Succesiunea (de)generaţiilor

Nu voi spune vreo mare filosofie că timpul are o evoluţie liniară, că noi, ca indivizi, avem o evoluţie biologică oarecum standardizată (în condiţii normale, evident) care are ca finalitate moartea. În aceeaşi măsură, alţi indivizi atât de asemănători şi de diferiţi faţă de noi, au năzuinţe, preferinţe şi mai ales vârsta din buletin, asemănătoare cu a noastră: facem parte din aceeaşi generaţie.

În acelaşi timp, fiecare generaţie îşi aduce aportul la progresul societăţii, dar îşi stabileşte şi propriile limite pe care le consideră a fi adecvate în ceea ce priveşte o ordine prestabilită a lucrurilor. Sistemul de valori pe care se bazează societatea grăieşte multe despre năzuinţele acelei societăţi, acest sistem fiind însă mereu negat de generaţiile imediat următoare şi apărat atâta timp cât, la un moment dat, lipsesc reperele necesare unei dezvoltări care să satisfacă nevoile majorităţii indivizilor.

Constat cu o mare tristeţe că odată cu progresul tehnologic, concomitent cu fenomenele, politico-economice şi socio- demografice de mare amploare care se desfăşoară la scară planetară (globalizarea- mai pe scurt), oamenii au devenit reci, încep să fie lipsiţi de sentimente, rătăcim adesea spre acel „ceva” pe care considerăm că ar trebui să fie al nostru, că ni se cuvine, fără a fi capabili să mai avem conştiinţă, solidaritate sau respect pentru valori. Suntem noi, doar nişte bărci în derivă, lipsite de reper, fără punct de plecare ştiut şi fără o finalitate durabilă, care să devină baza unui nou început. Şi nu suntem capabili să simţim NIMIC, suntem goi, morţi pe dinăuntru. Ori incapacitatea asta de a simţi e mai dăunătoare omenirii decât răutatea, fiindcă în faţa răului te aperi şi lupţi, dar în faţa răcelii acesteia morbide, nu ştiu să existe vreo „armă” să putem lupta!

Vorbeam într-o postare anterioară de desacralizare, ca fenomen generalizat, de pierderea credinţei ca pilon, ca sprijin şi reper pentru oameni. Deşi religia, ca formă de manifestare exterioară a credinţei, nu este neapărat soluţia, dar pierderea credinţei a devenit cea mai mare problemă , instituţiile religioase pierzând teren în faţa altor tendinţe şi orientări pe care oamenii le îmbrăţişază orbeşte, în lipsa unei credibilităţi în instituţiile religioase.

Un fenomen grav al societăţii contemporane este pierderea identităţii indivizilor, formele tradiţionale, discriminatorii (rasă, etnie sau religie) nemaifiind acceptabile în condiţiile actuale. Singura formulă uzitată în afirmarea identităţii este sexualitatea. Răcnim toţi, din toţi rărunchii despre importanţa sexualităţii în viaţă, o expunem pe trei arginţi, ca şi cum nevoile sexuale ar rezolva toate problemele noastre. Suntem puşi să admirăm ţinute „secsi”, să votăm: cine este cea mai „secsi” duduie sau dudui din muzică, dans, sport, politică; trebuie musai să fim „secsi” de Crăciun, de Revelion, de Paşti la birou, la piscină, la cinema, la volan, la mulsul vacilor, la tunsul oilor, la căratul bălegarului, căci dacă nu suntem „secsi”, nu existăm!

În mod cert, pentru generaţiile anterioare noi n-am fi decât nişte degeneraţi. Nu ştiu dacă posteritatea ne va judeca la fel de aspru, dar ştiu că nu ştiu dacă există vreo direcţie în care ne dorim să mergem. Mi-aş dori să nu fie nevoie de vreo mare catastrofă sau de vreun mare conflict militar să apucăm pe o cale, indiferent cum ar fi aceasta.

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Succesiunea (de)generaţiilor

  1. Pingback: Succesiunea (de)generatiilor

  2. Moi zice:

    Socul intren generatii exista si va exista intotdeauna. Pana la o anumita varsta consideram invechit tot ceea ce vine de la cei mai varstnici , mai apoi , dar prea tarziu , le dam dreptate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s