”Schimbări climatice” de bun augur

”Omul nu poate schimba clima, eventual se pot modifica anumiți parametri, dar valorile medii vor rămâne neschimbate un timp foarte îndelungat” (Gheorghe Măhăra 1939-2015) Așa a sunat una dintre prelegerile Profesorului nostru de Meteorologie- Climatologie de la Universitatea din Oradea, un profesor cu deosebite realizări și un om deosebit. Da, oameni buni, nu putem schimba clima, în sensul că legile care stau la baza alcătuirii și dinamicii atmosferei nu le putem schimba, ele rămân aceleași, mai ales pentru că nu de oameni depind aceste fenomene, ci de Soare, de ciclicitatea și de ”viața” stelei aflate în centrul sistemului nostru solar depinde totul… Restul sunt variabile pe care Pământul le ”strecoară” printre legitățile deja existente și care dau într-un final starea atmosferei la un moment dat.

În altă ordine de idei, omul a încercat încă de la începutul evoluției sale, să comprime spațiul și timpul, pentru (iluzia, cred!) de a-și asigura o perspectivă relativ liniștită în privința propriilor aspirații. Până acum, singura reușită a minții și acțiunii umane a fost comprimarea spațiului, fiindcă timpul a rămas același, implacabil și rece, ”indiferent” la dezideratele umane și, ironia ironiilor, măsurat de oameni, după ritmul propriei lor planete: ani, luni, zile, ore, secunde- indiferent de ordinea pe care dorim să o stabilim. Astfel, oamenii și-au construit  diferite mijloace de deplasare ”artificiale” (în sensul în care depășesc posibilitățile fizice ale oamenilor) care scurtează timpul de deplasare din ”punctul A în punctul B” și care conferă omului confortul de a consuma cât mai puțină energie, astfel folosind energia din surse ”externe”- de la forța animalelor, la motoarele cu abur, apoi au apărut cele pe bază de explozie sau ardere internă, mai nou, motoarele ”hibrid” sau electrice fac oamenii să se deplaseze mai repede.

Așadar, spațiile le comprimăm cu ajutorul vehiculelor, mai mult sau mai puțin spațioase sau confortabile, însă, prin intermediul mijloacelor de comunicare s-au facilitat legături interumane, care la începutul secolului trecut păreau practic imposibile: internetul a reușit, fără niște costuri exorbitante pentru utilizatori, dar (probabil) cu niște profituri destul de substanțiale pentru furnizori, să minimizeze foarte mult comunicarea interumană, chiar dacă aceasta se desfășoară într-un mediu virtual.

Și totuși, deplasarea fizică, deplasarea concretă a oamenilor, nu a putut fi înlocuită la modul cel mai concret cu fenomene fizice concrete. Astfel, invenția cea mai convenabilă pentru deplasare utilizată de oameni, autovehiculul, a devenit o necesitate. Însă, și în acest caz, nevoia de confort și de siguranță a însoțit în permanență ideile de rapiditate, forță și aspect exterior, pe care toate autovehiculele le au ca și concept de bază.

Pe drumurile patriei noastre, am observat, mai ales în anotimpul cel mai călduros, indivizi ”cocoțați” la volanul unor limuzine spațioase, dar ”îmbrăcați” la bustul gol și cu râuri de sudoare curgând pe dânșii. Știu, imaginea e neplăcută, chiar și la nivel de ipoteză privind o imagine de ansamblu a drumurilor și automobiliștilor noștri, dar cred că niciunul dintre noi nu este străin de această imagine. Altă ”soluție” găsită de automobiliști rămâne deschiderea tuturor geamurilor autovehiculelor în speranța ”răcoririi” conducătorilor auto și a pasagerilor… Și asta se întâmplă chiar și în cazul taximetriștilor și a vehiculelor de serviciu pe care aceștia le conduc.

Soluții? Da, cu siguranță există! Aerul condiționat auto, care poate fi întreținut doar cu freon auto care poate întreține foarte bine o atmosferă respirabilă și respirabilă, ca aspect vestimentar și estetic al ocupanților acelor vehicule. Un prieten de pescuială, cu care m-am deplasat anul trecut la câteva partide de pescuit, în iulie, mi-a explicat că pentru o sumă (aproape ridicolă- în raport cu beneficiile) și-a efectuat o încărcare freon, ale cărei beneficii le-am resimțit din plin în timpul deplasării la locul de pescuit.

