Despre compromis(uri)

Suntem ființe sociale. Trebuie să conviețuim, să ne acceptăm și să încercăm să învățăm unii de la ceilalți. Asta presupune o oarecare situație de compromis.

Se spune de către unele persoane că a fi capabil de a face compromisuri e o artă. Într-adevăr trebuie uneori găsită modalitatea de a comunica cu ceilalți, de a găsi mereu ”calea de mijloc”, fiindcă asta ar putea constitui o formă de progres sau chiar de supraviețuire, chiar dacă acestea devin contrare cu convingerile pe care ni le-am format sau pe care tocmai societatea ni le impune…

Alte persoane spun că a face compromisuri este un semn de slăbiciune, că sunt mai importante principiile decât beneficiul de moment al nostru sau al altor persoane, că e mai importantă demnitatea și sinceritatea decât  un zâmbet fals…

Ce alegeți?

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Despre compromis(uri)

  1. lica onutan zice:

    buna,da este adevarat ca in viata suntem deseori pusi sa alegem intre a face un compromis sau a renunta pastrindu-ne principiile dupa care am crescut primite de la parintii sau dascalii pe care i-am avut in perioadele care ne-au format caracterele ,dar este foarte important la
    barierele pe care le intilnim sa putem lua deciziile pe care sa nu le regretam amarnic mai tarziu deci compromisuri da, dar in acelasi timp se impune un nivel rezonabil de compromis si asta este direct legat de ce idealuri ai in viata !!!pe de alta parte trebuie sa simti cand treci pe linga un „TUN” afaceri sau relatii si cand este o cacialma ,si aici este vorba din nou ori de fler ori de noroc pur si simplu.Ce vreau sa spun e ca nu este normal sa dai la cineva bani ca sa-ti
    spuna cum sa devii bogat doar daca are o justificare clara gen „hai da o suta de mii ca sa-ti spun cum sa castigi un milion . deci mare bagare de sama Lica Onutan

  2. rusbianca zice:

    Nu inteleg de ce lumea vede compromisul ca pe ceva negativ si implicit o renuntare la principiile tale…nu e adevarat. Nu renunt la principiile mele daca il las pe altul sa creada ca e un om de treaba de exemplu….pentru ca este, dar poate nu pe cat se considera el. Situatiile sunt diferite de la om la om…nu as face compromisuri decat in situatii necesare, si evident, fara sa renunt la principiile morale…( intre noi fie vorba…multe principii sunt de fapt prejudecati-poate o sa scriu despre asta).

  3. Codrut Sabau zice:

    compromisuri ha? 🙂 da pai despre asta cel mai bine cred ca ne pot raspunde parintii, deoarece consider ca parintii sunt cei care care fac cele mai multe compromisuri pentru copii lor si ei sunte cei mai in masura sa spuna daca s-a meritat sa faca acele compromisuri, eu cred ca da eu unul daca as avea copil/copii as fi dispus sa renunt la orice pentru binele copilului meu, si chiar si asa desi am doar 20 de ani am facut careva compromisuri, am renuntat la distractii(discoteci/petreceri etc) pentru a munci , penru a-mi castiga necesarul lunar astfel incat sa nu fiu nevoit sa cer parintilor mei bani cu (in timpul anilor de scoala) , si probabil cel mai mare compromis… am renuntat la posibilitatea de a fi langa familie, prieteni, PATRIE pentru a-mi facea un viitor un viitor pe care din pacate romania nu poate sa mi-l ofere in momentul de fata.

  4. N. zice:

    Visez la o lume in care nu mai gasim justificari pentru compromisuri, de orice natura ar fi ele. Facem distinctii intre compromisuri mari si compromisuri mici. Totusi granita dintre ele e atat de fluida incat de multe ori ne fura compromisul mare pe care il catalogam drept mic pentru a ne diminua disonantele cognitive. Evident vorbesc din perspectiva celui care face compromisuri. Mici – imi spun. Dar exista cu adevarat compromisuri mici? Fata in fata cu mine insami mi-e foarte greu sa decid daca n-am trecut granita. E ca atunci cand iti spui ca e cald afara la 3 grade celsius. Evident ca, fata de -20, e foarte cald. E totusi cald? Greu de spus… Cam asa se intampla si cu povestea asta legata de compromisuri. Daca ne putem spune povestea despre compromisurile mici si mari atunci e ok, facem pace cu noi si mergem mai departe. Daca nu – atunci ce alegem si cum?

  5. Marius zice:

    E o lume nebuna, nu-mi vine sa cred! Daca nimeni nu a scris o chestie perfect normala, o sa o scriu eu: compromisul e gresit! Hai sa nu ne mai amagim! Compromisul e o forma de prostitutie, e o pervertire morla din interes! Se ard niste etape, fiind o hotie in acelasi timp. „Da, am facut-o, sunt o curva, si ce-i cu asta? Sunt in acelasi timp alb ca zapada!” „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” Mai aveti si biserici frumoase de lemn in imagini pe aicea.. Dumnezeu sau Natura sau cine vreti voi o sa pedepseasca intr-un fel aceste deviatii, fiti convinsi de asta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s