A fost campanie electorală???

…Nu de alta, da’ așa am văzut inscripționat pe toate ecranele TV atunci când apăreau două persoane să se bage-n seamă… Cică ”Dezbatere electorală”

Am auzit ce-i drept invective, laude, idei la nivel de clasa a IV-a și chiar amenințări, dar campanie nu a prea fost. Noroc cu emisiunile ”Reality show” la care nu mă uit!

Votați? Dacă da, să vă fie de bine!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Mănânc… ”sănătos”

Da, dragii mei, așa cum sugerează titlul minunat-de-nemaipomenitului articol, fratele vostru e un gurmand fără seamăn, care înghite cantități destul de apreciabile de hrană, în mod haotic, în combinații ”letale” și la ore din cele mai diverse. Nu predomină neapărat grăsimile animale, sau carnea, mănânc însă aproape orice cu pâine, cu foarte multă pâine, iar combinația ”pâine cu…” e aproape o obișnuință, legată și de serviciu, dar și de pofta maaare de a mânca orice, dacă îmi permite timpul și bugetul. N-aș pune neapărat vina pe faptul că m-am lăsat de fumat și din cauza asta am devenit mai pofticios, pentru că nu e așa; stilul de viață haotic și delăsarea m-au adus aici. Punct!

Poate o documentare pe internet nu strică, o documentare serioasă care să însemne o disciplină a mâncatului, alegerea unei hrane sănătoase și adoptarea unui alt stil de viață. Așadar, cuvântul ”trebuie”, se presupune a fi întărit de expresia ”se poate”, însă cuvântul magic va deveni atunci ”vreau” (de ce atunci și nu acum- iată o întrebare corectă, la care răspunsul va veni… curând). Desigur, o astfel de documentare nu trebuie făcută superficial, iar informațiile trebuie îndelung verificate. Sfaturile nutriționiștilor pot fi doar generalități, de multe ori, ”dietele- minune” pot fi mult mai dăunătoare decât să ajute la obținerea unor rezultate satisfăcătoare și pe termen lung. Așadar prudență și moderație, pentru a evita anumite dezechilibre ce pot apărea în timpul cât ținem dieta.

O altă problemă legată de dietă ar fi costurile. Un sait interesant care oferă alternative foarte convenabile ca preț și mai ales eficiente în cazul în care ne propunem să ținem o dietă cu alimente sănătoase este Sano Vita, un magazin online cu produse alimentare foarte sănătoase, de la cereale, la boabe și emințe , diverse preparate din cereale, semințe sau fructe, chiar rețete sănătoase, pe care cu minim de efort și cu costuri foarte reduse ni le putem prepara în orice bucătărie. Pe lângă acest avantaj, un lucru important e că par și foarte gustoase, ceea ce iată, pentru un gurmand ca mine, e puțin mai convenabil și mai tentant.

Mi-a atras atenția o rețetă: ”Cartofi gratinați cu soia la cuptor”. Ca ingrediente se vor utiliza: trei-patru cartofi, 50 grame de granule vegetale de soia , două cepe, doi- trei căței de usturoi, o linguriță de busuioc, o linguriță boia de ardei dulce, o linguriță de sare,  două linguri de ulei. Modul de preparare nu e deloc complicat, iar gustul pare unul deosebit având în vedere ingredientele alese de către inventatorul acestei rețete. Alături de această rețetă, mai puteți găsi și rețete de supe, deserturi, băuturi, salate și multe multe idei de a prepara în mod sănătos hrana dumneavoastră.

La fel ca în orice magazin online și la Sano Vita puteți cumpăra produse în câțiva pași simpli: adăugați în coșul de cumpărături produsele dorite, apoi vă creeați un cont, după care finalizați comanda, alegând modalitatea de plată: transfer bancar sau cu cadrul Dumneavoastră. Toată treaba durează maxim 5 minute, iar produsele comandate pot sosi în maxim 48 de ore, în funcție de unde locuiți în țară.

Iată, așadar că dacă vreau, se poate!

