Furtuna portocalie

Motto: ”Pentru a obține mai rapid o soluție, trebuie agitat amestecul, astfel încât dizolvantul va absorbi mai ușor dizolvatul”.

Evenimentele de pe scena politică autohtonă încep încet, încet să se precipite. Discursurile devin din ce în ce mai vehemente, taberele încep să se contureze, supremația, puterea și mirajul acesteia devin tot mai tentante pentru cei angrenați în lupta politică de la nivel național și local. Evident, în și din mijlocul acestor fenomene, tronează atotputernicele televiziuni gata de a transforma orice gest sau cuvânt al oamenilor politici în știre-bombă, orice tip de discurs public în adevăr notabil, orice mod de manifestare (individuală sau colectivă) a unor sentimente umane în hiperbole menite a induce publicului senzația de scenariu apocaliptic. Ce-i drept, scena politică și spațiul public românesc oferă spre difuzare televiziunilor destule mostre de ridicol și grotesc, încât cred că persoanele care mai urmăresc televiziunile pur și simplu se droghează cu aceste știri…

În anumite puncte de pe harta României se lucrează de zor pe șantiere: se mai cârpește câte un drum județean, se mai reabilitează fațada vreunei clădiri, se fac canalizări… în fond, lucruri necesare, însă reacția oamenilor față de ”mărețele șantiere”, de la mic la mare și de la doctor în științe la om al străzii, e de o sinceritate și ironie dezarmantă: ”Ei, vine campania (electorală)”. Iată că publicul începe să învețe din experiențe anterioare cam cu ce ”se mănâncă” politica…

La rândul lor, partidele încep să strângă rândurile. Astfel, fenomene precum defetismul, demisiile, demiterile, dosarele judiciare- adică, mai precis- scandalurile spumoase, întrețin o atmosferă tensionată, ca poporului să nu-i lipsească ceva ce costă foarte puțin: circul!

Astfel de fenomene au loc din ce în ce mai intens în PDL, cel mai important partid de guvernământ. Barca începe să se clatine, poate și din cauza unei situații conjuncturale, dar eu unul cred, mai degrabă, că modul de conducere al partidului a devenit defectuos și bazele de la care s-au pornit sunt complet greșite.

Modul defectuos de conducere este cauzat în primul rând de luptele interne, în care grupările își cară ciomege din greu, pentru a lua decizii în partid (gruparea Udrea- care conduce acum partidul, gruparea Blaga și gruparea intelectualilor par cele mai vizibile în acest moment). Bazele de la care s-au pornit sunt însă și mai periculoase: carisma lui Băsescu și ideea că acesta este personajul providențial pentru partid. Din păcate pentru PDL, Băsescu nu mai are credibilitate nici măcar în cadrul democrat-liberalilor, darămite în rândul cetățenilor… Așadar, cazurile mai noi sau mai vechi, cele care au ținut capul de afiș al știrilor se înscriu în tendința de alunecare a partidului spre disoluție.

Plecările din PDL spre alte partide sunt, cel puțin de fațadă, cauzate de principii precum: proasta guvernare, dezinteresul guvernului față de cetățeni, tendințele antidemocratice ale puterii, sau mașinațiunile și matrapazlâcurile cu resursele țării. În realitate, perspectiva pierderii alegerilor generale, din toamnă, îi sperie pe majoritatea prezumtivilor candidați la diferite funcții publice, fiindcă puterea politică înseamnă bani: albi, negri, gri, și rogvaiv…

Bun, dar cine rămâne în PDL? În PDL mai rămân cel puțin 4 categorii de membri și candidați: o primă categorie, pentru care puterea politică pare veșnică și imposibil de pierdut, care mai visează la o mișcare de maestru din partea lui Băsescu, care să salveze PDL-ul, o a doua categorie este aceea a oamenilor care cred în acel partid și vor să-l repună pe picioare, poate pe noi baze, o altă categorie o reprezintă șantajabilii, cei care nu pot face nici un pas fără a fi în pericol de a-și pierde libertatea (vezi cazurile Apostu și Boldea) și pe ultimul loc cred că sunt fanaticii, acei activiști care ar face orice pentru partid, care își identifică viața cu acesta…

Am mai scris despre acest partid, cu accente critice, sau neutre, niciodată admirative, fiindcă n-am ce admira, deoarece nu consider că a avut realizări majore. Pentru ei însă, începe numărătoarea inversă, iar ceea ce se va întâmpla cu acest partid are o importanță viitorul acestei țări. Iar ceea ce am scris în Motto pare să se întâmple acum: cu cât e mai mare agitația în PDL, cu atât partidul parcă se diluează…

P.S. Acest articol nu este un pamflet, dar poate fi tratat ca atare…

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, politic, Social și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Furtuna portocalie

  1. Pingback: Furtuna portocalie

  2. ellyweiss zice:

    ce ascuns e „locul” pentru comentariu! 🙂
    nu-l mai gaseam…
    ce sa spun decat ca ai dreptate? nu prea mai avem decat de asteptat…sa vedem pana la capat implozia PDL…pe care eu, personal, o astept de mult :))

    • Ciprian Bojan zice:

      Se pare că și-o doresc cu ardoare… înșiși membri acelui partid, de vreme ce ei vor să aibă de câștigat doar de moment…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s