Eșecul educației contemporane constă în însăși premisa greșită de la care aceasta pornește

Educația este definită de cele mai multe ori, ca fiind o activitate socială care are drept scop integrarea tinerilor în societate, atât din perspectivă profesională cât și în privința raportării adecvate a acestora la normele juridice și etice pe care societatea respectivă le impune. Cred că n-am spus nimic nou cu asta și cred că aproape orice persoană ar da o definiție asemănătoare cu aceasta.

În același timp, teoreticienii din domeniul Științelor Educației au definit termenul de ideal educațional, un termen care, în mod clar, a evoluat de-a lungul timpului, acesta fiind de fapt oglinda societății din perioadele respective. Ceea ce fiecare sistem de Educație a avut întotdeauna în centrul atenției a fost ideea de bun cetățean, cu tot ceea înseamnă aceasta. Ceea ce diferă de la un sistem la celălalt sunt însă valorile și principiile de la care s-a pornit în clădirea acelor sisteme, după cum e și firesc, iar ceea ce este mai interesant în această privință este faptul că o mare influență asupra acestor sisteme au avut-o religia și ideologiile politice.

În zilele noastre principiul de bază, premisa de la care se pornește în construirea sistemului de educație este următorul: copilul, tânărul are toate datele necesare și condițiile creeate astfel încât acesta să atingă idealul educațional. Această idee repetată obsesiv, aproape, nu face altceva decât dăunează tinerilor din mai multe perspective, ducând în final la demotivarea tinerilor pentru studiu.

Un prim aspect e acela că Educația ultimilor ani, conceptul de ”școală incluzivă” determină o abordare de tip cantitativ, coborând ”ștacheta” calitativă foarte mult, și determinând scăderea rolului pregătirii teoretice ca bază a tinerilor în raport cu o pregătire în care se pune accent pe verbul ”a face” în locul verbului ”a ști”. Acest ”a face” rămâne însă o realitate pe care tinerii nu o valorifică în mod conștient, ci doar mecanic, fără a putea, de cele mai multe ori, să se facă legătura cu viața din afara școlii, în familie sau în comunitate. Iată, spre exemplu, mulți copii vor ști să dea răspunsuri frumoase în materie de protecție a mediului la orele de biologie, geografie sau dirigenție, iar în pauză, vor aplica aceste cunoștințe elementare, aruncând prin curtea școlii, pe stradă sau chiar în clasă cu… materiale susceptibile de a deveni deșeuri.

În altă ordine de idei, tinerii sunt acum foarte bine informați, își cunosc drepturile și profită de ele până la limita extremă. Chiar și textele din anumite manuale îi determină să se creadă atotștiutori, cu date suficiente pentru a se impune în fața oricui, iar eșecul devine mereu doar o situație conjuncturală, în care el, tânărul nu are nici o vină... Abordările de tip pozitiv, optimist, difuzarea repetată, în mod obsesiv pe toate canalele și în diferite conjuncturi a unor rețete de succes, îi determină pe cei mai mulți tineri să nu fie pregătiți pentru eșec. Școala actuală nu știe sau nu poate să facă un management al eșecului? Trebuie să le explicăm acestora că din punct de vedere statistic rata de reușită, de excelență, în orice domeniu sau situație este infinit mai mică decât rata eșecului! Altfel vom creea niște tipologii comportamentale la acești tineri, prin care aceștia nu vor fi în stare să-și asume răspunderea nici pentru propriile erori!

Iată așadar dragi prieteni un punct de vedere, un unghi de abordare în privința a ceea ce înseamnă Educația contemporană și valorile pe care aceasta le promovează. Consider că o abordare de tip calitativ a educației, chiar cu riscul unei oarecare ”segregări” nu va face altceva decât să stimuleze interesul tuturor celor implicați în acest proces, pentru construirea unui sistem bazat pe valori și într-un mediu concurențial foarte bine reglementat.

Publicitate