Primiți cu colinda?

Printre puținele bucurii pe care le mai am în timpul Sărbătorilor de iarnă este colindatul. Am umblat cu colinda de mic copil și o mai fac și acum ca adult, poate pentru că acest frumos obicei mă face să îmi aduc aminte de copilărie, dar cel mai mult, pentru că înseamnă vestirea Nașterii Domnului.

Și ca să nu rămâneți necolindați, iată am pentru toți un text de anul trecut:

Venit-a Domnul (colind)

Venit-a Domnul pe Pământ,
dar nu în haine aurite,
ci într-o iesle, printre vite
cu paie de- acoperământ.

Dar făr’ alai El a venit
căci nimeni nu L-a cunoscut,
doar cei ce-n El chiar au crezut,
s-au închinat, şi L-au vestit

Venit-a Domnul cu iubire,
să o vestească ne-ncetat,
cu al Său har ne-a cuvântat,
şi ne-a condus spre mântuire

Venit-a Domnul printre noi,
dar a venit să pătimească,
ca fiecare să primească,
o şansă-n viaţa de apoi.

Ca un sărman, El venit,
să dea speranţă celor mulţi,
a vindecat şi orbi şi muţi,
şi la Golgota L-au suit.

Dar noi cei care mai suntem,
aici, ca oameni, pe Pământ,
porunca Lui ca jurământ,
să o păstrăm, nu mai putem?

Şi iată, iarăşi e Crăciun,
şi vine Domnul pe Pământ
noi L-am uitat, dar pânnă când,
va fi Domnul cu noi preabun?

Vă doresc multă pace, bucurii și sănătate!