Cioran, Noica, Blaga, Țuțea, Eliade TREBUIE INTERZIȘI? Ce lipsește creației să se poată manifesta în deplinătatea ei?

Într-un articol anterior clamam neajunsurile culturii românești din zilele noastre, exprimându-mi mai ales îngrijorarea în legătură cu viitorul unei culturi cu adevărat naționale. Și totuși, nu cred că neapărat doar tarele moștenite de oamenii de cultură români sunt cauza acestui imobilism cultural contemporan! Problemele sunt mult mai complexe, dar cred că acestea își pot găsi rezolvarea în însăși lupta cu acestea și nu în ridicarea din umeri în fața acestora…

Eu cred că problema cea mai importantă a culturii românești nu este lipsa valorilor, fiindcă, iată chiar din titlu rezultă că în cadrul culturii românești s-au manifestat spirite luminate, oameni care au creeat opere de o valoare inestimabilă pentru cultura națională și universală. Și totuși, această realitate pare să fie un balast pentru oamenii de cultură din zilele noastre… NU VĂD NIMIC NOU ȘI VALOROS în cultura românească!

Oamenii de cultură români luptă încă cu două himere: comunismul și capitalismul ”sălbatic”, clamând sus și tare că iată, pe când comunismul îi prigonea, capitalismul nu are vreme să le admire și recompenseze operele! În opinia mea, comunismul a fost învins înainte de a cădea, iar acum LIBERTATEA de a creea, ne dă posibilitatea de a spune tot ceea ce simțim nevoia să spunem, dar toate acestea nu vor însemna NICIODATĂ un act de cultură, atâta timp cât nu va însemna un suflu nou, un progres, o cale de urmat, o viziune. E adevărat, cu atâtea informații și surse de informare, publicul va fi dezorientat în alegerea unei căi corecte, va alege mereu calea mai ieftină și mai simplă de a se informa…

Actul de cultură n-a fost răsplătit suficient NICIODATĂ, indiferent de perioada, regimul politic sau autorul care l-a realizat. Și în comunism funcționa un soi de manelism la fel de lipsit de valoare! Ce diferență există între manele și cântecele ”patriotice” comuniste? Una singură: manelele sunt contestate, în rest, la fel ca și cântecele comuniste, ne ”lăudăm” și ”luptăm” cu ceva, fiindcă suntem cei mai cei- ca și comuniști sau ca jmecheri- tot una!

În altă ordine de idei, după părerea mea, imobilismul cultural românesc este cauzat de faptul că în planul ideilor n-a răsărit nimic nou și cu adevărat valoros din perioada interbelică încoace. Toți culturnicii mai însemnați sau mai puțin însemnați stau cocoțați sau cară în spate ”greutatea” ideilor unui Cioran, Noica, Blaga, Țuțea, Eliade, sau mai știu eu cine, fluturându-le cu seninătate în fața oricărui ascultător, ca pe niște mari adevăruri ce (iată, ghinion, tomna el, bibicu’) le-ar fi descoperit dacă n-ar fi trăit și creeat cei menționați mai sus! Niciodată nu va ști spune ceea ce gândește cu propriu-i căpșor, doar din citate???

Desigur, dragi prieteni, întrebarea din titlu este cel puțin stupidă, oricum nu cred că ar fi posibil să se interzică nimic, trăind într-o societate liberă! Dar întreb: de ce tocmai libertatea e o piedică și nu un impuls pentru actul de creeație???

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Cioran, Noica, Blaga, Țuțea, Eliade TREBUIE INTERZIȘI? Ce lipsește creației să se poată manifesta în deplinătatea ei?

  1. Pingback: Cioran, Noica, Blaga, Țuțea, Eliade TREBUIE INTERZISI? Ce lipsește creației sa se poata manifesta in deplinatatea ei?

