”Schimbări climatice” de bun augur

”Omul nu poate schimba clima, eventual se pot modifica anumiți parametri, dar valorile medii vor rămâne neschimbate un timp foarte îndelungat” (Gheorghe Măhăra 1939-2015) Așa a sunat una dintre prelegerile Profesorului nostru de Meteorologie- Climatologie de la Universitatea din Oradea, un profesor cu deosebite realizări și un om deosebit. Da, oameni buni, nu putem schimba clima, în sensul că legile care stau la baza alcătuirii și dinamicii atmosferei nu le putem schimba, ele rămân aceleași, mai ales pentru că nu de oameni depind aceste fenomene, ci de Soare, de ciclicitatea și de ”viața” stelei aflate în centrul sistemului nostru solar depinde totul… Restul sunt variabile pe care Pământul le ”strecoară” printre legitățile deja existente și care dau într-un final starea atmosferei la un moment dat.

În altă ordine de idei, omul a încercat încă de la începutul evoluției sale, să comprime spațiul și timpul, pentru (iluzia, cred!) de a-și asigura o perspectivă relativ liniștită în privința propriilor aspirații. Până acum, singura reușită a minții și acțiunii umane a fost comprimarea spațiului, fiindcă timpul a rămas același, implacabil și rece, ”indiferent” la dezideratele umane și, ironia ironiilor, măsurat de oameni, după ritmul propriei lor planete: ani, luni, zile, ore, secunde- indiferent de ordinea pe care dorim să o stabilim. Astfel, oamenii și-au construit  diferite mijloace de deplasare ”artificiale” (în sensul în care depășesc posibilitățile fizice ale oamenilor) care scurtează timpul de deplasare din ”punctul A în punctul B” și care conferă omului confortul de a consuma cât mai puțină energie, astfel folosind energia din surse ”externe”- de la forța animalelor, la motoarele cu abur, apoi au apărut cele pe bază de explozie sau ardere internă, mai nou, motoarele ”hibrid” sau electrice fac oamenii să se deplaseze mai repede.

Așadar, spațiile le comprimăm cu ajutorul vehiculelor, mai mult sau mai puțin spațioase sau confortabile, însă, prin intermediul mijloacelor de comunicare s-au facilitat legături interumane, care la începutul secolului trecut păreau practic imposibile: internetul a reușit, fără niște costuri exorbitante pentru utilizatori, dar (probabil) cu niște profituri destul de substanțiale pentru furnizori, să minimizeze foarte mult comunicarea interumană, chiar dacă aceasta se desfășoară într-un mediu virtual.

Și totuși, deplasarea fizică, deplasarea concretă a oamenilor, nu a putut fi înlocuită la modul cel mai concret cu fenomene fizice concrete. Astfel, invenția cea mai convenabilă pentru deplasare utilizată de oameni, autovehiculul, a devenit o necesitate. Însă, și în acest caz, nevoia de confort și de siguranță a însoțit în permanență ideile de rapiditate, forță și aspect exterior, pe care toate autovehiculele le au ca și concept de bază.

Pe drumurile patriei noastre, am observat, mai ales în anotimpul cel mai călduros, indivizi ”cocoțați” la volanul unor limuzine spațioase, dar ”îmbrăcați” la bustul gol și cu râuri de sudoare curgând pe dânșii. Știu, imaginea e neplăcută, chiar și la nivel de ipoteză privind o imagine de ansamblu a drumurilor și automobiliștilor noștri, dar cred că niciunul dintre noi nu este străin de această imagine. Altă ”soluție” găsită de automobiliști rămâne deschiderea tuturor geamurilor autovehiculelor în speranța ”răcoririi” conducătorilor auto și a pasagerilor… Și asta se întâmplă chiar și în cazul taximetriștilor și a vehiculelor de serviciu pe care aceștia le conduc.

Soluții? Da, cu siguranță există! Aerul condiționat auto, care poate fi întreținut doar cu freon auto care poate întreține foarte bine o atmosferă respirabilă și respirabilă, ca aspect vestimentar și estetic al ocupanților acelor vehicule. Un prieten de pescuială, cu care m-am deplasat anul trecut la câteva partide de pescuit, în iulie, mi-a explicat că pentru o sumă (aproape ridicolă- în raport cu beneficiile) și-a efectuat o încărcare freon, ale cărei beneficii le-am resimțit din plin în timpul deplasării la locul de pescuit.

Ca să mă pot convinge, că tot ceea ce îmi spune este real, am căutat pe internet informații cu privire la ”freon mașină” și la ”preț încărcare freon”, și am constatat că nu spunea ”povești pescărești”, doar din dorința de a mă face pe mine să-i admir flerul în a-și întreține mașina ”cea de toate zilele”… Ba chiar mă făcea invidios: el avea două pasiuni declarate: pescuitul și mașinile (ordinea poate deveni aleatorie) și o pasiune nedeclarată, comună cu mine și cu toți ”masculii adevărați”- femeile în general, iar cele frumoase, în special… 😉 Dar asta rămâne ”secret”, n’est pas? 😉

Așadar, amestecând ”ghiveciul” expus de mine, pot totuși afirma că oamenii pot schimba clima, cu condiția să fie efectuată o încărcare aer condiționat și, de asemenea, o curățare a mirosului,  prin care se poate obține o igienizare a mașinii, prin care se poate obține o anumită stabilizare a confortului șoferilor și pasagerilor. Așadar, omul poate schimba clima, dar numai în acele fiefuri pe care el le controlează în modul cel mai intim: acasă și în mașină! În ce scop? Da, ați ghicit, în scopul propriului său confort!

Articol participant la SuperBlog Spring2016