Ca să mă pot convinge, că tot ceea ce îmi spune este real, am căutat pe internet informații cu privire la ”freon mașină” și la ”preț încărcare freon”, și am constatat că nu spunea ”povești pescărești”, doar din dorința de a mă face pe mine să-i admir flerul în a-și întreține mașina ”cea de toate zilele”… Ba chiar mă făcea invidios: el avea două pasiuni declarate: pescuitul și mașinile (ordinea poate deveni aleatorie) și o pasiune nedeclarată, comună cu mine și cu toți ”masculii adevărați”- femeile în general, iar cele frumoase, în special…😉 Dar asta rămâne ”secret”, n’est pas?😉

Așadar, amestecând ”ghiveciul” expus de mine, pot totuși afirma că oamenii pot schimba clima, cu condiția să fie efectuată o încărcare aer condiționat și, de asemenea, o curățare a mirosului,  prin care se poate obține o igienizare a mașinii, prin care se poate obține o anumită stabilizare a confortului șoferilor și pasagerilor. Așadar, omul poate schimba clima, dar numai în acele fiefuri pe care el le controlează în modul cel mai intim: acasă și în mașină! În ce scop? Da, ați ghicit, în scopul propriului său confort!

Articol participant la SuperBlog Spring2016

 

Posted in cultural, Personal, Social | Etichetat , , , , , | Un comentariu

Energo- casa de mare clasă

În discuțiile cu diverse persoane, în diverse contexte și în diverse locuri (de foarte ”puține” ori la o bere), am afirmat că principala problemă a lumii contemporane este problema energetică. Adică, dacă ai energie poți produce bunuri alimentare și non-alimentare, poți construi, poți efectua diferite tipuri de transport, poți stabili rețele de comunicații ș.a.m.d. Cu alte cuvinte energia poate însemna premisa unei calități ridicate a vieții, în condițiile globalizării și exploziei demografice.

Observ că abordarea problemei energetice în ultima perioadă, se axează pe următoarele tendințe: diversificarea surselor de energie, cercetarea și implementarea în domeniul tehnologiilor privind sursele de energie ”alternative”, cercetarea și implementarea tehnologiilor care permit economisirea și reducerea consumului de energie ș.a.m.d. În domeniul cercetării tehnologiilor de vârf, începe, cred, o nouă eră: posibilitatea de a realiza, chiar și în condiții de laborator, a fuziunii nucleare oferă speranța rezolvării în bună măsură a surselor de energie necesare unei dezvoltări durabile. Dar, aceste probleme îmi suscită interesul fără o implicare directă, așadar mai mult din perspectiva de a fi informat despre noile direcții de cercetare în domeniu și totul rămâne la nivel de discuție cu amicii la o bere, unde limbile se dezleagă mai ușor și devin mai aprige decât rațiunea.

Așadar cum ar fi o locuință eficientă din punct de vedere energetic? Păi, în primul rând, consider că o astfel de locuință trebuie să fie și producătoare de energie, nu doar consumatoare, fie ea chiar și economică, în condițiile în care, urmare a progresului tehnologic, într-o gospodărie se consumă din ce în ce mai multă energie. În primul rând, cred că trebuie identificați consumatorii care sunt absolut necesari (frigidere, aparate de aer condiționat, boiler electric ș.a.) și potențialii consumatori care vor apărea pe parcurs într-un interval de 3-5 ani. Un alt element, îl constituie consumatorii ocazionali (roboți de bucătărie, mașină de spălat, aspirator, televizor, computere ș.a.), dar care vor lucra sub tensiune electrică un timp mediu (între o oră și trei patru ore pe zi, în medie). Ceilalți consumatori (radiator electric, scule de bricolaj, aparatură audio-video specială ș.a.) trebuie calculați mereu ca lucrând în tandem uneori cu ambele categorii de consumatori, menționați mai sus. La final vom găsi un consum mediu lunar, în funcție de sezon și de consumatorii existenți.

Reducerea consumului de curent electric poate fi realizat atât prin producerea curentului electric cu ajutorul panourilor solare, cât și prin achiziționarea de aparate și dispozitive din clase energetice cu un consum redus.

În privința energiei termice, lucrurile sunt aparent mai simple: trebuie cunoscută suprafața și volumul încăperilor și mai ales tipul de combustibil pe care trebuie să-l folosim, în vederea punerii în funcțiune a unei microcentrale. În ultima perioadă am auzit de pompa de căldură, care transformă o sursă de energie (apă, aer sau sol) în agent termic pentru locuințe, însă nu știu de câtă energie are nevoie o astfel de pompă pentru a transforma acele surse de energie în agent termic suficient pentru o gospodărie. De asemenea, izolarea termică a locuințelor pare o soluție destul de eficientă și nu foarte costisitoare privind reducerea consumului de energie termică.

Toate aceste realități trebuie verificate de către specialiști. Obținerea unui certificat energetic de la o firmă specializată poate oferi o garanție că investițiile făcute au avut eficiența scontată. Datorită termoviziunii realizate de societăți precum Enermed Impex SRL, eventualele deficiențe și pierderi de energie pot fi observate și remediate. Prețurile certificatelor energetic și a auditărilor energetice sunt practic modice și oferă posibilitatea remedierii neajunsurilor ce pot apărea din diferite motive, astfel putându-se ajunge cât mai aproape de mult doritul consum de 125 de kWh/m2/an.