  2. Moi zice:

    Eu nu cred ca este vorba de un „imobilism cultural contemporan” ci mai degarba despre ignorarea creatiei culturale in profitul kitchurilor ieftine manipulate constiincios de superficialitatea cotidiana. Cred ca exista creatii de valoare dar sunt putini cei pe care ii intereseaza cu adevarat. Si acei putini sunt prea putini pentru a-si face glasul cunoscut. Imi place teribil de mult comparatia manelelor cu cantecele ”patriotice” , excelenta metafora. Comunismul nu a lasat generatiilor urmatoare cantecele patriotice in mostenire (cati dinntre cei nascuta dupa 89 stiu ce-i ala un cantec patriotic ?). Sper sa uitam in acelasi mod de manele .

    • Ciprian Bojan zice:

      Mă așteptam la o efervescență culturală după 1989, dar aceasta a eșuat în mod lamentabil în ”biserici și bisericuțe”, unde oricine altcineva e privit ca dușman, sau în cel mai bun caz, ca un neavenit sau lipsit de valoarea, pe care ei o judecă… În paranteză fiind spus, am încercat să-mi public niște poezii prin ’95-’96 la o revistă locală… pauză, nu eram de-al lor… Așa că, am renunțat definitiv la ideea asta! Eu îl numesc imobilism pentru că se tace sau mai bine zis, nu se aude din cauză că se ”cântă” pe prea multe voci, fără a avea răbdarea de a asculta păreri, chiar opuse față de cele pe care le avem. Criticăm, negăm fără să cunoaștem… asta-i problema…

  3. dagatha zice:

    ultima întrebare m-a pus pe gânduri. dar cred că necesită o frază elaborată din partea mea, așa că…ai puțină răbdare cu mine, ok? revin. 🙂

    • Ciprian Bojan zice:

      🙂 spune ceea ce gândești, prietenă! Altceva nu am a-ți cere! 🙂

      • dagatha zice:

        Păi…ce gândesc, dară, decât că există cineva care mă trage de poala fustei, cum că ar trebui să-i acord atenție mai multă :-D. Și au am multe cuvinte a spune aici :-).

      • Ciprian Bojan zice:

        😆 Păi acordă-i și dacă ai vreun lapsus, întreabă-l pe el! Îți va răspunde prompt! 😀 😆

  4. Camelia zice:

    Despre cultură, e ştiu că fiecare formă aduce ceva nou, care formă este în acelaşi timp o negaţie a celei de dinainte, cea antecedentă. În această devenire a culturii, fiecare câştig reprezintă o pierdere, şi, ca să îţi dau un exemplu, gândeşte-te la baroc…a negat sau nu Renaşterea? A negat-o. Mereu s-a întâmplat aşa; o nouă formă a negat pe cea care a precedat-o. Ce poate dovedi acest fapt? Că procesul culturii s-a realizat mereu în forme limitate, şi, prin urmare, insuficiente.
    Întrebi dacă acei exponenţi ai generaţiei 27, zisă şi trăiristă, experimentalistă…generaţia de aur a culturii româneşti ar trebui interzişi? Lui Eliade, cândva, au vrut să îi ia catedra…ştiai că o catedră îi poartă numele la o universitate peste ocean? Lui Cioran nici acum unii nu i-au iertat o vină…nici el însuşi nu cred că a făcut-o, deşi fusese doar una morală…Răspunsul la întrebare este: Doamne, nu…a fost cea mai strălucită generaţie a culturii româneşti.
    Dacă vrei, îţi pot spune atât de multe despre Nae Ionescu, acel spirit aproape hipnotic ale cărui cursuri umpleau sălile, despre multe…

  5. Camelia zice:

    PS
    Ciprian, citeşte, de nu ai făcut-o, Schimbarea la faţă a Românei; este o sursă de polemică de-a lungul vremurilor…din acele vremuri şi până acum; ea a redat cel mai bine spiritul acelei generaţii, efervescenţa ei.

    • Ciprian Bojan zice:

      Ce-i drept îi știu pe marii noștri oameni de cultură mai mult din cartea de istorie, n-am apucat să le citesc toate operele… Mă înclin în fața lor însă. Eu cred că după 1950 nu s-a mai creeat mai nimic semnificativ. Asta blamez, intelectualitatea nu trebuie să rămână ancorată acolo, trebuie să UITE de acea generație de excepție și să creeze ceva!
      E doar o părere!