Articol participant la SuperBlog 2016

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Lecturi la gura sobei

Nici nu știu de câte ori am precizat cuiva că sunt un țăran cu diplomă de profesor, deci locuiesc la țară și am sobă și liniște și pot citi, avantaj eu. Că doar în metropole mai mici sau mai mari poți găsi tone de cărți, pe alese și nu doar ce-ți mai pică în mână, sau să recitești o carte că ai uitat personajele sau punctul culminant al vreunui roman, e la fel de adevărat, așadar avantaj, orășenii…

Și, ca orice pasionat al vieții umane, de aiurea sau de pe plaiurile mioritice, îmi place să citesc mult despre oameni care au ajuns să conducă, să fie vizibili în spațiul public al țărilor în care au locuit și au trăit, încercând, uneori cu patimă, alteori cu înțelegere, să le creez un portret moral, să-i reduc la acea condiție umană, care să explice faptele lor, fără să îi judecăm prin prisma societății contemporane. Da, ați ghicit: îmi plac romanele istorice și biografice sau autobiografice, acestea redând în mod mai uman viața unor personaje istorice.

Mă impresionează câteva titluri de la Editura ”RAO”, cărți în care se transmite parfumul unor epoci apuse, despre care nu aveam de unde să aflăm, decât citind și trecând prin ochii minții acele realități. ”Vremea bastarzilor” de Paula Ciufentes povestește despre o Portugalie medievală, în care diferența între discursul Bisericii și realitățile trăite de familia princiară portugheză, era imensă, diferență dată de realitățile imediate. Viața reginei Beatriz a Portugaliei, ne redă portretul unei supraviețuitoare, obligată la prea multe compromisuri și excese, pentru a menține un echilibru fragil în vremuri de război.

Vremea bastarzilor

Vremea bastarzilor

Un alt titlu interesant mi s-a părut ”Bibliotecara de la Auschwitz” de Antonio G. Iturbe, o poveste a supraviețuirii și speranței, a rezistenței prin lectură și cunoaștere, într-un mediu ostil și inuman. Povestea eroilor din Blocul 31, ar trebui dată ca exemplu pentru cei care consideră azi lectura și educația un anacronism pentru obținerea reușitei, mai ales că azi ne bucurăm de libertate, spre comparație cu ocupanții Blocului 31, care se confruntau cu moartea și cu dezumanizarea zi de zi.

Bibliotecara de la Auschwitz

Bibliotecara de la Auschwitz

În ”Conjurația sixtină” Philipp Vandemberg aduce în discuție rolul uneori conspirativ și tenebros al Bisericii în privința deciziilor politice sau a legăturii oneroase cu marea finanță mondială sau cu mafia. Cardinalul Jellinek va încerca descoaserea ițelor, dar va descoperi un secret teribil în legătură cu pictorul superbei Capele Sixtine, Michelangelo Buonarroti, un secret cunoscut, iată, și de naziști.

Conjurația sixtină

Conjurația sixtină

Dintre biografii mi-au stârnit interesul <<Venturia Goga-  ”Privighetoarea lui Hitler” >>de Mircea Goga, povestea Venturiei Goga, o supraviețuitoare prin mai multe regimuri politice, din cauza cameleonismului și rapacității sale, un personaj care se pliază perfect pe tipul de misiune pe care a îndeplinit-o: aceea de agent al Germaniei, infiltrat în sferele înalte ale societății românești din prima jumătate a secolului trecut.

Privighetoarea lui Hitler

Privighetoarea lui Hitler

Biografia Papei Ioan Paul al II-lea, ”O viață cu Karol” de Stanislao Dziwisz, nu putea să mă lase indiferent: Sfântul părinte a fost un om care a reușit să lase o puternică amprentă asupra lumii contemporane. Misiunea asumată de acesta, observabilă atât de clar la nivelul discursului dublat de fapte, m-au făcut mereu să mă întreb, dacă omul Karol Wojtyla a avut vreo vulnerabilitate. Iar răspunsul ar fi DA, a avut mai multe, dar niciuna nu ar fi incompatibilă cu condiția de om!

