Eșecul educației contemporane constă în însăși premisa greșită de la care aceasta pornește

Educația este definită de cele mai multe ori, ca fiind o activitate socială care are drept scop integrarea tinerilor în societate, atât din perspectivă profesională cât și în privința raportării adecvate a acestora la normele juridice și etice pe care societatea respectivă le impune. Cred că n-am spus nimic nou cu asta și cred că aproape orice persoană ar da o definiție asemănătoare cu aceasta.

În același timp, teoreticienii din domeniul Științelor Educației au definit termenul de ideal educațional, un termen care, în mod clar, a evoluat de-a lungul timpului, acesta fiind de fapt oglinda societății din perioadele respective. Ceea ce fiecare sistem de Educație a avut întotdeauna în centrul atenției a fost ideea de bun cetățean, cu tot ceea înseamnă aceasta. Ceea ce diferă de la un sistem la celălalt sunt însă valorile și principiile de la care s-a pornit în clădirea acelor sisteme, după cum e și firesc, iar ceea ce este mai interesant în această privință este faptul că o mare influență asupra acestor sisteme au avut-o religia și ideologiile politice.

În zilele noastre principiul de bază, premisa de la care se pornește în construirea sistemului de educație este următorul: copilul, tânărul are toate datele necesare și condițiile creeate astfel încât acesta să atingă idealul educațional. Această idee repetată obsesiv, aproape, nu face altceva decât dăunează tinerilor din mai multe perspective, ducând în final la demotivarea tinerilor pentru studiu.

Un prim aspect e acela că Educația ultimilor ani, conceptul de ”școală incluzivă” determină o abordare de tip cantitativ, coborând ”ștacheta” calitativă foarte mult, și determinând scăderea rolului pregătirii teoretice ca bază a tinerilor în raport cu o pregătire în care se pune accent pe verbul ”a face” în locul verbului ”a ști”. Acest ”a face” rămâne însă o realitate pe care tinerii nu o valorifică în mod conștient, ci doar mecanic, fără a putea, de cele mai multe ori, să se facă legătura cu viața din afara școlii, în familie sau în comunitate. Iată, spre exemplu, mulți copii vor ști să dea răspunsuri frumoase în materie de protecție a mediului la orele de biologie, geografie sau dirigenție, iar în pauză, vor aplica aceste cunoștințe elementare, aruncând prin curtea școlii, pe stradă sau chiar în clasă cu… materiale susceptibile de a deveni deșeuri.

În altă ordine de idei, tinerii sunt acum foarte bine informați, își cunosc drepturile și profită de ele până la limita extremă. Chiar și textele din anumite manuale îi determină să se creadă atotștiutori, cu date suficiente pentru a se impune în fața oricui, iar eșecul devine mereu doar o situație conjuncturală, în care el, tânărul nu are nici o vină... Abordările de tip pozitiv, optimist, difuzarea repetată, în mod obsesiv pe toate canalele și în diferite conjuncturi a unor rețete de succes, îi determină pe cei mai mulți tineri să nu fie pregătiți pentru eșec. Școala actuală nu știe sau nu poate să facă un management al eșecului? Trebuie să le explicăm acestora că din punct de vedere statistic rata de reușită, de excelență, în orice domeniu sau situație este infinit mai mică decât rata eșecului! Altfel vom creea niște tipologii comportamentale la acești tineri, prin care aceștia nu vor fi în stare să-și asume răspunderea nici pentru propriile erori!

Iată așadar dragi prieteni un punct de vedere, un unghi de abordare în privința a ceea ce înseamnă Educația contemporană și valorile pe care aceasta le promovează. Consider că o abordare de tip calitativ a educației, chiar cu riscul unei oarecare ”segregări” nu va face altceva decât să stimuleze interesul tuturor celor implicați în acest proces, pentru construirea unui sistem bazat pe valori și într-un mediu concurențial foarte bine reglementat.

