Flori cu… ”suflet”

De câte ori am trecut nepăsători în viață pe lângă lucruri și ființe care ne puteau aduce zâmbetul pe buze, sau măcar un zâmbet interior, în momentele mai grele sau mai vesele pe care le-am trăit de-a lungul anilor… Da, e greu să putem observa totul în jurul nostru, alergăm spre acel ”ceva” care credem că ni se cuvine de drept… Dar, oare chiar ni se cuvine, sau chiar avem nevoie de acel ”ceva” cu adevărat?

Până una-alta, ne concentrăm pe lucrurile și pe ființele care sunt importante pentru noi, suntem dispuși să cheltuim destulă energie și destul timp, pentru persoanele pe care le considerăm importante. Și atunci iese tot ce avem mai bun în noi, ne punem imaginația și rațiunea la contribuție, încercând prin gesturi care par uneori ridicole, desuete chiar, să stârnim interesul persoanei/ persoanelor față de care nutrim anumite simțăminte.

În urmă cu câțiva ani, am oferit o floare unei persoane, fără să fie o ocazie specială, Era un trandafir roșu, mi s-a părut un gest nobil, explicit de prețuire față de ea. Răspunsul a fost ironic, explicațiile pentru gestul făcut de mine au primit un revers, o fațetă hidoasă a celor simțite… Pentru ea, nu era decât ”un trandafir amărât”…

”Micul gigant”

”Micul gigant”

Altă dată, am mai trimis un buchet de ziua cuiva… tot de trandafiri roșii, printr-o florărie online fără să spun cine a trimis buchetul, iar persoana s-a alintat că are un admirator secret, care nu avea de gând să rămână secret, iar divulgarea tainei mi-a atras o dojană ușoară. Repetarea gestului, peste un anumit timp, fără să mai poată fi secret, a atras și răspunsul: fotografia alături de ”marea sa iubire” trona acum pe Facebook în toată splendoarea. După un alt timp, cam după un an și jumătate, am repetat gestul, cu un alt buchet, de gerbera, iar alintul și deconspirarea tainei s-a produs din nou. Iar noua ”iubire” a apărut iar pe saitul de socializare. Am mai trimis apoi flori de ziua ei, nu așteptam să-mi mulțumească, voiam cu toată ființa să-i satisfac vanitatea, chiar nu voiam nimic altceva.

gher

Gerbera

Acum e fericită. Și-a găsit echilibrul departe de mine și de florile pe care i le-am trimis, poate că mai primește flori și de la alți admiratori ”secreți”, flori care să-i satisfacă vanitatea. E doar o ipoteză, nu o certitudine…

Da, trebuia să fie un articol despre flori, despre frumusețea lor și a gestului de a oferi flori, Însă realitatea pe care o descriu am trăit-o. Intens! Sper ca mulți alți oameni, care au dăruit flori, să fi trăit alte experiențe, unice și fericite! Măcar gândul acesta mă va face să zâmbesc, de data asta fără vanitate!

Articol participant la SuperBlog 2016

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Personal și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Flori cu… ”suflet”

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 10. Buchete Olla

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s