O viață cu Karol

O viață cu Karol

Dar, cum Domniile voastre aveți poate alte preferințe, vă invit să căutați mai adânc în ”rafturile virtuale” ale Editurii ”RAO”

sigla_nou2Articol participant la SuperBlog 2016

Publicat în Personal | Lasă un comentariu

Happy End cu zâmbete

În timpul liceului, dar mai ales al facultății, un singur tip de pantaloni purta fratele vostru: blugii. Îmi plăceau blugii clasici, care puteau fi purtați atât cu pantofi casual cât și cu pantofi sport. Cu mare înfrigurare aștepta fratele vostru Sfânta, Marea și de Numeroasele Datorii Izbăvitoarea Bursă, că și dădeam năvală la raionu’ cu îmbrăcăminte unde probam blugi și pulovere, ce se asortau alandala, dar, de fapt, cui îi mai păsa? Și, ca în orice poveste cu final a la Murphy, se întâmplau tot felul de aventuri: ba ce îmi plăcea nu îmi venea bine, ba nu mai aveau numărul cu pricina, ba vor primi marfă pe săptămâna viitoare… Treburi importate, nenicule!

Chiar dacă anii au trecut, iar fratele vostru a căpătat proporții, îmi amintesc și acum de prima pereche de blugi ”Levi’s”, pe care am încercat-o și care nu voiau să intre pe mine și pace… Eram necăjit din cale-afară… Eram în stare să apelez la vreun croitor să mai pună o fâșie de-o parte și de alta, pe lângă buzunare, ca să poată intra pe mine… Norocul meu că vânzătoarea mi-a spus că va primi peste o săptămână marfă, chiar a insistat că va face o comandă de numere mari, deoarece era cerere mare. Cred și eu! Marfa de calitate e căutată. Săptămâna care urma am ”deschis” magazinul. Am chiulit de la un seminar și la 9:01 eram în magazin. Vânzătoarea mi-a zâmbit cu subînțeles… Eu am înțeles, desigur jeanșii preferați erau acolo și mă așteptau. Nu aveau ”pe albastru” așa cum îmi dorisem inițial, ci numai ”pe bleumarin”. Erau perfecți! Mă mișcam acum țanțoș cu ei în sacoșă, nerăbdător să-i îmbrac.

Îi purtam numai în condiții de siguranță, când aveam zile mai lejere la facultate și nu ploua, îi spălam doar cu apă rece și cu doze mai mici de detergent, și îi uscam gradual. Erau mica mea comoară. În rest purtam tot jeanși, dar de diferite tipuri: conici, ușor evazați, purtam și cămăși de blugi cu franjuri, iar pantaloni de stofă și sacou, doar la examene, din respect pentru profesori.

Curând se încheiase și anul universitar și cum nu aveam de gând să mă mut din locul unde mă cazasem, un internat de elevi, dar unde erau admiși și studenți, în funcție de locurile disponibile, am hotărât să-mi las o parte din lucruri, între care și prețioșii blugi, în dulap, deoarece nu aș fi avut nevoie de foarte multe haine ”de oraș” sau ”de gală”, fiindcă nu aveam nici un eveniment, iar discotecile nu mă mai încântau: doar câțiva pantaloni, vreo patru sau cinci tricouri, două- trei cămăși… De fapt toți cei din cameră, am ocupat un singur dulap cu haine și am înștiințat pedagogii, care au acceptat. Peste vară, însă, erau diverse alte examene: admiteri la facultăți sau la școlile de subofițeri, sau diverse concursuri sportive la nivel de juniori, iar internatul era o soluție de cazare ieftină și convenabilă, acesta fiind așezat aproape de centrul orașului.

Așadar, am revenit zâmbitori la ”mărire de notă”, pe la începutul lui septembrie, iar camera unde fuseserăm cazați era ocupată de niște sportivi. Unul din pedagogi și-a găsit alt loc de muncă, cel nou nu știa nimic, celălalt pedagog avea niște ”măriri” el frecventând o facultate cu frecvență redusă… Și uite-așa, vreo o săptămână am rămas interziși, telefoanele mobile erau încă rare (era în 2000) și nu am știut cum să luăm legătura cu dom’ pedagog… Peste o săptămână a venit și ne-a îndrumat la ”doamna cu lenjeria”, unde trona un morman extrem de amorf de haine, un soi de căpiță… Erau acolo: jeanșii mei erau undeva la mijloc, i-am apucat instinctiv de cracul stâng (sau era cracul drept?- oricum, nu mai contează), iar mormanul de haine s-a ”spart” în două, devenind și mai… amorf… Doamna protesta pe jumătate supărată, pe jumătate amuzată. Mi-am împăturit blugii cu stângăcie și i-am răspuns cu un zâmbet tâmp: ”De la demolări sunt, doamnă”…