ENERMED-IMPEX-SRL

Așadar, nu închiderea caloriferelor sau reducerea numărului de becuri dintr-o locuință pot reduce cantitatea de energie consumată de o gospodărie, ci folosirea lor eficientă, precum și măsuri active de producere și economisire a energiei.

Articol înscris în SuperBlog Spring2016

Posted in cultural, Personal, Social | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Pasul Cenușăresei

Era odată, în zilele noastre (nu mai știu, o fi fost miercuri, o fi fost sâmbăta? În fine, nu mai contează!), o fată de liceu, olimpică an de an la Română și la Geogra’, dar care, ce să vedeți, nu arăta deloc a ”tocilară”. Zveltă, cu un un chip copilăresc încadrat de niște bucle prelungi și rebele, un mers băiețesc, aproape milităresc, o fire iute și autoritară cu sine însăși. Până acum nimic neobișnuit: o descriere tipică pentru tinerele care vor face cu siguranță o carieră în viața lor prin învățătură, prin educație. Locuiește la o mătușă, într-un oraș mai mare decât orășelul său natal, alături de cele două verișoare ale sale, de vârste apropiate, dar care au început deja să muncească într-un hipermarket, deși tatăl lor lucrează din greu în străinătate, pentru bunăstarea lor. Dar fetele, verișoarele eroinei noastre, au decis că banii de buzunar pot să și-i câștige singure.

Vestimentația i se compune din jeanși de diferite culori, bluze și cămăși în carouri, cu picățele sau cu motive florale sau geometrice în maxim două culori contrastante, iar ca ținută ”de gală”, are două costume pentru mers la biserică, în culori sobre… Preferă pantofii sport, pentru activitățile cotidiene, dar a primit de la mătușa și de la verișoarele sale câteva perechi de pantofi sau de sandale cu toc, de care e încântată, însă pe care nu are ocazii prea dese să îi poarte. O garderobă modestă, aleasă fără prea multă fantezie, în funcție de nevoi și de venituri.

S-a împrietenit cu o vecină de-a rudeniilor sale, care e cu un an mai în vârstă decât ea. Într-o zi, vecina i s-a adresat veselă:

-Vezi că peste o săptămână e ziua mea. Mergem în club. Fac cinste! Să nu aud de nici un refuz!

-În club? întrebă eroina noastră roșind. Bine, văd eu cum fac… Mai vorbesc și cu..

– Am spus clar! Nici un refuz!

După discuție și-a sunat mama, spunându-i că va lipsi în următorul sfârșit de săptămână și motivul pentru care va lipsi. Răspunsul mamei a venit neașteptat de favorabil:

-Du-te! De ce să nu te duci?! Distrează-te și tu, că nu-ți strică!

A doua zi, la școală, și-a abordat cea mai apropiată colegă de clasă:

-Uite, sâmbăta viitoare merg în club la ziua vecinei. O știi, aia drăguță, cu păr roșcat. Dar știi? Eu n-am fost niciodată în club. Cu ce să mă îmbrac, cum să?…

-Aiurea, știi doar că te poți baza pe mine! Hai că o să fie și soră-mea acasă și tu ai cam aceleași măsuri cu ea! Prințesă te facem!

Timpul a trecut, cu tumultul cotidian și pe nesimțite. La ora 5, în după amiaza zilei stabilite, juna noastră și-a făcut apariția la cea mai bună colegă de clasă. Cu vreo trei idei vestimentare așezate pe umerașe. Celelalte două fete au zâmbit cu subînțeles. Așa că au luat-o mai pe ocolite:

-Prima dată machiajul! a decretat cu un gest teatral sora mai mare.

Eroina noastră s-a lăsat sedusă de jocul celor două amfitrioane ale sale. În fond, de ce nu? Un machiaj n-a făcut niciodată rău nici purtătoarei, nici celor din jur. Când i s-au propus ținutele extravagante, eroina noastră a început să protesteze:

-Nu! Cum să port eu așa ceva? E prea scurtă și strâmtă!

Cu greu au convins-o să îmbrace o bluză aurie cu paiete ,  asortată cu pantaloni albi. Când au ales pantofii, eroina noastră a exclamat:

-Ce superbi sunt!

-Așa-i că-s beton? Mi i-am cumpărat de pe net, de la un magazin online de pantofi. Sunt o mulțime acolo, vrei să vezi?

-Mai întrebi? a venit replica eroinei acestei (minunate, desigur) povești?

Și se pierdură toate trei în acel univers atât de pământean, al pantofilor de damă, dar care pe ele le făceau să fie fericite, încât abia când una din verișoarele eroinei noastre a sunat-o să o atenționeze că petrecerea a început de o jumătate de oră, a obligat-o pe eroină să urce într-un taxi și să alerge spre club. Pășind parcă pe un alt tărâm, care îi era străin, fata amuți câteva clipe în fața culorilor, formelor, luminilor și sunetelor pe care le percepea, atunci când a intrat în club. Verișoarele și sărbătorita, abia o recunoscuseră. Părea transfigurată în altă persoană, iar apariția ei atrase priviri admirative din partea junilor din cercul sărbătoritei și din alte cercuri.

