Religia în școală și adevărurile ”ascunse” după perdelele transparente

Dezbaterea publică din ultima perioadă, pe tema studierii religiei în școală, capătă accente din ce în ce mai grotești: toată lumea știe cum e mai bine, însă nimeni nu are curajul să vadă ce se întâmplă dincolo de fațada deciziei pro sau contra studierii religiei în școală. La nivel instituțional, factorii implicați procedează în mod infantil, recurgând la proverbiala improvizație și incoerență, lăsând în ceață mai ales părinții și elevii, obligându-i practic la reacții viscerale pe prezumtivii beneficiari ai unei decizii oarecare pe această temă.

Și totuși, soluțiile și problemele conexe ale deciziei CCR sunt foarte simple și vizibile, dar lăsate de izbeliște, fiindcă la gândit nu se înghesuie nimeni. Iată ”pachețelul de problemuțe”- ca să citez un mare clasic în viață- pe care nimeni nu vrea să le vadă și să le rezolve:

  1. Religia, indiferent cum e aceasta, creștină sau necreștină, conține un set de valori morale și reprezintă un vector de identitate comunitară încă foarte puternic al societății contemporane. Și, mai ales, NU mai reprezintă un factor de discriminare sau de avantajare a persoanelor și grupurilor umane din partea vreunei autorități.
  2. Religia nu a fost un obiect de studiu obligatoriu nici până acum, dar poate s-a considerat că n-ar fi bine ca elevilor să le fie predate noțiuni de  ritual și dogmatică a unui cult religios majoritar. Aici poate n-ar fi rău să se umble cu mai mult curaj la Curricula școlară și să se prevadă noțiuni generale de religie și istoria religiilor.
  3. Biserica Ortodoxă Româna a fost principala beneficiară a acestei situații, dar poate n-ar fi fost rău să se fi implicat în dotarea tuturor școlilor cu manuale de religie, pentru toți elevii, deoarece, cel puțin la ciclul gimnazial dotarea unor elevi cu astfel de manuale este deficitară în școlile unde muncesc.
  4. Elevii rămași în afara orelor de religie trebuie supravegheați, iar uneori spațiul școlilor și personalul, și așa redus numeric, nu poate asigura supravegherea elevilor. Prin asta se creează și un soi de segregare a elevilor, decisă de proprii părinți, dar decizia îi privește!
  5. În toți acești ani, s-au pregătit în universități mii și mii de profesori de religie, care în curând își vor vedea reduse numărul de ore și posibilitatea de a promova în sistem. Se creează astfel o problemă socială, care poate avea consecințe dramatice.

Nu în ultimul rând aduc aminte ”oamenilor liberi de doctrine și ideologii” că primii pași ai școlilor românești au fost făcuți în sânul Bisericii, cu sprijinul domnitorilor, boierilor și clericilor, aceste așezăminte au fost primele focare de cultură. Școala s-a laicizat abia în secolul al XIX-lea, când a devenit o afacere de stat, În Transilvania de după 1866, școlile confesionale, adică școlile susținute de Biserici, au fost importante focare de românitate și credință. În aceste școli s-a format generația Marii Uniri și a perioadei interbelice. Încercarea de eliminare brutală a Bisericilor și confesiunilor religioase din viața societății nu cred că este oportună, dar nici nu cred că are sorți de izbândă. Și mai spun un lucru: nu cred că o societate perfect laicizată poate însemna un element de progres, regimul comunist, care tindea spre o astfel de societate, vă spune ceva? Mda, știam eu…

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Notă | Acest articol a fost publicat în cultural, politic, Social și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Religia în școală și adevărurile ”ascunse” după perdelele transparente

  1. Justin zice:

    salut! Am sa formulez si eu propriul meu set de observatii:
    1. Valorile morale ar putea constitui parte a unei materii distincte sau a educatiei civice
    2.elevi ramaneau si pana acum in afara orelor de religie aceia care alegeau sa nu faca. si aia trebuia supravegheati. Profesorii de religie care s-au format sunt tineri se pot recalifica in domeniul asistentei sociale, sociologie, psihologie relativ usor sau spre orice altceva doresc.
    3. Problema de fond e alta si anume Omul era liber si pana acum e liber si de acum incolo. Libertatea de a alege sa ti se faca ceva vs a alege sa nu ti se faca. Omul fuge de responsabilitate si are tendinta de a alege varianta presetata de altii. De aceea pana acum foarte putini renuntau la ora de religie. Ceva asemanator se petrece in domeniul donarii de organe in tari din vest asemanatoare ca confesiune religioasa, cultura si nivel socio economic si politic dar cu rezultate diametral opuse in ceea ce priveste donarea de organe. Formularul 1 Bifati aceasta casuta daca doriti sa donati organe Formular tip 2 Bifati aici daca doriti sa NU deveniti donator de organe in caz ca,,,,bla bla

    • Ciprian Bojan zice:

      1. Valorile morale SUNT parte a educatiei/ culturii civice
      2. Pe banii cui? Între timp îi facem șomeri, e vorba de familii cu copii, etc.
      3. Tocmai au ales 90% religia! Și asta e o formă a libertății umane, nu-i așa?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s