Articol participant la SuperBlog 2016

Publicat în Personal | Lasă un comentariu

PartySnap pentru prieteni

De curând am hotărât alături de câțiva prieteni să deschidem o filială a asociației de pescari în comuna noastră, tocmai datorită așezării centrale a comunei pentru zona noastră de interes, dar din cauza distanței mari față de reședința de județ, am hotărât că n-ar fi rău să putem ajuta pescarii interesați să-și procure permisele de pescuit și carnetele de membru al asociației, direct de la filială. Frumos, curat, dar mai ales lipsit de cheltuieli inutile cu deplasarea până la centrul de județ, filiala ar urma să aibă în jur de 150 de membri, din care vreo 30-40 sunt de vârste apropiate cu noi.

Și, cum din partea autorităților locale avem sprijin privind un sediu, iar băieții sunt deciși să mergem pe drumul ales, ne-am gândit să facem un mic sau mare-  vom vedea- bal al pescarilor, pe modelul balurilor vânătorilor. Petrecerea poate însemna găsirea unei locații gen cămin cultural și angajarea unei firme de catering, sau închirierea unuia din cele două restaurante din comună. Bucatele vor fi aproape exclusiv din pește, iar decorurile se vor alege cu atenție, tema principală va fi peștele, pescarul și pescuitul, iar glumele și poveștile pescărești vor fi rostite tare la un microfon, să audă toată lumea. Secretele pescărești, despre marile capturi, nenumărate, de altfel, vor fi păstrate cu sfințenie până la Sfânta și Marea Dezlegare a Limbilor, dată de aromatele și întru tot ispititoarele băuturi ce se vor servi la acest eveniment.

În mijlocul invitaților va trona un ecran interactiv, care va surprinde tot ceea ce se poate surprinde la un astfel de eveniment. Fotografiile evenimentului vor fi completate de teme de fundal legate de pescuit sau de mediul acvatic: stuful, sălciile, marile capturi și două-trei sirene care să admire marea captură virtuală, bărci pneumatice sau bărci rapide cu motor în care să se așeze-tot virtual- prietenii pescari sunt câteva idei pentru un Partysnap reușit pentru prietenii noștri.

PeartySnap

PeartySnap

Desigur, unul din elementele fundamentale pentru reușita petrecerii va fi prezența celor mici, cei care vor deveni, de fapt personaje principale ale petrecerii, deoarece pescuitul sportiv este o activitate care se va răsfrânge asupra generațiilor următoare, cu condiția să avem grijă de resursa piscicolă.

Copii

Copii

Pentru a ne cunoaște mai bine, fiecare membru al filialei va trebui să apară în fotografii, alături de numele sau porecla pe care o are, care vor fi inscripționate pe fotografii, iar după tipărire vor rămâne la filială pentru posteritate… Fotografiile nu trebuie să fie ”oficiale”, se va putea poza și în grupuri restrânse, după preferințe și afinități.

grup vesel

grup vesel

Sper din suflet ca demersurile noastre să capete un răspuns pozitiv și să putem deschide o pagină de Facebook cu astfel de fotografii de la petrecerea de deschidere a filialei noastre.

Articol participant la SuperBlog 2016

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Casa de vis e mai reală decât credem

Clasică sau modernă, economică sau complet utilată, spațioasă și impozantă su mică și cochetă, o casă îmbină un complex de variabile pe care fiecare dintre noi le putem lua în considerare, fie ca beneficiari, fie ca simpli privitori din afară. Începând cu materialele de construcție, dotări, căi de acces și dependințe, terminând cu vecinii pe care îi vom avea, o casă poate însemna o alegere corectă sau una nefericită.

A îndrăzni să crezi că o casă poate însemna tot ceea ce visăm de la viață, nu este tocmai un slogan inept. În foarte multe culturi, cel puțin în cultura scandinavă, unde vikingii își cântau dorul de casă cu o surprinzătoare sensibilitate, față de grozăviile de care erau acuzați, casa însemna un element central, toate celelalte elemente: războiul, vânătoarea, întrunirile cu caracter religios sau militar, aveau un rol secundar și nu reprezentau, în mentalitatea vikingilor, decât un pretext pentru a-și onora casa și familia. Așadar, confortul și liniștea casei pentru aceștia erau scopul final al oricărei acțiuni.