Dar, precum în război, câștigă doar cei mai îndrăzneți și cu strategii mai clare, așa e și cu compania unei femei, trebuie îndrăzneală și tact. De compania eroinei noastre s-a bucurat vărul sărbătoritei, tânăr antreprenor și student la facultatea de business de la universitatea privată din oraș. Au vorbit, au râs au dansat, și-au lăsat numere de telefon… Mă rog, s-au cunoscut destul încât să se salute cordial și fără formalisme.

Cu toate că s-au simțit minunat, petrecăreții noștri au început să plece. Cu pasu-i grăbit, absorbită de glumele petrecăreților săi prieteni, eroina noastră a ”ratat” o treaptă la ieșirea din club. Dezechilibrându-se, fără să cadă, a rupt tocul unuia dintre pantofi. Amuzamentul pe care l-a stârnit în jur n-a prins-o și pe ea. Era un pantof superb, dar împrumutat…

Cu puțin efort, a găsit un atelier de reparații în oraș, iar marți s-a prezentat acasă la colega sa, cu hainele și pantofii în perfectă stare, fără să uite să le mulțumească și fără să spună vreun cuvânt surorii colegei sale despre incident.

Timpul a trecut și juna noastră era înainte de balul de absolvire a liceului. Își alesese o rochie roșie superbă cu dantelă neagră, cu motive florale. Cu trei zile înainte de festivitatea de absolvire și de balul de absolvire, juna noastră a primit un colet de la un expeditor anonim. Prima dată a crezut că e o glumă a colegilor sau ceva de la părinții ei. Abia când a deschis coletul și a citit bilețelul strecurat înăuntru a înțeles totul. Pe bilet scria: ”Pentru cea mai frumoasă și mai minunată șefă de promoție din toate timpurile. P.S. Tocurile rupte nu necesită un autodenunț P.S.2: Se vor potrivi de minune cu rochia ta!”. Erau un cadou al surorii colegei sale de clasă, care acum era studentă la Drept și care complotase cu colega eroinei noastre pentru acel cadou deosebit. În cutie se găsea o pereche superbă de pantofi stiletto Red Queenpe care îi admiraseră cele trei tinere înainte de petrecerea cu pricina.

Acest articol este o ficțiune, deci nu se bazează pe fapte reale, dar orice asemănare cu realitatea nu este deloc întâmplătoare! 😉

Articol este înscris pentru competiția SuperBlog Spring 2016

Posted in cultural, Personal, Social | Etichetat , | Un comentariu

Frumusețea la puterea .ro

A încerca să definim frumusețe, echivalează cu încercarea de a cuceri Everestul fără echipamentul adecvat de alpinist. Da, mai ales pentru că frumusețea și frumosul este, până la urmă, o apreciere atât de subiectivă, încât devine practic imposibil să dăm definiții general valabile. Așadar, nu ne rămâne decât să ne jucăm cu imaginația noastră pentru a o putea defini!

În definirea frumuseții fizice, cred că un rol important revine bagajului genetic pe care fiecare persoană îl are drept moștenire, iar celălalt element constă în atitudine. Am întâlnit destule persoane care nu ar fi participat la un concurs de frumusețe, pentru că nimeni nu le percepea a fi frumoase, dar care prin atitudine aveau acel ”vino încoa’” pe care nu mulți oameni îl pot avea. Suntem poate cinici, nedrepți, inumani- așadar- când stabilim standarde de frumusețe, tinzând spre un ideal pe care fără să vrem îl impunem ca o condiție sine qua non asupra aspectului exterior al semenilor noștri.

Dar, mai mereu în fața noastră, a bărbaților (mai mult sau mai puțin puternici) a apărut ea, femeia pe care unii o consideră ”un rău necesar” (târziu, fraților, târziu!), sau o formă de completare a propriei personalități. Desigur, rolul femeii în societatea românească l-am mai dezbătut aici, dar despre ceea ce înseamnă feminitatea și femininul, parcă mi se pare mai greu. A cunoaște secretul frumuseții companioanelor noastre e chiar un sacrilegiu! Păi, dacă e secret! Și, acum fără falsă modestie, expresia ”româncă frumoasă” a devenit chiar un pleonasm.:)

Există și tradiții în desăvârșirea frumuseții. Dacă mă refer la ”Farmec”, o companie românească cu tradiție în România, o companie care nu a neglijat niciodată nevoile reale ale femeilor, făcând uneori abstracție de ”trendul” pieței, dar propunând mereu produse care oferă soluții pentru cele mai diverse probleme ale sănătății tenului, părului sau corpului. Fără o experiență clară în domeniu și fără cunoașterea tuturor nevoilor reale de păstrare și îngrijire a frumuseții, cred că orice demers de promovare a unor produse poate eșua lamentabil…

Iar frumusețea pe care o invoc, mă înconjoară zi de zi, fiindcă muncesc în compania unor persoane deosebite, mereu fermecătoare și mai ales harnice:

Colegele mele 1

Colegele mele 2

Comentariile le primesc doamnele, eu doar constat… Și să n-o uităm pe draga mea soră:

Sorella1

Sora mea!