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal, Social și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Eșecul educației contemporane constă în însăși premisa greșită de la care aceasta pornește

  1. Camelia zice:

    Vorbeşti de tipologii; tipologia este, cred, încadrarea precum şi delimitarea tipurilor după unul sau mai multe criterii ale unor valori specifice, nu? Care ar fi, în acest caz, acelea? Sau acelea care predomină? Sau care sunt acele valori specifice a căror cunoaştere ar trebui să fie pentru tânăra generaţie lămuritoare pentru „structura” ei? Pentru că pe acest criteriu al acestor valori specifice se bazează însăşi cultura. În societatea de azi, posibilităţile celor care ar trebui să viseze cu ochii deschişi sunt reduse, limitate; visurile lor au devenit în faţa realităţii simple iluzii. Îmi par a fi atât de vulnerabili în faţa vieţii deşi multora sunt convinsă că nu le lipseşte acea „confruntare” curajoasă cu ea.
    Vorbeşti de verbul „a face”…este unul fondator; a şti nu înseamnă mare lucru; a cunoaşte valorează mai mult decât a şti…a cunoaşte în sens de a trăi. Pentru acel „a face” despre care vorbeai tu îţi trebuie atitudine; ea se naşte din cunoaşterea şi înţelegerea situaţiilor, ar trebui să fie mereu o mişcare vie ce vine din lăuntrul fiecăruia.
    Sunt tinerii pregătiţi pentru eşec? Nu ştiu. Ce văd e că se simt debusolaţi într-o lume ce poate li se pare a haosului, haos fără de alternativă. Interesează cu adevărat pe cineva ce se întâmplă cu ei? CU ADEVĂRAT?

    • Ciprian Bojan zice:

      Da, pui întrebări pertinente și ”la țintă”. Răspunsul este că fiecare trebuie să găsim calea, abia apoi să ne întrebăm dacă îi pasă cuiva de noi… Respectul de sine nu lipsește tinerilor, dar le este mai ușor să evadeze în realități virtuale pe care cred că le pot manipula, când e de fapt invers, ei sunt cei controlați. Uneori contactul foarte direct cu ”lumea reală” e atât de șocant încât unii tineri clachează… Și acum mi-e proaspăt în memorie suicidul acelei tinere din Tg. Jiu, din cauza unei… cărți despre suicid, cum se spune? N-aș prea crede, acolo a fost ceva mult mai cu ”bătaie lungă”, părerea mea…
      Vezi tu, Camelia, toate acestea mă dor pe mine zi de zi, fiindcă vreau mai mult și mai bine!

  2. Camelia zice:

    Ştii ce mă mai întreb când aud de unele întâmplări? Cât de îndepărtaţi or’ de apropiaţi i-au fost părinţii acelui suflet neliniştit care bate în el pe dinăuntru cu mâinile făcute pumn de disperare sau de furie de gânduri care nu-i dau pace?