Trecând la vremurile moderne, situația nu s-a schimbat fundamental. Doar progresul tehnologic mai adaugă câte o ”chichiță” locuințelor noastre, aceste detalii nefiind altceva decât diferența între casă și cămin… Atunci când vedem un proiect de casă pe care ni-l propun dezvoltatorii imobiliari, avem pretenția ca proiectul să îmbine două caracteristici fundamentale: partea estetică și partea pragmatică, a utilităților, iar abia la sfârșit se poate impune un criteriu la fel de important: prețul casei. Poate nu e treaba noastră, dar uneori ni se poate spune că proiectul mult dorit, ales de noi, nu corespunde cu vreun PUG sau PUZ impus de autorități și atunci o luăm de la capăt, căutând poate alți proiectanți sau alte proiecte…

Proiect casa parter Nufar

Așadar, nu trebuie să decupăm din reviste fotografii cu case pe care ni le dorim, ci e important să apelăm la specialiștii care ne pot da indicații precise referitoare la casa pe care ne dorim să o construim pentru noi. Așadar, trebuie să selectăm cu atenție, o companie cu experiență în domeniu, și care are păreri favorabile din partea beneficiarilor.O astfel de companie prestigioasă în proiecte de case este compania A I A, o companie cu servicii complete atât în proiectare cât și în amenajarea, reamenajarea sau renovarea unor spații, audit energetic, autorizaie pompieri / aviz ISU cu depunerea dosarului de securitate la incendiu, calcul coeficient de izolare termica, servicii de cadastru și intabulare, consultanță achiziție imobiliara (teren sau clădire), proiectare și construcții, servicii de evaluare imobiliară, studiu geotehnic, plan urbanistic de detaliu și obținerea certificatului energetic.

Logo AIA

Logo AIA

Mi-a atras atenția proiectul unei case cu parter și mansardă, o suprafață generoasă de locuit, 4 dormitoare, două băi, living și hol generos. Cam așa ar fi arătat probabil casa mea, dacă acum 30-35 de ani părinții mei ar fi avut de unde alege ca proiect de casă. Așa, au construit o casă și o anexă, în etape, care nu se prea completează. Înălțimea generoasă a acoperișului casei, ar permite mansardarea casei cu o cameră de locuit cu spațiu generos, sau două mai mici, o baie de serviciu și un hol pe care să fie amenajate scările care pot să pornească din exterior în spirală, sau din interiorul holului actual în spirală sau în „ac de păr”, deoarece camerele au o înălțime mare și pentru accesul la mansardă ar trebui un număr mare de trepte.

Casă ”Petunia” P+M

Casă ”Petunia” P+M

Un rol fundamental cred că l-ar avea garajul, o centrală termică și o curte cu gazon și arbuști ornamentali, care să înveselească puțin ”atmosfera”. Unul din detaliile cele mai importante mi se pare  că ar fi terasa, locul de întâlnire cu familia și prietenii în sezonul cald, unde elementul central ar trebui să fie masa, o masă din lemn masiv, cu două lavițe. Grătarul fixat pe un cuptor din cărămidă arsă ar putea fi un detaliu opțional…

Iată așadar, că dacă vrem, putem avea o casă ”de vis”, fără eforturi intelectuale și financiare greu de suportat. Companiile serioase se vor ocupa de acestea.

Articol participant la SuperBlog 2016

Publicat în Personal | Lasă un comentariu

Drumuri și… călătorii

A devenit un fapt banal să urcăm în diverse mijloace de transport, pentru a ajunge la muncă sau pentru a ”face turism”. Drumurile sau călătoriile, iată două noțiuni asemănătoare, dar numai parțial, pentru că un drum este doar ”până la”, iar o călătorie pare a avea o țintă precisă și durează, cel puțin teoretic, ceva mai mult.