Ei da, toate  acestea înseamnă frumusețe la superlativ! Îndrăzniți să mă contraziceți?

Posted in cultural, Personal, Social | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Să dăruim minuni neprețuite și nepieritoare!

Creația este, din punctul meu de vedere, una dintre formele prin care omul se poate apropia de Dumnezeu. Actul demiurgic autentic, presupune în primul rând un efort de voință, îndreptat înspre semeni pentru a putea căpăta vitalitate. Artistul, creatorul se inspiră din jurul său și ”îmbracă” ceea ce îl înconjoară cu zămisliri ale propriului său suflet, înnobilând astfel oamenii și natura prin opera sa.

Arta tradițională poartă cu sine amprenta unor timpuri îndepărtate. Multe creeații valoroase au rămas opera unor anonimi, fie pentru că țăranii nu știau să scrie, dar mai ales pentru că erau prea modești! Știau că tot ceea ce meșteresc ei nu le va aparține doar lor, ci trebuia dat în păstrare generațiilor care urmează. Ceea ce se evidențiază la arta tradițională românească este specificitatea, adică o diversitate greu de egalat la alte popoare. Acest aspect dă artei populare românești o notă de autenticitate.

Fiind participant la un proiect cultural patronat de Ministerul Culturii, am avut ocazia să văd și să cunosc persoane și locuri deosebite. Zona ”Codrului”, împărțită în trei județe din nord-vestul țării ne-a dezvăluit un tezaur adevărat de creație și de istorie trăită, vie, de niște oameni care nu merită să rămână anonimi, nu din motivul că ei își doresc acest lucru, ci pentru faptul că ei înșiși sunt tezaure vii, exemple de omenie și simplitate. Minunile creeate de ei sunt mărturii certe ale unor suflete deosebite:

01

02

03

M-am întrebat adeseori dacă arta populară mai interesează pe cineva, în afară de cei care lucrează în muzee sau în centre de creație. Răspunsul era cât pe ce să-l găsesc tot singur. Meșterii populari devin interesanți pentru politicieni, își fac imagine pe seama lor, dar oare legi care să-i ajute au făcut vreodată? Repet, adevăratul tezaur acum sunt acești oameni, creațiile lor le vor supraviețui, pentru că există acum nenumărate mijloace de a le păstra, fie în forma lor naturală, fie sub forma unor fotografii sau clipuri video.

Ei bine, m-am înșelat! Există oameni pentru care arta populară contează, pentru că o transformă într-o afacere de succes, ajutând astfel la promovarea sa și, mai ales preluând o sarcină destul de dificilă: marketingul și vânzarea acestor comori ale artei populare. La magazinul online Art&Craft, se pot regăsi numeroase produse tradiționale românești, pe toate gusturile și pentru toate buzunarele, precum și creeații ale artelor moderne. Și, credeți-mă, vă va fi greu să vă decideți ce să alegeți. Sunt atât de frumoase și de multe…

ArtCraft-768x521

Dacă aș putea alege un domeniu pe care cei de la Art&Craft îl promovează, aș alege cu siguranță să lucrez obiecte din ceramică. Modelarea în lut m-a fascinat dintotdeauna, deoarece se pot obține obiecte de diferite forme și mărimi, iar fantezia modelării în lut nu cred că poate avea limite. Tocmai din acest motiv mi-a făcut întotdeauna plăcere să ofer, dar și să primesc obiecte din ceramică. Am oferit și voi mai oferi cu mare drag, suveniruri constând în obiecte din ceramica de Corund, pentru că eu sunt născut în ”celălalt” Corund, în județul Satu Mare, la câteva sute de kilometri de centrul de olărie din Harghita. Da, știu, e un soi de ”plagiat” al faimei pe care îl are satul harghitean în raport cu satul meu natal, dar nu e chiar așa! Și satul meu a rămas în istorie pentru un monument pe care, mai nou, televiziunile și alte instituții de presă îl promovează… ”în draci”- și la propriu, și la figurat! Iar aici se împletește arta populară cu arta cultă, modernă, tributară destul de timid, ce-i drept, secolului Luminilor.