  3. Codrut Sabau zice:

    dom’ profesor in primul rand va multumesc din nou pentru cunostintele care le impartasiti cu noi cititori de rand, am si eu o parese despre educatia calitativa;
    In primul rand educatia calitativa nu se poate realiza fara profesori de calitate si prin profesori de calitate nu ma refer la ceea scrie pe diploma profesorului cutare sau profesoarei cutare, ci prin cunostintele dobandite in ani de studiu si bineinteles prin EXPERIENTA in cazul profesorilor mai vechi, am si un exemplu concret;
    Eu am terminat doisprezece clase la Liceul nr.7 Satu Mare, Grup Scolar de Industrie Alimentara, profil: tehnic, filiera: tehnologica, specializare III: Tehnician in Automatizari. Avand o oarecare pasiune pentru Materiile de specializare in clasa a XI-a m-am inscris la olimpiada cu specializarea Tehnic III: Tehnician in automatizari , am trecut de faza scolaza, faza judeteana si m-am clasat undeva pe locul 21 la faza nationala de la Tagu Mures, pana acum toate bune si frumoase. In anul urmator ma intorc la scoala asteptandu-ma o surprixa de neinchipuit , Profesorul Pop Vasile unu dintre cei mai buni din judet la aceasta specializare a fost inlocuit la clasa noastra de o „Tanti Frosa” de 23 de ani abea iesita din curte facultati , urmand sa ne predea materia necesara noua pentru Proiectul final pentru adestatul de calificare profesionala, insa la a doua sau a treia ora se produce inevitabilul, un elev curios si aparent nestiutor (eu) ii pune cateva intrebari profesoarei care dupa ce raspunde la prima intrebare ramane blocata, fara raspuns la urmatoarele 3/4 intrebari, colegi incepand sa rada, profesoara intra in panica si pleaca glont catre cabinetul doamnei Directoare unde se afla si domnul profesor Pop V., a povestit cele intamplate celor doi, iar la final doamna Directoare o intreaba: „Si totusi dece nu ati raspuns la intrebarile puse?” ……
    In final elevului nu i sa aplicat nici un fel de „pedeapsa” ba mai mult a primit felicitari din partea domnului profesor Pop V. si un mic 10 la una din materiile la care dansul inca ne preda.
    In consecinta pentru a putea introduce in scoli educatia clitativa trebuie asigurat in primul rand un personal de calitate, nu toate „pitipoancele” cu diplomele cumparate da catre taticu. Imi pare rau ca m-am lungit atat iar daca nu am drepteate va rog frumos sa ma corectati.

    Mult respect:
    Codrut Sabau

    • Ciprian Bojan zice:

      Să-ți enumăr amu hăpt tăte postările di pă blogu’ aista în care scriam despre problemele astea? Fă bine și le coată! 🙂
      Da, ai multă dreptate, foarte multă dreptate! Să-ți zic io una: Cu un an înainte de a absolvi io faculta, șeful de promoție a fost un oșan de-a nost’! Apoi el s-a dus la muncă în Italia, n-a rămas în sistem! Da, Codruț, mulți zic: ”asta e” și ridică din umeri! Io vreau nu vreau să zic așa, eu întreb DE CE???

  4. Camelia zice:

    Ciprian, rogu-te, povesteşte-i junelui de pe plaiuri portugheze, pare-mi-se, cum e cu examanul de titularizare, să nu creadă cumva că „tanti Frosa”, precum ironic exprimatu-s-a, a ţinut-o numa’ într-un ţopăit până a ajuns din „curtea facultăţii” până în cea a liceului cu pricina.

    • Ciprian Bojan zice:

      Tocmai ce l-am trimes pe blog să caute postări despre Educație! Dar se poate să aibă dreptate în unele privințe. Depinde de cât de ”pe bune” a fost examenul de titularizare susținut de acea absolventă sau prin ce mijloace a ajuns în acel post… Nu bag mâna-n foc!

  5. Camelia zice:

    Bine, fie, nu bagi mâna în foc; atunci aminteşte-i, deşi mă îndoiesc că ar avea cumva vreo vagă idee, că inconsistenţa, antinomiile şi contradicţiile din fiecare ne reduc, teoretic şi cred că şi practic, capacităţile şi posibilităţile productive…asta referitor la fiinţa producătoare de valori. Asta, atenţie, nu înseamnă însă decadenţă.
    Şi îi mai doresc să ni mai spună despre el când se va fi desăvârşit, ca să zic aşa, într-un anume domeniu pentru care îşi va fi găsit vocaţia.

    • Ciprian Bojan zice:

      Da, ai perfectă dreptate! Și eu îi doresc lui multe, dar calea pe care și-a ales-o a ales-o cu un scop care, crede-mă, la un moment dat, i se va părea greșit. Sper să nu fie și târziu…

  6. Pingback: Esecul educatiei contemporane consta in insasi premisa gresita de la care aceasta porneste

  7. Pingback: Dictatura adevarului unic « Perspective

  8. Pingback: Educația sub lupă. O analiză rescrisă a situației din învățământul românesc | Blogu' care va să zică…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s