Despre sentimentul naţional şi nevoile imediate

În formarea şi evoluţia lor, popoarele au avut mereu momente de glorie, de declin sau chiar momente care pot fi considerate ruşinoase. Problema este că în calificarea acestor momente, un rol important îl joacă indivizii care fac parte din alte popoare, deoarece respectul sau dispreţul faţă de un popor nu se poate impune cu forţa, ci prin puterea faptelor. În aceiaşi măsură, a fi sau a nu fi patriot, este, în definitiv, o opţiune individuală, dar influenţată de o colectivitate omogenă, în care ne dezvoltăm ca indivizi.

Urmăream sâmbăta trecută meciul campionului modial la box, Lucian Bute. Am avut senzaţia că revăd acele scene, care au devenit parcă din ce în ce mai rare, când se cânta imnul naţional pentru campionii noştri olimpici. Lacrimile şi cuvintele lui Lucian Bute mi-au trezit acel sentiment de care tuturor ne este din ce în ce mai teamă, sentimentul de mândrie naţională.

Dar, să fim cinstiţi! Cel mai mare merit pentru performanţa lui sportivă îl are însuşi acest OM. Din păcate, la fel ca mulţi alţi conaţionali, a ajuns atât de renumit datorită faptului că trăieşte în străinătate. Dacă ar fi rămas aici, n-ar fi beneficiat de aceleaşi condiţii. Şi în alte domenii, nu numai pe plan sportiv, românii iau calea străinătăţii, pentru un trai decent. Asisităm neputincioşi la o sinucidere bilogică şi intelectuală a acestui popor, dar şi a celorlalte etnii, dar în loc să fie respectate valorile naţionale sunt terfelite: ce comentarii maliţioase au existat pe marginea acelui meci de box…

Pe de altă parte, la meci s-a mai întâmplat ceva: Ministresa Tur(tu)ismului şi (sub)Dezvoltării Regionale a fost huiduită de spectatori, deşi, trebuie să recunoaştem a făcut nişte eforturi pentru a organiza acel meci. Dar asta îi dădea dreptul să se afişeze atât de ostentativ în public? Nu se putea fără autoaprecieri şi zâmbete false? Să fi fost şi cei ce-au huiduit-o oameni manipulaţi de opoziţie, minerii lu’ Iliescu, securiştii, oamenii mogulilor? Nici Preşedintele n-a scăpat de huiduieli cu ceva timp în urmă, chiar în timpul unor sărbători naţionale… Cei nemulţumiţi atunci au fost pensionarii militari.

Acum întrebarea care se ridică din cele expuse mai sus este: sunt nevoile materiale ale indivizilor mai importante decât acele momente solemne? Aveau dreptul moral să protesteze, stricând momentele solemne care erau în desfăşurare?

Am să-mi exprim un punct de vedere. În democraţiile consolidate, cuvintele „democraţie” şi „patriotism” sunt practic sinonime. Adică, nu te poţi considera patriot, câtă vreme îţi sunt încălcate drepturile câştigate iar statul abuzează, prin reprezentanţii săi, aleşi sau numiţi în funcţii publice, de autoritatea pe care o au, pentru a încălca acele drepturi.

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal, politic, Social și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Despre sentimentul naţional şi nevoile imediate

  1. Pingback: Despre sentimentul national si nevoile imediate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s