Băs reloaded

Personajul căruia îi dedic (a nu știu câta oară) niște rânduri, are un efect cât se poate de dăunător asupra scenei publice, din cauza discursului și a acțiunilor pe care le poartă, uneori într-un mod ostentativ. Reușește mereu să se reinventeze în formule deja consacrate de propriu-i stil și chiar dacă aceste formule par perimate, totuși ”țin” (în sensul că par viabile) pentru un număr de oameni și pentru un număr de potentați care îi datorează multe personajului.

Înainte de a face o scurtă trecere în revistă a isprăvilor publice săvârșite de personaj în ultima perioadă, am să încerc să încerc să fac un ”mic” bilanț al activității politice a personajului, doar de la preluarea mandatului în 2004. A reușit să ridice și să trântească o construcție politică interesantă, la o primă vedere, care s-a pliat foarte bine pe discursul său, chiar prin trecerea bruscă de la stânga la dreapta eșicherului politic și prin popularea acestei construcții cu fideli ai săi, astfel încât să se poată baza oricând pe activiști care să-i preia și să-i aprobe discursul, pentru un grad mai mare de credibilitate, cu motivația că părerea sa nu este una singulară, ci reprezintă chiar un curent de opinie. După ce s-a îmbrăcat în haine portocalii, forțând astfel limitele Constituției și refuzând să preia alte idei sau numai pe acelea care îi confereau lui un grad de satisfacție, la prima ”defecțiune” majoră a jucăriei portocalii a decis nu doar să o abandoneze, ci chiar să o distrugă, creând o altă construcție politică prin care să atragă o parte a electoratului fostului său partid și piperând nițel treaba (era cât pe ce să zic/scriu ”băseala”, da’ m-am abținut 😛 ) cu un discurs naționalist cu care să adune cât mai mulți adepți în jurul ideilor sale, spre a fi o bază pentru următoarele lupte politice, care vor fi crâncene (parol, așa am auzit io pă cineva zicând! 😉 ).

În fond, el a reușit să facă exact pe dos ceea ce și-a propus mereu: distrugerea oricărei forme de opoziție politică și guvernarea în mod discreționar cu ajutorul unei majorități parlamentare consistente. Timp de trei ani (2009-2012) chiar i-a reușit, doar că opoziția a reușit să vorbească, a fost destul de vocală și de consecventă în a încerca să contracareze tendințele autoritare ale regimului pe care l-a creat. Nu au reușit însă să blocheze numirea în posturi cheie a unor personaje fidele acestui individ. Astfel, deși lipsit de putere de decizie în executiv și legislativ, i-au rămas la îndemână suficiente instituții cu ajutorul cărora să-și impună politica proprie, chiar dacă această politică nu servește interesul general, ci este doar un exercițiu de imagine ”în formă continuată”, o demonstrație de tătucism, un soi de narcisism asezonat cu demonstrații de forță și cu bizare coincidențe ”datorate” activității ”prodigioase” a unor instituții pe care continuă să și le subordoneze în mod cât se poate de evident. La toate aceste bizarerii conlucrează și faptul că noua putere, în loc să încerce să-l izoleze în plan public, îi conferă în continuare drepturi depline în exercitarea frauduloasă, ilegală și abuzivă a unei funcții în stat și îi oferă prilejul de a încerca să diminueze din pierderea propriei credibilități cu ajutorul unor acțiuni în forță purtate împotriva tuturor celor care îl critică.

Așadar, luând ieșirile publice ale personajului în ordine cronologică, urmărind reacțiile sale necontrolate, ne putem da seama că îl preocupă destul de mult un viitor în care el nu poate să se imagineze pe sine ca fiind un personaj minuscul. Totul a început în momentul în care Institutul Naţional de Statistică a publicat datele Recensământului din 2011, care demonstrează că dacă listele electorale ar fi fost actualizate, el ar trebui să fie demis. Reacția premierului l-a înfuriat și a început lupta mai pe față. S-a grăbit să forțeze lansarea Mușcăturii Pop. (iar era să zic/scriu ”băseală” da’ iar m-am abținut 😉 😛 ) și a blocat numirea unui Ministru titular al Transporturilor, până când vrea mușchii lui prezidențiali. Apoi a început delirul: ”Plimbărici la Luluța” încheiate cu urmăriri penale față de persoane și instituții. Ultima ispravă (n-o să vă vină să credeți: iar era să zic/scriu ”băseală” da’ m-am abținut din nou 😉 😛 ) a fost convocarea CSAT în glumă și blocarea procesului de privatizare a ”CFR Marfă” S.A. din motive pe care nu s-a obosit să le precizeze.

Personajul este unul malefic dintr-o perspectivă mult mai umană decât aceea a unui discurs și a unor acțiuni menite să îi ofere puteri și atribuții nemeritate, am mai scris și cu alt prilej: discursul său bazat pe ură și pe ”faultarea” permanentă a presupușilor săi dușmani, nu a reușit să construiască o societate mai curată. Polarizarea societății și neputința de a construi un proiect național sunt cauzate de un astfel de discurs, care în timpul exercitării mandatelor de Președinte a devenit de-a dreptul agonizant. O astfel de gândire demonstrează două aspecte: pe de o parte nu crede că va pierde vreodată controlul, pe de altă parte uită că tocmai victimizarea (auto-victimizarea, în cazul său) poate aduce capital de imagine pentru oricine, mai ales atunci când e vorba de o permanentă și obsedantă execuție publică la adresa unor personaje sau grupuri, mai ales când personajele au notorietate publică, iar modul brutal și mai ales derizoriu în care se acționează contra adversarilor săi, atrage empatia publicului avizat cu privire la practicile structurilor de forță din regimurile autoritare și totalitare.

Personajul s-a reinventat, dar nu în sensul dorit de cetățeni și necesar societății noastre, ci în formule consacrate, dar cu nuanțe din ce în ce mai sumbre și mai ridicole, total distructive, menite doar să îi creeze iluzia unor victorii, care de fapt sunt înfrângeri pentru el și toți acoliții săi.

Veniți de luați Băseală!!!

Veniți de luați Băseală!!!

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Băs reloaded

  1. Traci Rivers zice:

    Noroc cu revolta magistraţilor, care în sfârşit s-au prins că au toată libertatea să-şi decidă destinul profesional, mai precis, să se ridice la condiţie bipedă, aşa cum erau până să-i doboare băsecuritatea. Pe vremea regimului Iliescu au avut verticalitatea să se opună unor ingerinţe totalitare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s