  6. Camelia zice:

    Creaţia presupune aparţia pe calea omului a spiritelor excepţionale, printre altele, iar o panoramă asupra literaturii îţi poate spune că dintr-acestea au fost. Acei însă de tine pomeniţi sunt sacri.

    • Ciprian Bojan zice:

      Da, ei nu vor putea fi NICIODATĂ înlocuiți, dar ar putea fi egalați, poate depășiți! Aici mă refer cel puțin la notorietate, fiindcă în privința ”valorii”, pare-mi-se că aceasta are un anumit grad de relativitate…

  7. Camelia zice:

    E vorba, în ceea ce vrei să spui tu prin acest grad de relativitate, de încadrarea într-o valoare pe care un scriitor a produs-o în decursul unui timp, iar nu de una pe care i-am atribui-o noi; asta vrei a se înţelege? Valoarea, da, ştiu, în multe cazuri constituie o anume subiectivizare; obiectivitatea fiind aceia care ar trebui să transfigureze conţinuturile.
    Nu ştiu dacă cineva ar putea egala un Cioran or’ un Eliade; Eliade care cerea scriitorului conştiinţă teoretică, acei referindu-se îndeobşte celui epic, vorbind de bogăţia frământărilor spirituale ale unui om vrut a fi reprezentativ precum şi stilul de viaţă al acelei epoci trăinde, totul precum o frescă, totul părând atât de viu., într-un limbaj în care să se vehiculeze omul integral.
    Nu vreau să îţi acaparez spaţiul virtual; ţi-aş scrie mult mai multe; mă opresc însă aici.

    • Ciprian Bojan zice:

      Da exact la ceea ce spuneai tu mă refeream când vorbeam despre valoare și valori. Un Cioran sau un Eliade se pot egala sau depăși având orizonturi teoretice temeinice, ce-i drept! Nimic nu împiedică aspiranții din ziua de astăzi să-și deschidă orizonturile: Trăim o perioadă de LIBERTATE! Știi și tu cât de scumpă este LIBERTATEA, de aceea ea trebuie prețuită și răsplătită prin creație!

  8. Camelia zice:

    *erată
    limbaj
    aici…în loc de „acei referindu-se la”…
    Scuze, din grabă.
    Şi , Ciprian, citeşte Fragmentarium-ul lui Eliade…acolo îi vei putea admira toată întinderea cunoştinţelor…cât despre libertate, nu ştiu în ce măsură are a face asta cu creaţia, fie-mi cu iertare. Creaţia, sufletule, este a oamenilor, precum spuneam, excepţionali, care comunică nişte principii ale lor ce au fost descoperite prin HAR. Tu vorbeşti despre liberatatea spiritului; ideile în literatură sunt toate purtate de oameni, implicaţii ale acestor trăiri ale lor…cam aşa se văd lucrurile de ar fi să întrebi un filolog…şi nu doar.

    • Ciprian Bojan zice:

      Ceea ce mă nemulțumește pe mine nu constă doar în creația literară, ci la un sistem de gândire și mai ales la o ATITUDINE prin care omul de cultură să alerge după public nu să aștepte ca publicul să se îndrepte spre el… Unii culturnici nu știu a coborî de pe piedestalul pe care tot ei și l-au ridicat, uitând că actul de cultură, nu este destinat doar celor care încearcă să o făurească, ci unui public pe care EI, NOI TOȚI AVEM DATORIA SACRĂ DE A-L RIDICA, DE A-L DUCE ACOLO UNDE ÎI ESTE LOCUL!
      Poți tu, prietenă dragă enunța o frază, o propoziție măcar, din acel Proiect Național pe care să-l urnim din loc? Este situația acestei țări și mai ales a acestor oameni de natură să indice că NU MAI E NIMIC DE FĂCUT?
      Întrebări retorice, știu dragă prietenă, dar mă preocupă toate acestea.

  9. Camelia zice:

    Dacă ţi-au izbutit retoric înseamnă că vor rămâne ratate existenţial…glumeam, drag prieten.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s