Educația sub lupă. O analiză rescrisă a situației din învățământul românesc

Da, oameni buni. S-a mai încheiat un an școlar, nimic nou… A, ba da, am avut nu mai puțin de cinci Miniștri ai Educației, în rest aceeași alunecare vertiginoasă, dar nu din cauza gravitației… Nuuuuu, ci din cauze mult mai profunde, văzute și nevăzute, dar iată, resimțite din plin… Problemele pe care le resimte tot mai acut sistemul românesc de educație devin din ce în ce mai greu de gestionat, sau, poate, din ce în ce mai greu de înțeles de către factorii implicați: elevi/studenți, părinți, cadre didactice, autorități, organizații non guvernamentale și opinia publică. Toți aceștia declară solemn, când se referă la Educație: DEZASTRU!

Bun, și care sunt cauzele? Că în afară de a găsi vinovați și vinovății, n-am văzut sau auzit nimic: profesorii că-s de vină elevii, că nu învață, părinții că nu cooperează cu școala, autoritățile că subfinanțează sistemul, programa și manualele sunt nasoale și se dau salarii mici, O.N.G-urile că n-au treabă cu învățământul, opinia publică pentru că nu se pune în locu’ profesorilor să vadă cum e… Elevii,profii-s de vină că nu îi lasă mai moale, părinții că n-au bani cât pot ei să cheltuie, autoritățile că pun camere în sălile de examen, O.N.G-urile că nu fac decât să vină în școli și să-i plictisească prin discursuri și predici fără cap și coadă, opinia publică fiindcă au fost și ei elevi… Părinții, zic că profesorii sunt exigenți, copiii neascultători, autoritățile-s nepăsătoare, O.N.G-urile n-au scop decât să primească bani, iar opinia publică nu știe ce greu e cu copii în ziua de azi… Autoritățile se disculpă spunând că nu-s bani, că vor schimba, că vor modifica, sau că interesul factorilor implicați este scăzut… O.N.G-urile spun că rolul profesorilor e prea ridicat în procesul instructiv-educativ, că elevii nu sunt formați de părinți pentru școală, că autoritățile nu sunt mai deschise dialogului, subfinanțare, politizare etc.. Iar opinia publică, conform spiritului de turmă, clamează suprem: ”TOȚI E DE VINĂ”, până se ajunge la persoana mea, eventual la familia sau apropiații mei…

Hellloooooooo! Dați-mi voie să vă urez un călduros: Bună dimineața! Problema este că ne-am obișnuit să jubilăm doar eșecurile generațiilor care urmează după noi și nu să le oferim soluții! Copiii, tinerii au nevoie de soluții simple, concrete realiste, nu de dezbateri sterile și de dat cu părerea! După părerea mea, trebuie să despărțim clar apele: în perioada actuală se preferă criteriul cantitativ de promovare de la o clasă la alta și implicit, dintr-un ciclu de învățământ inferior spre un ciclu superior. Nimic mai greșit! Prin abordarea aceasta standardele scad foarte mult. În același timp, conceptul de școală incluzivă, aduce noi provocări pentru cadrele didactice: copilului cu cerințe educaționale speciale (C.E.S., pe scurt) trebuie să-i fie acordate șanse egale cu ceilalți elevi, chiar dacă acesta nu are decât anumite abilități. Această dezvoltare ”pe orizontală”, dacă pot s-o numesc astfel, a dus la coborârea standardelor în învățământ. S-a făcut, ca de fiecare dată, un copy/paste după ceea ce s-a părut a fi bun ”afară” și a ține cu dinții de asta, ca și cum doar așa se vor atinge performanțe. Nu cred că este normal să ceri unui cadru didactic, oricât de experimentat, să lucreze cu copii cu C.E.S., fără să faci un training în care să prezinți tipurile de deficiențe a copiilor și abilitățile care le pot fi dezvoltate. Și dacă tot sunt obligați profesorii să facă programe speciale pentru astfel de copii, trebuie învățați gratuit cum să le facă și să le aplice.