Da, numesc creațiile meșterilor populari minuni pentru că sunt unice, irepetabile, sunt zămislite cu trudă și dragoste, iar prețul pe care îl vedem afișat nu răsplătește NICIODATĂ efortul meșterului, îl ajută poate doar să supraviețuiască în condițiile de azi. Și da, creațiile meșterilor populari sunt nepieritoare pentru că se adresează celor de ”mâine”. Iată motive cu adevărat importante să dăruiești cuiva aceste minuni.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016

Posted in cultural, Personal, Social | Un comentariu

Să reinventăm curățenia!

Curățenia. Am considerat mereu acest cuvânt un lucru relativ, deoarece, ca și perfecțiunea sau ca temperatura 0ºabsolut, nici curățenia deplină nu există. Carevasăzică nu mai are rost să facem curat? Tocmai pentru că pare o activitate care nu aduce satisfacții definitive, o considerăm o povară, un soi de mit al meșterului Manole… Putem considera praful, scamele și pânzele de păianjen, care tronează pe mobilierul și pe pereții caselor noastre, o răzbunare a naturii. Da, da, dragii mei! Noi am invadat spațiile cu păduri și pajiști, clădindu-ne adăposturi semețe deasupra solului, reușind să distrugem Dumnezeu știe câte miliarde de vietăți!

În mediul rural curățenia începe de la șanțul din fața casei și se termină în fundul grădinii. În trecut, sarcina de a mătura curtea revenea băieților de până la de 14-15 ani. După ce erau capabili să poarte coasa și toporul, flăcăii erau scutiți de astfel de activități, sarcina fiind preluată de femeile tinere, mai rar de fetele nemăritate, care- atunci când nu munceau cot la cot cu toată familia la câmp- se ocupau mai mult cu dereticatul și cu ”industria casnică”: torceau, țeseau, brodau, coseau și ajutau la prepararea hranei, inclusiv la prepararea murăturilor, brânzeturilor, dulcețurilor, compoturilor sau la conservarea cărnii.

Astăzi, toate aceste ”obiceiuri străvechi” par pierdute în negura timpului. Omului modern îi lipsește din ce în ce mai mult un capital prețios: timpul. Cu toate că majoritatea invențiilor au la bază ideea de a comprima spațiul și timpul. Iar istorioara din acest articol confirmă cu prisosință cele spuse mai sus. Se întâmpla în preajma Sărbătorilor de Paște, în 1994. Sora mea, unica și draga mea soră, a venit în vacanță, de departe de la facultate, iar eu, singurul fecior al familiei, venisem mai devreme de la liceu, mai de aproape, ce-i drept, dar l-am ajutat pe tata la curățenia din curte, iar singura zi care ne mai rămânea la dispoziție pentru curățenie, era Sâmbăta Mare.

Cu elanul demn de frumoșii ani pe care îi aveam și cu zâmbetul pe buze ne-am apucat de treabă: preșuri, covoare scoase să le vadă Soarele, praful șters, măturat, frecat podeaua, scuturatul preșurilor, rearanjarea lor și ”gătarea” (împodobirea) casei pentru Sărbători. Cam ăsta era scenariul obișnuit. Aspiratorul era un proiect ce ni se părea inutil, pentru că singurele aspiratoare pe care le văzusem până atunci erau niște hardughii mari, zgomotoase și destul de ineficiente… Dar, sora mea și-a mai adus aminte de ceva: ”Soba ai curățat-o?”, ”Acum mă duc.”, i-am replicat eu. Primul pas a fost să curăț funinginea adunată pe fundul hornului, printr-o o gură de vizitare dreptunghiulară, prevăzută cu o ușiță metalică, aflată chiar lângă soba de teracotă. Cu ajutorul vătraiului și a unei lopățele mai înguste, am tras funinginea din locul cu pricina într-o tavă de tablă. Am așezat întâi lopățica deasupra, pe turnul teracotei, apoi, exact în calea unui colț al lopățelei am pus tava cu funinginea rezultată. Urma să curăț soba, Și înainte de deschide ușa sobei, am tras cu nădejde de lopățică. ”Fatal” moment…

Evident, timp trei secunde nu am realizat ce se întâmplase. Instinctual m-am șters cu dosul mânecii pe față și mă miram că nu văd nimic! Abia apoi mi-am adus aminte că sunt fericitul posesor al unor ochelari de vedere pe care i-am îndepărtat de la ochi și tot din instinct mi-am mai dat odată cu mâneca peste față. Am continuat treaba, liniștit. Am măturat funinginea de pe jos și m-am apucat de sobă. Când aproape am terminat, sora mea a venit în cameră. Nu știam de ce râde: ”Du-te, du-te la oglindă!” mă îndemna ea veselă. Am rămas puțin contrariat și m-am dus în verandă, la o oglindă ovală, pe care o avem montată pe un cuier de perete metalic. Da, ați ghicit: singurele pete albe de pe fața mea erau ochii. Am râs amândoi cu poftă, apoi au râs mama și tata. Bunicul, care își găsise de lucru pe la vie, nu văzuse ”minunea”…

