Scurt ”discurs” asupra evoluțiilor aspiraționale ale Umanității

Singura ființă inteligentă (deși uneori mă îndoiesc de asta) cunoscută cu certitudine până acum, pare să fie omul. Evoluția rasei umane, destul de îndelungată în raport cu durata de viață a indivizilor, a cunoscut destule schimbări de ordin cantitativ și calitativ. În prezent numărul de indivizi a depășit șapte miliarde, iar lupta pentru resurse, dublată de discrepanțele tot mai evidente între conceptul de dezvoltare durabilă în raport cu interesele statelor emergente (a ”marilor puteri”, în speță) și ale marilor grupuri de interese financiare, mă determină să cred că omenirea a intrat într-un impas, într-o fază în care aspirațiile sunt menite să asigure o conservare a unui status quo, decât căutarea unei căi de progres… Sau poate mă înșel eu?

Fără îndoială astfel de perioade au mai existat în istoria umanității, iar acestea nici măcar nu sunt chiar puține… Dar, istoricii s-au mulțumit să asocieze astfel de perioade cu crizele imperiilor și cu prăbușirea acestora, fiindcă marea istorie a umanității nu va consemna criza unui întreg sistem de gândire și de concepție a unor entități politice, câtă vreme procesul de aculturație va continua să se manifeste pentru perioade destul de îndelungate.

În altă ordine de idei, progresul umanității s-a putut realiza doar în condițiile în care pentru oameni a existat imaginea unei lumi ideale chiar certitudinea că această lume ideală este posibil a fi atinsă de către oameni. Omul primitiv spera să poată stăpâni și înțelege natura, omul antic s-a străduit să urmeze calea zeilor, omul medieval a încercat să urmeze calea unei religii deși restrictive și oarecum intolerante (aici mă refer atât la creștinism cât și la islamism), oamenii Renașterii au început să-și pună întrebări și să caute Adevărul prin Dumnezeu, iar cei din perioada clasicismului l-au căutat cu disperare pe Dumnezeu… Un Dumnezeu tot mai puțin înțeles, un Dumnezeu care se rupea de tradițiile de răzbunător al unui creștin oprimat, ci devenea mai degrabă un Dumnezeu izvorâtor de lumină și cunoaștere…

Ruperea iluminismului de Biserică și desacralizarea sistemelor de gândire filosofice din Occident nu a însemnat automat și o abandonare a imaginii lumii ideale. Contractul social propus de iluminiști va sta la baza organizării statelor chiar și în secolul următor. Triumful revoluției industriale a dus la o concepție mecanicistă a unor gânditori cu privire la lumea ideală. Romantismul, naționalismul, conservatorismul, liberalismul sau socialismul apărute în acel teribil ”secol al națiunilor” au oferit tot atâtea modele și concepțiiSecolul XX a debutat cu prăbușirea unei lumi aflată într-un relativ echilibru… Cele două mari conflagrații mondiale nu au mai oferit ”luxul” trasării unor noi frontiere, decât în privința unor doctrine de tip totalitar, singura preocupare a unor lideri fiind supremația în fața adversarului ideologic și controlul prin forță și manipulare.

Mileniul al treilea a debutat la rândul său cu alte provocări: explozia demografică, poluarea, pericolul epuizării resurselor, conflictele latente sau în desfășurare, crima organizată și terorismul etc. Toate aceste provocări necesită găsirea unor răspunsuri ”în defensivă” din partea diriguitorilor lumii contemporane. Nu știm spre ce vrem să ne îndreptăm știm doar că s-a atins cândva un punct, s-a ajuns la un progres dar nu am știut cum să gestionăm situația. Toate acestea în condițiile progresului tehnologic și a eliminării treptate a barierelor comunicaționale, mai pe scurt, în condițiile globalizării.

Soluții? Da, putem găsi soluții la orice problemă, ideea este ca soluțiile pe care ni le dorim să nu contravină intereselor unei majorități indiferent de natura acelei majorități. Oare mai avem noi, oamenii un scop comun? Lozinca ”Salvați planeta!”, atât de clamată, pe lângă adevărul pe care îl conține trebuie să conțină și o renaștere de ordin spiritual, fiindcă fără spiritualitate cred că nu putem avea pretenția unor creeații și a unor construcții durabile.

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal, politic, Social și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Scurt ”discurs” asupra evoluțiilor aspiraționale ale Umanității

  1. elly weiss zice:

    Pai…tocmai spiritualitatea a cam cazut in desuetudine… Cine mai e interesat de spiritual? Unii ganditori pe care nu-i prea asculta nimeni si cate unii dintre noi, pe-aici pe bloguri, destul de putini… adica niste idealisti.
    Mi-e teama ca in curand lumea va ajunge o jungla mai extinsa decat este. Desi doresc binele planetei, nu vad nimic bun in evolutia umana, la modul general. Suntem tot mai indiferenti unii fata de altii si fata de acest pamant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s