Pe de altă parte, actul propriu zis al educației în școală, desfășurarea lecțiilor și a celorlalte activități, au avut mult de suferit. Desigur, metodele tradiționale nu sunt cele mai eficiente, dar nu pot fi abandonate de dragul experimentelor, decât dacă ai material: resursa umană receptivă, materiale adecvate și suficiente, respectiv timp, timp, timp, ca să le pregătești pe toate. Desigur, timp de așa ceva găsim cu toții, nu-i așa dragi colegi, mai ales când avem inspecții la clasă… 😉 Mdada, ne mai și lăudăm cu asta, iar în rest, ne ținem de cap, de gât și de un ochi, fiindcă ne uităm la ceas cu celălalt ochi, în timpul programului, ca să putem… pleca mai repede la treburile noastre… N’est pas? 😐

Criteriile de evaluare nu seamănă de loc cu ceea ce ar trebui să pregătească un elev pentru examenele care îl așteaptă. Mai mult, ca modalitate de obținere a notelor este răspândit tot mai larg, de la vârste tot mai fragede copiatul. Da, copiatul! Așa se iau note pe scară tot mai largă. Și ca să nu-mi bat capul cu chestia asta, de multe ori îi las pe copii cu caietul și cartea deschise, dar le dau subiecte care să îi pună la treabă. Facem compromisuri, dar până când? Până unde? Dacă se tot promovează cu astfel de metode, desigur cu cunoștința noastră, dragi colegi, că numai astfel rămân suficienți elevi în clasă, fiindcă populația școlară a scăzut mult în ultimii ani, ce soluții avem, pentru ca un compromis să împace și capra și varza? Și asta doar pentru a cosmetiza niște rezultate, ca să ne iasă 100% rata de promovabilitate? Bun, unii copii nu fac asta, nu copiază, dar majoritatea o fac! Cred că suntem unul din puținele state europene unde în licee și universități există mai multe locuri decât absolvenți ai ciclurilor inferioare... Tipic și curat rrrrrromânește!

Și cu asta cercul vicios este gata creeat: se perpetuează metoda ”copy” până, la Doctorat… Nu eu sunt cel care trebuie să judece lucrurile acestea, mi-am dat și despre asta cu părerea, dar scadența tot vine la un moment dat. Fiindcă, oricâte diplome am avea, trebuie să demonstrăm că știm să facem ceva, că în spatele diplomelor există ceva, altfel… Atrăgeam atenția în alt articol că: ”Stimaţi colegi, meseria asta de profesor sau învăţător sau educatoare trebuie să ne impună o prestanţă. Că unii aţi absolvit la stat sau la privat, n-are importanţă! Cred că examenele pe care le-aţi susţinut în facultate au avut şi o anumită încărcătură ştiinţifică, altfel NU AVEŢI NICI UN DREPT să vă plângeţi că examenul de titularizare a fost greu! Dacă v-aţi luat licenţa cu copy, şi dacă aţi crezut cumva că asta ţine toată viaţa, nu vă plâng de milă”! Și că: ”am observat la rezultatele de la examen note de 2 sau 3, la persoane care au ceva vechime în învăţământ, grade şi tăte celea, cum să nu te-apuce bâţu’??? Păi, dragi colegi, anii ăia petrecuţi la catedră, ce le-aţi predat pruncilor? Examenul n-a constat în alte subiecte, decât exact în ceea ce se predă la clasă! Ce scuze există”??? Dacă a învăța a devenit o rușine, sau ceva inutil, să nu ne așteptăm ca școala să ne răsplătească cu altceva, decât cu o hârtie fără valoare pe care scrie Diplomă și pe care este trecut numele nostru, și atât…

Da, da! Eu însumi mă recunosc ca parte a acestui sistem viciat și vicios. În toate discuțiile cu colegii mei mi s-a dat dreptate… Dar nu s-a mai spus nimic atunci când am afirmat că nu mai suntem un corp profesional bine închegat, ci doar o masă amorfă de indivizi cu probleme mărunte, discutate în grabă, la colțuri de stradă, din lipsă de ocupație. Și? Păi, și atât!…