Chiar în ziua aceea o aud pe sora mea spunând: ”Doamne, ce de praf! Primul lucru pe care mi-l cumpăr, din primul salariu, o să fie un aspirator!” Am zâmbit în sinea mea, dar vremea a trecut. Mama a îmbătrânit, tata și bunicul meu s-au dus să stea de vorbă cu îngerii, iar eu am devenit un fel de ”fată în casă”, draga mea surioară fiind acum la căsuța ei, iar eu am rămas holtei. Faptul că sunt dezorganizat, împrăștiat chiar, în tot ceea ce fac, mă determină să îmi doresc mai mult decât un aspirator ieftin, cu performanțe bune, ușor de întreținut și manevrabil. Încă mai utilizez acea teracotă, iar cenușa și funinginea îmi ”invadează” camera inevitabil. Am renunțat la preșuri și covoare, mi-e milă de ele să le prăfuiesc… Mi-am jurat într-o zi că am să inventez mobila care se șterge singură de praf, covoarele care se scutură și se bat singure, autoturismele care se spală singure (interior-exterior desigur) și, mai presus de toate, mașina timpului, să pot munci în perioadele de curățenie mai repede, să nu mai simt că e o povară… Dar până atunci?

Până atunci caut soluții pe internet. Magazinele online de aspiratoare au oferte variate. Mi-a atras atenția câteva promoții la aspiratoarele profesionale, care în urmă cu ceva timp mi se păreau de domeniul science-fiction. Să luăm ca exemplu acest aspirator “Rohnson Aquatech R144, care pe lângă o putere de maxim 1550W mai are și posibilitatea de aspirare în mediu umed și datorită filtrării particulelor mai mici de 0,3 microni într-un filtru cu apă, aceste particule vor fi reținute în filtru, deci nu voi mai ”recicla” și nu voi mai inhala praful la golire. Iar la zgomotul de 82 dB, cred că face destulă treabă și cu mai mult folos.:)

r1443

Hmmm, deocamdată invențiile mele vor trebui să mai aștepte! La prețul ăsta, aspiratorul va fi al meu! Al meeeeeuuu! Și îl voi avea de la acest magazin:

 

(Articol cu care voi participa în competiția SuperBlog Spring2016)

Posted in Personal, Social | Etichetat , | Un comentariu

M-am înscris la ”Spring SuperBlog 2016”

Deși nu sunt adeptul concursurilor de nici un fel, m-am înscris la Spring SuperBlog 2016 . O consider o provocare utilă, mai ales că în ultima vreme, parcă mi-a pierit imaginația. O voi resuscita oare?
Rămâne de văzut…:)

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Scrisoare adresată Colonelului Turcescu

Colonelului Turcescu,

Bă,

Atunci când vei citi scrisoarea asta, vei înțelege că nu ești deloc original, ci doar un parodiant amărât, refugiat într-un colțișor anonim, de unde te mai salvează din când în când celebritatea pe care o meriți, doar din perspectiva de a inspira milă, ca să aflăm și noi, ”muritorii de rând”, cât de jos ai ajuns. Doar mirosul sângelui pe care îl vrei împroșcat pe toți pereții, al unor dușmani personali sau ai grupusculului cu care te-ai înhăitat, te mai trezește probabil în diminețile pe care le mai ai de trăit. Ești trist colonele, nu mai poți construi nici măcar raționamente logice, ci ți-a rămas satisfacția de a vedea că tot ceea ce au clădit alții se năruie, din motive independente de vreun talent sau de vreo acțiune de-a ta, ci pur și simplu, se năruie din cauza inerției unui sistem pe care la slujit având interese directe, fiindcă dacă nu l-ai fi slujit ai fi ajuns să îți crape mațele de foame (e doar o expresie neaoș românească, nu o acuză nefondată!).

Bă,

A repeta mereu aceleași invective și a împroșca cu noroi la adresa unor oameni, cunoscuți sau anonimi, așa, doar pentru că prin asta devii trompeta unui personaj politic pe care îl admiri și de care nu te-ai dezis nu te face nici gazetar nici ideolog. Te face însă un propagandist, militant pentru o cauză care nu a adus altceva decât câteva condamnări cu închisoarea unor persoane. Dacă tu vezi în asta un progres al societății românești, atunci tradu-ne și nouă. Arată-l cu cifre și cu argumente, astfel ideologia pe care o slujești nu are scopuri constructive, ci e doar o gargară prin care se arată neputința personajelor care o propagă în spațiul public.