Și, fără să cheltuiesc multe cuvinte și timp cu aspectele lingvistice ale problemei, voi îndrăzni să trec direct la subiect: sistemele de navigație auto sunt chiar necesare, nu sunt un lux sau un moft, fiindcă drumurile parțial cunoscute ne pot juca feste, oricât de bine am sta cu orientarea și oricât de multă experiență am avea la volan. A te rătăci la volan pare acum imposibil, având în vedere posibilitățile tehnologice actuale. Nu mai departe de vara trecută. din neatenție, un coleg a continuat deplasarea spre locul unde urma să mergem, ”pentru că nu cunoștea zona”… Și, cum după semaforul respectiv urma o stradă la capătul căreia se făceau lucrări, a trebuit să facem, pe străzi laterale, cale întoarsă. După ce ne-am întors spre strada cu pricina, pe niște străzi laterale, altă dandana: sensurile de mers pe bulevardul respectiv erau delimitate, neavând posibilitatea s-o luăm în sensul dorit de noi și am mai făcut vreo doi kilometri până la un sens giratoriu semaforizat.Asta nu s-ar fi întâmplat dacă mașina colegului ar fi avut un sistem de navigație dedicat autovehiculului său.

O altă pățanie, în week-end-ul care tocmai a trecut. Am organizat cu copiii din școala unde lucrez, împreună cu alți colegi, o excursie în Cluj Napoca. În itinerar am inclus și grădina zoologică, situată într-o comună apropiată de Cluj Napoca, dar despre care nu aveam informații foarte precise. Și… ne-am rătăcit. Am scos atunci telefonul, am dat o căutare pe Google, apoi mi-a apărut că de fapt nu era grădină zoologică ci parc și că se numește ”Moara de Vânt Geko Park”. Deși șoferii celor două microbuze sunt cu experiență și cunosc bine Clujul… au ”fentat” prin altă parte, făcând în plus vreo doisprezece kilometri… Nici ei n-au avut un sistem de navigație dedicat.

Și dacă nu ai sisteme de navigație dedicate propriei mașini, există numeroase alte soluții: spre exemplu la compania Edotec , pe lângă sisteme de navigație, DVD playere universale și module GPS externe; mai puteți găsi: sisteme android auto, sisteme audio, multimedia, sisteme de securitate și parcare și elemente de conectică auto, toate accesibile online, având posibilitatea de a le achiziționa cu cardul.

Cu siguranță m-au convins, îmi voi achiziționa, alături de autoturismul foarte necesar și astfel de gadget-uri auto, care permit siguranță și confort la drum. Drum bun, călătorie plăcută!

Articol participant la SuperBlog2016

Publicat în Personal | Lasă un comentariu

Flori cu… ”suflet”

De câte ori am trecut nepăsători în viață pe lângă lucruri și ființe care ne puteau aduce zâmbetul pe buze, sau măcar un zâmbet interior, în momentele mai grele sau mai vesele pe care le-am trăit de-a lungul anilor… Da, e greu să putem observa totul în jurul nostru, alergăm spre acel ”ceva” care credem că ni se cuvine de drept… Dar, oare chiar ni se cuvine, sau chiar avem nevoie de acel ”ceva” cu adevărat?

Până una-alta, ne concentrăm pe lucrurile și pe ființele care sunt importante pentru noi, suntem dispuși să cheltuim destulă energie și destul timp, pentru persoanele pe care le considerăm importante. Și atunci iese tot ce avem mai bun în noi, ne punem imaginația și rațiunea la contribuție, încercând prin gesturi care par uneori ridicole, desuete chiar, să stârnim interesul persoanei/ persoanelor față de care nutrim anumite simțăminte.

În urmă cu câțiva ani, am oferit o floare unei persoane, fără să fie o ocazie specială, Era un trandafir roșu, mi s-a părut un gest nobil, explicit de prețuire față de ea. Răspunsul a fost ironic, explicațiile pentru gestul făcut de mine au primit un revers, o fațetă hidoasă a celor simțite… Pentru ea, nu era decât ”un trandafir amărât”…

”Micul gigant”

”Micul gigant”

