Despre patriotism

Termenul ”perimat” de patriotism se adresează în special acelor generații care au avut de a face cu o educație care își propunea promovarea valorilor naționale, sau e vorba despre o noțiune suficient de vie încât să-și găsească ecou și în rândul generațiilor mai tinere? Iată o întrebare căreia doar realitățile și reacțiile cuantificabile ale unei societăți îi poate găsi un răspuns.

Identitatea națională și multiculturalitatea sunt doi termeni care par a fi în opoziție. Și totuși acești termeni se regăsesc deopotrivă pe buzele și în condeiele mai multor învățați ai timpurilor noastre, sunt realități care nu se exclud, ci ar trebui să se completeze, dar mai există suficiente sterotipii care să impună bariere comunicaționale destul de clare și de greu de depășit. Cred că societatea omenească a ajuns la stadiul în care se cer noi direcții de dezvoltare și de evoluție. Redefinirea acestora atrage după sine și disfuncționalități și fenomene sociale de risc, chiar conflicte militare… ”Noua frontieră” gândită în spatele ușilor închise în centrele de putere ale lumii pare totuși să aibă un ”iz” de… oțel. Dar nu asta este discuția…

În privința identității naționale a românilor, trebuie să observăm că s-a manifestat de-a lungul vremurilor în ambele sale ipostaze: o identitate de existență și o identitate afirmată. Dacă în Evul Mediu un rol important în afirmarea identității îl constituia criteriul religios, începând din secolul al XVI-lea afirmarea identității s-a transformat într-una de ordin lingvistic și istoric. Realitățile Renașterii târzii și cele ale clasicismului și iluminismului au dat o formă științifică și culturală identității naționale a românilor. În secolul al XIX-lea se năștea națiunea politică română, ajungând una dintre acele națiuni care a reușit în bună măsură să-și afirme interesele și să și le atingă, în acel an excepțional 1918.

Cu toate aceste realizări, România a fost nevoită să își apere interesele cu mari eforturi. Cel de-al doilea război mondial și ceea ce a urmat pentru jumătatea estică a Europei, a dus la un tip de patriotism de rezistență, prin Biserică, prin cultură prin artă. Chiar în regimul naționalist-comunist al lui Ceaușescu, reafirmarea valorilor naționale nu erau în legătură decât cu un cult al personalității care a atins cote paroxistice.

Descătușarea din 1989 și anii grei care au urmat au avut repercursiuni negative asupra sentimentului național. Ne mândream cu sportivii sau cu olimpicii la diverse discipline școlare. Dar nu mai voiam să fim solidari în jurul niciunei idei. După integrarea în UE mulți conaționali de-ai noștri au căutat acel ”bine” pe care acasă nu l-au găsit. Și acolo, în multe situații, cuvântul ”român” a însemnat de multe ori o povară pentru ei și pentru noi toți. Atunci, doar atunci și-au adus aminte ce înseamnă ”acasă”, iar cuvântul ”român” și simbolurile naționale au redevenit sfinte.

E bine atunci când ne regăsim identitatea, drumul, scopul ca națiune, chiar dacă suferim uneori din cauza asta. Nici nu cred că e important dacă a simți românește e la fel pentru toți. Nici nu cred că e important dacă cei ce simt românește sunt o majoritate capabilă să coaguleze suficient de mulți oameni în jurul acestei idei. Important este să continuăm!

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal, Social și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Despre patriotism

  1. Pingback: Despre patriotism

  2. ellyweiss zice:

    Cam asa e. Nu stiu ce parere ai avut tu despre campania care a promovat tricolorul. Unii au fost enervati de ea la culme. Avand impresia ca e o campanie de indobitocire. E drept, a fost destul de insistenta. Dar nu spunea nimeni sa stai pe A3 24/24h, nu? Ideea a fost de a coagula oamenii in jurul acestei idei, cea de patriotism. Exact cum spui, poporul roman, chiar daca oamenii nu recunosc deschis, se afla intr-o criza de identitate. Exact din motivele pe care le-ai scris aici.
    Eu am testat acest lucru cu cele doua postari dedicate Zilei Nationale. Una de fotografie, simpla, fara cuvinte, alta usor ironica dar tandra, plina de fapt de iubire dureroasa pentru tara noastra, si toti cei ce-au comentat au inteles asta, fara exceptie, fara sa fie nevoie sa le explic ceva. Unii au marturisit ca le-au dat lacrimile… vazand ceea ce se comenteaza.
    Inca nu ne-am regasit identitatea…dar cred ca primii pasi sunt facuti, suntem pe drumul cel bun…

    • Ciprian Bojan zice:

      Nu ne-am găsit identitatea în sensul că nu știm spre ce formulă a sa ne vom îndrepta. Va fi o formulă de rezistență sau una de afirmare? Să-ți mai spun ce cred eu că ar fi preferabil? O, nu, eu cred că știi deja! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s