Eşecul ideii de multiculturalitate

„Trăim într-i lume a diversităţii”, este sloganul pe care îl auzim din ce în ce mai des, ca un soi de adevăr fundamental, fără de care nimic nu are voie să se întâmple. Diversitatea este într-adevăr o realitate incontestabilă, şi cred că negarea acesteia ar fi o eroare, dar invocarea excesivă a diversităţii, prin diverse canale şi în diferite contexte, o consider cel puţin inoportună.

Multiculturalitatea este definită, în linii mari, ca fiind însumarea mai multor caracteristici, credinţe, convingeri şi orientări ale indivizilor, într-un spaţiu relativ restrâns, care se află sub protecţia guvernelor şi a organizaţiilor internaţionale. În acest sens, multiculturalitatea devine o formă de definire a identităţilor individuale şi, în aceiaşi măsură, de formare a solidarităţilor.

Într-un articol mai vechi de pe acst blog, afirmam următoarele:  „Un profesor de-al meu din facultate ne-a spus următorul lucru: “Toleranţa este de fapt, cea mai convenabilă formă de intoleranţă”. Privirilor noastre mirate, Domnul Profesor le-a dat un răspuns simplu: „toleranţa este doar o modalitate de a-l accepta pe “celălalt”, fără să-l înţelegem şi să-l respectăm, iar singura oprelişte în manifestarea făţişă a intoleranţei, o reprezintă restricţiile impuse de societate (cele morale şi cele oficiale- adică legile)”. Ca un exemplu pe această temă, aş aminti aici statutul de “toleraţi” al românilor din Transilvania în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, statut prin care românilor transilvăneni li se oferea “dreptul” de a sluji naţiunile “politice” din Principat.

Şi totuşi, dacă toleranţa nu este adevăratul răspuns la prevenirea unor conflicte, ce cale sau căi ar trebui urmate? După opinia mea, ar trebui să fie urmaţi următorii paşi:

1. Acceptarea. Acceptarea faptului că nevoile “celuilalt” sunt justificate, şi că acestea nu contravin neapărat intereselor unui individ sau grup

2. Dialogul. În aplanarea oricărui conflict, negocierea constructivă, schimbul de idei, şi găsirea unor soluţii acceptate de ambele părţi, sunt elemente esenţiale în aceste stuaţii cu potenţial coflictual

3. Comuniunea. Găsirea unei viziuni comune, în ceea ce priveşte interesele celor două “tabere”, şi cooperarea în vederea atingerii unui scop comun.”

Iată aşadar, că multiculturalitatea nu poate rezolva în mod complet nici măcar cerinţele unei singure comunităţi, iar cât despre nevoile de ansamblu ale unei societăţi, nici nu poate fi vorba, mai ales atunci când multiculturalitatea este percepută ca o sumă cantitativă de caracteristici, credinţe, convingeri şi orientări, care se dezvoltă autonom unele faţă de celelalte.

Aşadar, dacă se va considera în continuare, că deosebirile dintre indivizi pot să aducă progresul general al societăţii, riscăm să ridicăm ziduri de comunicare între indivizi şi comunităţi, contribuind astfel la eşecul societăţii. Consider că între indivizi şi comunităţi există mult mai multe similitudini şi interese comune, în comparaţie cu ideea că diferenţierile sunt mai importante. Şi totuşi mu văd nici o iniţiativă serioasă în realizarea unor proiecte comune. NICI MĂCAR UNA… 😦

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal, politic, Social și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Eşecul ideii de multiculturalitate

  1. Moi zice:

    Eu una tin cu dintii de ideea si cred (poate inocent) ca multiculturalitatea este portita de iesire , fereastra catre libertatea de a iesi din izolarea impusa uneori de egoista unicitate pe care ne-o impune viata de zi cu zi. Traiesc intr-o societate multiculturala , am invatat sa apreciez dierentele .

  2. Ciprian Bojan zice:

    Dar când asta creează bariere comunicaţionale? Asta blamez eu, vorbirea pe mai multe limbi, fără a încerca să găsim puncte comune.

    • Moi zice:

      Barierele se pot inlatura , depinde de vointa si dorinta fiecaruia e a descoperi „altfelul” celuilalt …

      • Ciprian Bojan zice:

        Ştii, mă refeream la situaţia(ipotetică, desigur) în care cineva afirmă: eu sunt musulman OK! Nu-i interzis, da’ asta nu te poate determina să te ascunzi după o etichetă, indiferent că tu o afişezi sau nu! Părerea me’! 😉

  3. Pingback: Esecul ideii de multiculturalitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s