Pe de altă parte, societatea românească, dar și societatea omenească în ansamblul său este lipsită de repere: nu știm spre ce ne îndreptăm, ca să știm ce anume să cerem unui tânăr după ce a absolvit o școală! Nu, nu modelele lipsesc, pe acelea chiar nu le putem impune, dar niște repere ar fi cazul să trasăm. Lipsa unei păreri majoritare, căci despre păreri unanime nu poate fi vorba și neimplicarea reală ne-a adus aici. NIMIC ALTCEVA! Există un punct până la care se poate merge, mai încolo începe dezastrul. Haosul și instabilitatea legislativă din domeniu, este doar o mică parte a problemei: legile sunt făcute pentru oameni, de către oameni, iar ceea ce nu a funcționat, doar ar fi trebuit schimbat! Ar trebui ca toți cei interesați de acest sistem să dorească să înceapă un MOMENT ZERO! Cine va avea însă curajul să preia inițiativa acestui moment zero va fi catalogat că vrea să-și aroge merite… Bună dimineața, zic din nou! Declarați-l voi, ceilalți cu două secunde mai devreme și începeți! Dați niște linii directoare, cereți părerea celor implicați, reveniți, modificați, cereți din nou părerea și tot așa, până se va găsi un numitor comun! Fiindcă e vorba de proprii Dumneavoastră copii sau nepoți sau copiii rudeniilor și prietenilor Domniilor Voastre, care au colegi, care vor avea copii, fiindcă ați  fost la rândul Domniilor Voastre copii, pentru Dumnezeu!

Despre toate celelalte probleme ale sistemului românesc de Educație am mai vorbit și cu alte ocazii:

  1. Politizarea funcţiilor de conducere, deprofesionalzarea, amatorismul în luarea unor decizii favorabile structurilor şi unităţilor de învăţământ.
  2. Decalaje privind infrastructura şcolară, între mediul rural şi urban, sau chiar în cadrul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale (oraş, comună). Lipsa de spaţii adecvate, lipsa de dotări şi, în anumite regiuni, lipsa de informatizare. Şi cu toate acestea, se cere performanţă în educaţie (?)
  3. În suficient de multe cazuri lipseşte un parteneriat real între unităţile şcolare, Consiliile locale, reprezentanţi ai elevilor şi părinţilor, societatea civilă şi agenţii economici. Există şi destule exemple pozitive în această privinţă, dar, parcă, din ce în ce mai puţine. (sursa)
  4. În momentul de faţă există o Lege a Educaţiei, trecută prin asumarea răspunderii, la fel cum a fost trecută şi precedenta Lege, doar că aceea era una preelectorală, înaintea alegerilor prezidenţiale, aşa că s-a făcut altă Lege, că tot nu mai e nevoie de voturi, fiindcă acelea necesare câştigării alegerilor n-au venit de la profesori, ci din altă parte, deci profesorii e naşpa, deci hai să dăm cu ei de pământ… (sursa)
  5. Prin actuala Lege propusă de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tinretului, se propune schimbarea “din temelii”(afirmaţia aparţine legiuitorului) a sistemului de educaţie. Se vor schimba structurile de conducere ale unităţilor de învâţământ, modul de angajare a personalului didactic, modul de promovare în funcţiile de conducere ale unităţilor de învăţământ, scopul principal al educaţiei (adică formarea competenţelor) etc., etc. Foarte frumos, aproape înduioşător, aş putea spune! Dar, mă lămureşte cineva şi pe mine, dacă legea va intra în vigoare, prin asumare sau dezbatere parlamentară, ce se întâmplă? Da, în acest caz, nu va mai fi o victorie a Guvernului, ci a Parlamentului… (sursa)
  6. Las salarizarea din sistem pe ultimul plan, fiindcă nu acesta este cel mai mare neajuns al sistemului, dar vă las pe Dumneavoastră să judecați aceste lucruri și să aveți ce părere doriți.

Toate aceste considerații sunt de prisos, însă, în lipsa unei atitudini coerente și hotărâte. Mă repet, cred că generațiile de sacrificiu nu mai trebuie să existe din cauza amatorismului unor oameni politici! Educația este în primul rând o stare atitudinală, căci la ce îi ajută cunoașterea pe cei ce o folosesc împotriva Umanității? Știați că specialiștii cei mai buni în domeniul științelor și ingineriei lucrează în domeniul industriei armamentului? Fiindcă s-a creat o isterie națională pe tema asta, mi-e greu să nu vorbesc apăsat! Și, până la urmă, decizia ne aparține nouă, profesorilor, elevilor, părinților, O.N.G-urilor, autorităților și opiniei publice. Când? De ieri, dacă se poate!

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Personal, politic, Social și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Educația sub lupă. O analiză rescrisă a situației din învățământul românesc

  1. dagatha zice:

    Ptui, drace! Că m-ai lăsat fără grai!
    Curat făcătorie sistemul ăsta…mama lu ide sistem! Cu toate alea de le-ai enumerat.
    Ai trecut prin toate prin care aș fi vrut și eu să trec (în scris), dacă nu m-ar fi pălit o silă existențială să scriu din nou despre asta.
    Și totuși…ce e de făcut, zic? Io, cetățean onorabil al patriei, CE TREBUIE SĂ FAC??? Cu cine votez, ca să zic așa?
    Dacă mă întrebi,. eu aș aduna o mână de profesori ca noi doi (și mai știu câțiva) și aș trânti o școală cu prințip și cu moral. Da oare ne lasă??? Guess not!

