Tot legat de ziua de naştere, sau de alte evenimente din viaţă, îmi fac un bilanţ, şi mă-ntreb: Ce-am făcut eu în ultima perioadă? Ne stabilim fiecare limite, obiective, ţeluri. Uneori ne ies, alteori nu, câteodată ne iese ceva ce nu ne-am propus niciodată, şi ne bucurăm. Poate bucuria de a trăi nu-i suficientă. Poate dorinţa de a face ceva util pentru noi şi pentru alţii nu este răsplătită aşa cum ne-am dori.
Îmi aduc aminte de expresia bunicii mele din partea tatălui: „Tare-aş vrea să mor, da’ să pot învia peste un an să vă văd cum vă descurcaţi!” Expresia ascunde dragostea pe care o avea pentru familie, dar şi un soi de fetiş al faptului că era conştientă că noi n-am fi înlocuit-o cu nimic în lume, şi simţea că rolul său era foarte important. Şi avea dreptate! Multă dreptate!
Astăzi, după mai bine de 17 ani de la dispariţia bunicii mele, îmi pun aceeaşi întrebare. Da’ sunt mult mai egoist şi mai grandoman: „Cum ar arăta Lumea fără mine?”. Auzi tu, cică Lumea… 😉 . OK! Nu sunt nebun să cred că Lumea e ceva care se învârte în jurul meu. Da’ dacă eu voi dispărea vreodată, tare mi-aş dori să fie o lume ceva mai bună…
Blogu' care va să zică... 
Lumea ar arta la fel de stramba si fara noi. Asa ca nu merita efortul sa disparem. Nu ne-am spus ultimul cuvant. Si totusi, chiar si asa stramba, lumea e frumoasa.
O seara placuta.
Da, lumea e frumoasă, tocma’ pentru faptu’ că e strâmbă! Sunt momente când mă bucur că nu-i perfectă!