Poveste (de Crăciun)

Azi, pe-nserat băteau la ușa mea,
un clopoțel și mai mulți fulgi de nea,
să-mi spună că venind pe drum
l-au întâlnit tocmai pe Moș Crăciun.

Au mai venit și capre și păstori
și urși și îngeri, Irozi și urători,
mi-au recitat un text bine știut
și au plecat c-aveau de mers mai mult

Au mai venit prințese crai și prinți
ce mi-au jurat c-au fost cei mai cuminți
și mi-au cerut bogat să-i răsplătesc
căci pragul mi-au călcat și trebui’ să-i plătesc…

Și printre cântece și versuri de Crăciun,
mi se șoptește ca să fiu mai bun,
iar în reclame, la televizor,
îmi spun: să cumpăr ”magia sărbătorilor”…

Știu că sunt mulți săraci în lumea asta,
știu că pe copii îi lovește mai mult năpasta,
însă iubiții mei, prea-binevoitori,
nu-i ajutăm dând doar de sărbători!

Iisuse te-ai născut într-o poiată
iar nașterea ți-a fost greu încercată,
mă iartă că mă supăr iar pe semeni,
dar parcă am uitat ce suntem: OAMENI!

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Poveste (de Crăciun)

  1. ellyweiss zice:

    Da, bunatatea de Sarbatori, spiritul Craciunului…bla-bla-bla…Stii ce satula sunt de toate astea?
    Ai surprins bine toata manipularea. Ca nu prea mai e altceva…

  2. Camelia zice:

    Oamenii sunt de mai multe feluri. Unii oameni sunt Iubire, alţii nu; iubirea, dăruirea de sineţi, tuturor. Acestora le mai spun şi oamenidorinţe, obiectul acestor dorinţe ale lor fiind binele altor fiinţe, iar aceşti oameni se întâmplă altora în fiece zi, nu doar în cele ale unui timp sacru.

  3. Ciprian Bojan zice:

    Nu sunt dezamagit de oameni, doar de tendinta lor de a se comporta prea „dupa tipare”…

  4. roryta zice:

    îmi place poezioara… 🙂

  5. „Mai mulţi ani din perioada copilăriei şi a tinereţii mele i-am trăit în intima prietenie, ba chiar în frăţească comuniune cu el. Am învăţat împreuna, fără profesor, spaniola, l-am citit pe Cervantes. Împărtăşeam, desigur, şi interese mai serioase. Mai târziu, viaţa şi distanţa ne-au separat, dar prietenia timpurie nu poate fi uitată nicicând.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s