    • Ciprian Bojan zice:

      Ba, mai știi, școală privată zic io că ne-ar lăsa! Dar, colega, tu știi câți profesori de valoare sunt în țara asta. Îi cunoști, poate unii s-or fi moleșit, zic, dar sper că mai au energie cât să mai vrea s-o înceapă oblu, că acu, e strâmbă de-a binelea… Și mai e și groasă, fi-i-ar drăcia dracului (Doamne iartă-mă!), iar buba e că ȘTIM! Da’ la ce ne ajută că știm? Ceva și de undeva trebuie urnit! Și iute!

      • dagatha zice:

        Păi să urnim! Că nu ne ajută la nimic nici că știm, nici că ședem. Da zău dacă știu de unde și încotro s-o apuc!

      • Ciprian Bojan zice:

        Păi io zic că putem încerca, măcar o petiție online, ceva… Dar asta cu discuții serioase cu alți colegi… Zic…

  2. ellyweiss zice:

    Sa se termine pe 29 si or avea timp dupa si de facut ceva. Personal, as prefera ceva asemanator situatiei de dinainte de ’89, cand orice s-ar spune, se facea carte.

    • Ciprian Bojan zice:

      Nu ne mai putem întoarce înainte de ’89, dar putem să trasăm niște repere. Sunt obligatorii…

      • ellyweiss zice:

        Nici eu nu spun ca se poate o reintoarcere insa exista posibilitatea de a se inspira din ceea ce era atunci educatia.
        Articolul e prea lung… ca uitasem sa-ti spun…:(

  3. Camelia zice:

    „NU AVEŢI NICI UN DREPT să vă plângeţi că examenul de titularizare a fost greu”…
    Depinde.

  4. Tipa Marius zice:

    Noi ne dorim ca elevii sa isi doreasca bacalaureatul, ei nu si-l doresc, si ma refer la liceele tehnologice. Societatea nu le impune si nu le cere bacul, asadar il trateaza ca atare.
    Legea educatiei ? Mai degraba legea analfabetizarii. Nu am intalnit in intreaga mea cariera in educatie, un document atat de tembel, comis cu atat de multa iresponsabilitate.
    Ma gasesc acum in situatia de a nu mai avea ore. Particip la sedinta publica DUPA ce au luat ore noii veniti in sistem, DUPA examenul de titularizare.
    Finantarea pe cap de elev ? O idiotenie fara margini. Imposibilitatea exmatricularii elevilor din clasele 9/10, alaturi de aceasta finantare, va distruge si ce a mai ramas bun. Ne vom trece elevii ca sa nu ne pierdem normele. Daca nu suntem ipocriti, nu vom aseza aici fraza aceea: „sa ne cautam altceva de lucru daca nu facem fata „.
    Activitatea in scoala !? Adunat si completat hartii. Tone, munti de hartii, paduri intregi, tot mai multe de la an la an. O isterie a hartiilor, daca se poate – imbracate in folie de plastic.
    Hartii pentru orice. Un sistem ingropat in hartii.

    • Ciprian Bojan zice:

      Despre hârțogariadă am uitat și io, că, până la urmă, tot o mai ”fentăm” uneori… Dar despre celelalte… Eu cred că vorbesc rezultatele! 😐

      • Ciprian Bojan zice:

        Și io… și subscriu și prescriu și rescriu… 😛 Ce crezi, dacă citesc elevii, cu sau fără Bac luat, vor putea să deosebească înțelesul și deosebirile dintre: subscriu prescriu și rescriu”??? 😉

      • dagatha zice:

        ai mei? nu creeed!!!
        😆
        Cică să mergem la școală să ”făcem” orar special pentru remedierea/ recuperarea/resuscitarea (mama lor) situației de după examen. Nu vreau, na! eu știu ce trebuie făcut pentru asta: să mă lase să bag în bac câți știu eu că pot să-l și ia! Bag 2, iau 2 = 100% promovabilitate! Am zis!

      • Ciprian Bojan zice:

        😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s