Altă dată, am mai trimis un buchet de ziua cuiva… tot de trandafiri roșii, printr-o florărie online fără să spun cine a trimis buchetul, iar persoana s-a alintat că are un admirator secret, care nu avea de gând să rămână secret, iar divulgarea tainei mi-a atras o dojană ușoară. Repetarea gestului, peste un anumit timp, fără să mai poată fi secret, a atras și răspunsul: fotografia alături de ”marea sa iubire” trona acum pe Facebook în toată splendoarea. După un alt timp, cam după un an și jumătate, am repetat gestul, cu un alt buchet, de gerbera, iar alintul și deconspirarea tainei s-a produs din nou. Iar noua ”iubire” a apărut iar pe saitul de socializare. Am mai trimis apoi flori de ziua ei, nu așteptam să-mi mulțumească, voiam cu toată ființa să-i satisfac vanitatea, chiar nu voiam nimic altceva.

gher

Gerbera

Acum e fericită. Și-a găsit echilibrul departe de mine și de florile pe care i le-am trimis, poate că mai primește flori și de la alți admiratori ”secreți”, flori care să-i satisfacă vanitatea. E doar o ipoteză, nu o certitudine…

Da, trebuia să fie un articol despre flori, despre frumusețea lor și a gestului de a oferi flori, Însă realitatea pe care o descriu am trăit-o. Intens! Sper ca mulți alți oameni, care au dăruit flori, să fi trăit alte experiențe, unice și fericite! Măcar gândul acesta mă va face să zâmbesc, de data asta fără vanitate!

Articol participant la SuperBlog 2016

Publicat în Personal | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Casa de la țară

Locuind în mediul rural, având locul de muncă și zona de interes imediat în acest mediu, mi-e dat  să văd zilnic transformările impuse de progresul tehnologic și de circulația informației, care se răsfrâng destul de pregnant asupra satului românesc. Deși, în aparență, pare mai aproape de natură, mediul rural începe să ”absoarbă” resurse naturale din ce în ce mai multe, uneori dovedindu-se un mediu energofag în raport cu mediul înconjurător al orizontului local și apropiat.

Încetul cu încetul, și în zonele rurale periurbane sau mai dezvoltate au început să se impună soluții tehnice din cele mai diverse: introducerea gazelor, existența centralelor termice cu combustibil solid, construirea de clădiri sau renovarea celor mai vechi cu tehnici moderne, utilizarea mijloacelor alternative de încălzire: pompe de căldură, surse geotermale, energia solară ș.a.m.d. Toate aceste soluții tehnice se rezumă doar la sursele de energie, nu la utilizarea în condiții de siguranță și de economisire a energiei necesare unei gospodării.

Soluțiile pe care o gospodărie de la țară le poate avea pentru a avea un consum energetic echivalent cu cel prevăzut în certificatele energetice pot fi multiple. În cazul locuinței mele, cred că menținerea încălzirii cu combustibil solid (în speță cu lemne) nu este neapărat o problemă, doar că poate fi eficientizată cu câteva măsuri minime de înlăturare a pierderilor de căldură a locuinței. Izolarea termică și montarea geamurilor și ușilor de tip termopan ar avea rolul de a reduce consumul de lemne. Introducerea unui sistem alternativ, complementar de încălzire, de genul pompelor de căldură, ar reduce și mai mult consumul de energie termică. Pompele de căldură au avantajul de a funcționa mai eficient decât sistemele bazate pe energie solară, deoarece nu depinde de factorii meteorologici.

Un alt domeniu la care mai trebuie ”umblat” la locuința mea, este acela al consumului de energie electrică, atât de necesară în activitățile zilnice. Cred că primul lucru pe care un auditor energetic mi le-ar solicita ar fi schimbarea instalației electrice actuale, vechi de 40 de ani, care însă începe să dea rateu după rateu, mai ales că a crescut și numărul de consumatori, începând de la frigider și terminând cu aparatura de bricolaj, pe care am adunat-o cu atâta sârg în ultimii ani. Și, cum anexele gospodărești au apărut pe rând, improvizațiile la instalația electrică au venit ca ”bonus”, una din ele producând, din păcate, acum aproape 6 ani un incendiu, care a avut o victimă, totuși: câinele familiei…

Și, cum aparatura electrocasnică are un consum specific ”fix”, să zic așa, se mai poate umbla puțin la partea de iluminat. Utilizarea becurilor ecologice sau a surselor de tip LED, poate scădea consumul de energie electrică. De asemenea, utilizarea unor panouri solare sau a altor mijloace alternative ar putea ajuta la scăderea consumului de energie electrică, iar uneori ar putea deveni o sursă alternativă de energie electrică, în cazul penelor de curent.

