Despre destinul popoarelor. Aberațiile unui profesoraș de țară

Despre popoare, în general, se afirmă că au o evoluție organică: se nasc, evoluează și se transformă în timp și apoi dispar. Este adevărată afirmația, cu precizarea că nașterea, evoluția și dispariția popoarelor sunt procese istorice complexe și de durată.

Exemple în acest sens ar fi multiple și chiar foarte elocvente: unde sunt acum asirienii, hitiții, hicsoșii, fenicienii, macedonenii (antici), celții, vechii germani, hunii, avarii, khazarii, mongolii, incașii, aztecii sau maiașii? Toate aceste mari popoare au creeat sau au distrus mari imperii și mari civilizații deopotrivă. Nu cred că aceste popoare au dispărut complet! Genetic mai putem observa, dacă privim foarte atent, câteva urme ale trecerii lor prin istorie, pe înfățișarea descendenților lor actuali, dar putem observa foarte simplu și puterea de regenerare a unor mari popoare precum chinezii, iranienii, indienii, egiptenii, grecii; sau puterea peste timp a unor popoare și civilizații de a-și continua existența milenară prin unul (cazul popoarelor romanice europene) sau două procese de aculturație (cazul Americii Latine, unde se vorbește spaniola și portugheza- deci tot limbi romanice).

S-a dovedit de-a lungul istoriei, că un popor mare nu are neapărat un mare număr de indivizi. Este cazul poporului evreu, care, din punct de vedere religios, a reușit să influențeze destui oameni, astfel încât religia vechilor evrei stă la baza a două mari religii universale: Creștinismul și Islamismul.

În ceea ce privește fenomenul de dispariție a popoarelor, acesta are la bază, de cele mai multe ori, un cumul de cauze, dar procesul prin care popoarele dispar se numește foarte simplu: aculturație. Mai simplu: poporul mai mic va fi mereu ”înghițit” de poporul mai numeros, iar cauza cea mai frecventă o constituie nevoia indivizilor de a obține diverse avantaje și de a se integra mai ușor în societatea care, uneori, le poate fi ostilă din cauza etniei, rasei sau religiei.

”Bine, bine”- veți spune pe drept cuvânt- ”și atunci, ce rost mai au popoarele, care le este menirea”? În opinia mea, menirea popoarelor este SĂ CREEZE, să lase ceva în urmă, drept dovadă a existenței lor, fie prin indivizi de excepție, mari gânditori sau artiști, fie privite ca un tot unitar, prin tradiții sau fapte de excepție.

În ultimii ani, mai ales după anul 1989 se observă pe plan mondial o oarecare amplificare a fenomenului migrației. Desigur, asta este o opțiune a indivizilor, iar guvernele din statele de origine a migranților nu pot controla aceste fenomene, la fel cum nici guvernele țărilor de destinație nu sunt pregătite să facă față acestor fenomene. Procesul de aculturație în acest caz poate fi însă controlat individual, deoarece legăturile cu locul de baștină au devenit tot mai facile datorită progreselor tehnologice: telefonie, internet, televiziune digitală.

Cu toate acestea, sunt îngrijorat: asistăm oarecum neputincioși la sinuciderea intelectuală și biologică a poporului român, prin emigrarea valorilor și a tinerilor, ba chiar, la nivel oficial, acest fenomen a devenit politică de stat. Alte comentarii nu mai fac, cred că putem trage fiecare concluziile care se impun…

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, politic, Social și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Despre destinul popoarelor. Aberațiile unui profesoraș de țară

  1. Codrut Sabau zice:

    Parerea mea este : Poporul roman nu se sinucide, el va exista in continuare, insa va fi ceva unic ne mai intalnit, va exista; insa nu ca un grup unit ci imprastiat in toata lumea, insa dupa cum bine stim ROMANUL este de obicei o persoana puternica talentata si nu in ultimul rand inteligenta si isi va impune punctul de vedere si se va face auzit indiferent in ce parte a lumii s-ar afla, Romanul emigreaza insa nu uita de unde a plecat si ce sange ii curge prin vene, mai repede dind sa uite cei care sunt in tara si se afla in poziti sociale mai inalte. asta e parerea me si va rog sa ma corectati daca nu am dreptate insa eu imi expun parerea ca un emigrant ce sunt 😛
    prietenul dvs: CODRUT

    • Ciprian Bojan zice:

      Eu nu condamn emigrarea în sine, ci faptul că niște autorități nu sunt capabile să pună ceva în loc!
      Și te rog să mă ierți tu! Nu credeam că ești atât de matur în gândire. Chiar ai o părere foarte pertinentă! Mulțumesc și mai treci pe plaiu’ meu virtual când mai vrei! 🙂

      • Codrut Sabau zice:

        Imi face o deosebita placere sa ma delectez cu textele puse la dispozita noastra, a cititorilor de catre dvs. Si nu aveti nici un motiv sa va cereti iertare pentru ca nu ati avut ocazia sa ma cunoasteti cu adevarat.

      • Ciprian Bojan zice:

        Ai dreptate! Neamuri suntem noi, ședa? 😆

  2. Codrut Sabau zice:

    dapoi daraca!!! B-)

  3. Pingback: Despre destinul popoarelor. Aberatiile unui profesoras de tara

  4. dagatha zice:

    trebuie să recunosc, aberează minunat profesorașul ăsta de la țară 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s