Despre condiţia femeii

Am încercat într-un articol mai vechi, să subliniez problemele cu privire la condiţia femeii în societatea contemporană, în privinţa reprezentărilor statuare ale femeilor în raport cu reprezentări ale bărbaţilor. Evident, în acel articol nu mi-am propus să caut elementele de cauzalitate, am subliniat doar diferenţele destul de mari în acea privinţă, a reprezentărilor statuare. Ce-i drept, poate unii oameni vor afirma că femeile nu au jucat neapărat un rol esenţial, crucial, în societatea omenească, acestea apărând ca excepţii, care nu schimbă foarte mult adevărul… Oare, aşa este?

De-a lungul istoriei, femeilor li s-a rezervat un rol secundar în viaţa socială. Femeile au primit ca principale sarcini procreerea şi educarea copiilor. Existau cazuri când femeile care nu puteau avea copii erau repudiate. Aceste roluri s-au menţinut pe toată perioada istoriei cunoscute, din Antichitate, până la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

Evident, în funcţie de statutul social, femeile beneficiau de anumite drepturi, în cazul categoriilor sociale din vârful piramidei. Au existat, după cum sunt cazuri celebre în istorie, chiar şi femei-monarh, ba chiar şi o femeie-papă! În general, aceste femei-monarh au ajuns pe tron în urma unor crize dinastice, dar statele pe care le-au condus vor cunoaşte, în câteva cazuri, o perioadă de înflorire economică şi culturală (cazul reginelor Elisabeta şi Victoria ale Angliei sau cazul Mariei Tereza a Austriei). Nu ştiu ce merite au avut aceste femei-monarh, în progresul statelor pe care le-au condus, dar istoria consemnează progresul acestor state.

După cum subliniam mai sus, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, femeile încep să capete drepturi politice şi civile. Acest fapt nu este o simplă întâmplare, o coincidenţă. În aceeaşi perioadă femeile încep să aibă acces la educaţie. Femeile se vor remarca în creaţia artistică, în viaţa socială şi chiar în lumea ştiinţifică. Aceste drepturi politice şi civile, s-au generalizat pe tot cuprinsul secolului al XX-lea, ajungând să cuprindă majoritatea covârşitoare a statelor lumii.

Şi totuşi, femeile nu au încă o vizibilitate suficient de evidentă în spaţiul public. Întrebarea firească este DE CE?

Am să încerc să răspund cât mai succint, sper să nu supăr pe nimeni. În primul rând, femeile continuă să deţină acele două funcţii pe care le au de la facerea lumii încoace: procreerea şi educarea copiilor. De aici li se trage(?) faptul că sunt mai puţin vizibile? OK, există din ce în ce mai multe cazuri de femei de carieră, care nu vor acea familie şi copii. În foarte multe cazuri, însă, multe femei renunţă la o carieră promiţătoare, pentru a crea o familie. Cert este că, în niciunul din cazuri, reuşita pe plan social sau pe plan psiho-afectiv nu este garantată.

N-am spus însă NIMIC NOU, până aici, ştiu asta! Întrebarea DE CE(?) nu şi-a găsit încă răspunsul. Din cele subliniate de mine mai sus, derivă două ipoteze:

1. Educaţia primită de femei, în familie în special, le determină să aleagă în primul rând să formeze o familie, acceptând acest „sacrificiu”, în detrimentul unei cariere pe care ar putea să o dezvolte cu succes?
2. Instinctul, construcţia psihologică a femeilor este înclinată mai degrabă spre a forma o familie, decât o carieră?

Nu ştiu care din cele două ipoteze menţionate de mine mai sus este mai aproape de un adevăr argumentat ştiinţific. Poate că doar o femeie ar putea răspunde mai uşor la întrebarea: „Ce înţelegeţi Dumneavoastră că ar trebui să însemne o femeie împlinită”?