Bă,

Tot ce faci tu nu e deloc nelegitim. E dreptul tău să faci ce vrei cu propria conștiință. Ceea ce ai tu de oferit propriei tale conștiințe, atunci când și mai ales dacă îți faci câte un bilanț propriu al vieții tale în raport cu propria conștiință, nu mă privește. Ai astfel de antecedente însă, ”poveri date jos” de pe un ”spate” al conștiinței care se dorește a fi spălat de un păcat pe care nici măcar tu nu îl poți defini, o spovedanie de-a dreptul inutilă, într-un moment prost ales și cu un scop mărunt, meschin, acela de a smulge alte astfel de mărturisiri care să distrugă, nu să ajute la ceva.

Bă,

Mă opresc aici. Și uite că nu-mi trebuie să fiu celebru ca să fac un pamflet la pamfletul tău, care nu poartă cu sine decât ură și frustrare, fără a te putea elibera de tine însuți…

Somn ușor!

Posted in Personal, politic | 2 comentarii

Cui folosește de fapt ”războiul” ANAF- Intact?

În ”războiul” dintre ANAF și trustul media Intact nu s-a dat încă ”lupta” finală, așadar nu a câștigat încă nici una din cele două ”combatante”. Și totuși există un câștigător.

Nu trebuie să fii mare analist politic sau sociolog ca să-ți dai seama că toate consecințele care decurg din acest litigiu și din mediatizarea sa au și urmări pe scena politică. În noiembrie 2014 televiziunile trustului Intact l-au atacat vehement pe actualul Președinte. În fond, aceste atacuri i-au atras simpatii din partea electoratului, punând clar eticheta de ”dușman al antenelor” Președintelui Iohannis.

După dezbaterea din Parlament, după intervențiile Premierului și a Președintelui de miercuri, 17 februarie 2016, propaganda ”anti-antenistă” s-a dezis de Iohannis, aducând acuzații precum că acesta ar fi împotriva justiției, statului de drept și unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Cum, însă pe scena politică a rămas un dușman înverșunat al Intact media și activ politic, în persoana fostului Președinte, iată că acesta a reușit să își atragă niște ”voturi înapoi” de la actualul Președinte. Da, și asta fără să scoată multe sunete. Iată și dovada că fostul Președinte jubilează:

Bascescu

Bănuiesc acum că planul a ieșit mai bine decât se așteptau. Vineri era programată o contra- manifestație la manifestația Antenelor, dar cum planul a fost cu mult depășit, ordinul pe unitate a fost ”Rămâneți în cazărmi”, iar la manifestație n-au participat decât câțiva naivi care nu au fost anunțați să stea acasă.

Sondajele de opinie din perioada următoare vor confirma pierderea unei părți a capitalului politic al PNL în favoarea PMP. Deci…

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

”Războiul” ANAF- Intact pe înțelesul tuturor

Foto Antena3

Capetele înfierbântate, care au ieșit în spațiul public pe tema ”notificării de evacuare voluntară” emisă de ANAF televiziunilor din Grupul Intact, au emis în ultima săptămână opinii foarte diverse dar vehemente în legătură cu această situație. Totuși, cred că unele precizări ar trebui făcute, pentru a nu rămâne în ceață:

  1. Sentința Judecătorească din august 2014 a fost deja pusă în aplicare prin confiscarea imobilelor cu pricina, dar valoarea prejudiciului nu a fost recuperată deoarece toate acele imobile nu au fost încă evaluate și scoase la vânzare
  2. Televiziunile NU au fost parte la privatizarea ICA deci nu erau vizate în nici un fel de sentința respectivă
  3. Aceleași televiziuni au încercat să intre în legalitate cerând ca ANAF să îi calculeze o anumită chirie. Citiți documentele aici
  4. Notificările puteau fi aduse de către un singur inspector fiscal la sediile indicate de către societățile respective în Registrul Comerțului
  5. ANAF la rândul său, chiar și fără aceste documente trimise de reprezentanții televiziunilor, trebuia să lămurească situația acestora într-un mod legal și transparent. Desigur, se poate invoca faptul că Prim Ministru a fost Victor Ponta și că el a numit șefii la ANAF. În acest caz, cei responsabili pentru lipsa unei decizii trebuie căutați la ANAF.
  6. Intervine așadar și problema tehnică, privind mutarea aparaturii, care necesită mult timp. Având în vedere că o evacuare rapidă ar necesita întreruperea emisiei și eventual chiar pierderea licenței, este de înțeles îngrijorarea privind această situație.
  7. Decizia ANAF de a începe procedurile de scoatere la licitație a acestor clădiri nu cred că trebuie să nemulțumească pe cei din grupul Intact, ba dimpotrivă, pot participa la licitație și pot încerca să cumpere clădirile, deoarece veniturile le permit plata către același ANAF a peste 40 mil. euro pe an, conform propriilor declarații.

În orice caz, acest război păgubește ambele părți, atât Statul cât și grupul Intact. Statul nu încasează sume, trustul e într-o formă de ilegalitate cauzată de indecizia ANAF. Dar cineva câștigă politic. Cine oare??? Revin!

Posted in politic, Social | Lasă un comentariu