Desigur, poate pentru mulți dintre noi, obținerea unui certificat de performanță energetică nu e neapărat un scop, putând fi privită ca o cheltuială în plus, dar având în vedere prețul certificatelor energetice și mai ales experiența în domeniu a companiilor care se ocupă de aceste certificate,precum compania ”Enermed Impex SRL”, cred că nu ar fi un efort inutil, mai ales datorită specialiștilor de care dispune compania amintită.

Așadar, a investi în soluții pentru economisirea energiei înseamnă a economisi pe termen lung și a redirecționa resursele financiare către lucruri mai importante sau mai plăcute

Articol participant la SuperBlog2016

Publicat în Personal | Etichetat | Lasă un comentariu

Ce-i place pescarului

…Să prindă pește, ar veni răspunsul celor mai mulți dintre voi, evident. Greșit nu e, în esență, răspunsul, dar în funcție de anotimp, starea de spirit, durata partidei, locul de desfășurare și anturaj, lucrurile se mai nuanțează puțin, Uneori, după hibernare, vrem pește mult și prins repede, vara vrem peștii mari, toamna vrem calitate (răpitorii -atunci e sezonul lor), iarna ne mulțumim cu orice, uneori și cu faptul că n-am înghețat pe malul apei sau pe gheața pe care o spargem să putem pescui la copca… Deh- chestii, socoteli, cum ar spune cineva…

Echipamentul pentru pescuit se adaptează în funcție de factorii descriși mai sus. Și totuși un minim necesar ar fi: bățul, scaunul, juvelnicul, minciogul, cutia cu momeală, găletușa și pungile de nadă, plus mărunțișurile puse într-o geantă. Să nu uităm însă, bericica! Fără acest ingredient indispensabil, partidele nu pot deveni… mai reușite. N’est pas? La fel și cu îmbrăcămintea și încălțămintea… Adaptarea e cuvântul de ordine.

Cea mai prolifică perioadă este însă în lunile ma-iunie, în funcție de temperatura apei, când majoritatea speciilor de pești se pregătesc să depună icrele. În această perioadă ținuta trebuie să fie cât mai lejeră: hainele sport trebuie să se compună dintr-o pereche de pantaloni sport lejeri, precum pantalonii scurți sau trei sferturi un tricou lejer în culori deschise, dar și o pelerină de ploaie, pentru orice eventualitate. Încălțămintea trebuie să fie una sigură, iar pentru maluri accidentate, cu pante abrupte, trebuie să protejeze glezna, precum la pantofii sport de la ”Adidas Originals” B24877 . Pentru partide mai lejere și mai scurte, pe lângă o gârlă umblată, e suficient niște teniși, de bună calitate, însă, pentru a evita transpirarea abundentă a picioarelor.

Pentru partidele lungi, precum cele ale pescarilor de crap, care se întind pe patru-cinci zile, îmbrăcămintea și încălțămintea trebuie diversificată, de la ținute groase pentru noapte, la cele lejere pentru perioadele calde ale zilelor.Între încălțări nu sunt de lepădat papucii precum papucii ”Duramo” de la ”Adidas performance”, care conferă atât confort cât și aderență la contactul cu solul. Gecile și bluzele cu glugă nu trebuie să lipsească, de asemenea căciulile, șepcile iar pentru perioada de iarnă indispensabile sunt mănușile, care chiar dacă nu ne ajută să mulinăm sau să punem momeala în cârlig, ne apără de frig.

Așadar, performanța și/ sau satisfacția în sport pot depinde în bună măsură de confortul oferit de echipamentul de calitate, iar celelalte variabile: timpul, locul și norocul vin să completeze uneori în mod fericit, alteori în mod nefericit, performanța dorită. Pentru că… ”Așa-i în tenis”…

Iar dacă pantofii sport pe care îi port ar putea spune o poveste, aceasta s-ar rezuma la o frază simplă: ”Am întâlnit odată niște pescari. Păreau a fi așa, ca niște oameni normali. Dar doar păreau…”😉

Articol participant la SuperBlog2016

Publicat în Personal | Etichetat , , , | 3 comentarii