Creativitatea şi devenirea umană

Omul, fiinţă raţională, supravieţuitor şi fiinţă vulnerabilă, protector şi distrugător, fiinţă socială şi individualitate- este prin excelenţă creator al bunurilor materiale şi spirituale.

Fără îndoială creaţia umană este cea mai clară dovadă a progresului societăţii, ca o formă de adaptare la situaţiile pe care a fost nevoit să le facă faţă, din nevoi practice sau din nevoi spirituale, pentru sine sau pentru un grup, unele creaţii s-au perpetuat peste generaţii, altele s-au pierdut, nu atât din cauza valorii scăzute a acestora, cât mai ales din cauza uitării, neglijenţei, războaielor sau dezastrelor naturale. Nevoia continuă de a depăşi frontierele trasate de înaintaşi, dorinţa de a se autodepăşi l-au determinat pe om să creeze în continuu. Tocmai de aceea omul contemporan are imensa şansă de a putea porni de la un anumit nivel, datorită progresului tehnologic, comparativ cu înaintaşii săi.

Cele mai valoroase creaţii artistice ale Umanităţii au avut ca sursă de inspiraţie sentimente sau realităţi umane: dragostea, frica, moartea, mândria, tristeţea ş.a. Toate aceste teme au fost reluate de nenumărate ori, dar de fiecare dată acestea au devenit surse de inspiraţie oentru alte şi alte generaţii. Creativitarea există în fiecare individ în parte, aceasta trebuie doar cultivată şi stimulată, pentru a i se găsi acele valenţe necesare acceptării sale de către societate.

Nu întotdeauna creaţiile şi creatorii şi-au găsit loc în societatea şi în epoca în care au trăit. Exemplele sunt multe şi celebre. Nu întotdeauna societatea e pregătită pentru a primi ceea ce este nou, nici autorii nu sunt pregătiţi pentru a le fi respinse operele. Creatorul şi operele sale rămân însă cel mai strâns legaţi, devin aproape dependenţi. Unii creatori sunt capabili să creeze doar o operă majoră, pe când alţii crează mult şi fără vreo valoare. Eu cred că valoarea creaţiilor depinde de percepţia celorlalţi indivizi faţă de operă şi nu întotdeauna de ceea ce a dorit creatorul să transmită.

Creativitatea poate fi provocată şi de trăiri negative, de megalomanie, de dorinţa de a fi în centrul atenţiei. Pseudo-creaţia devine astfel un bun pe care societatea îl va respinge, dar nu întotdeauna se întâmplă asta. Monstruozităţile gândirii umane au dăinuit, poate cu mai multă notorietate, comparativ cu marile creaţii.

În condiţiile tehnice actuale, când ni se permite stocarea unui volum atât de mare de informaţii, consider că marile creaţii care au dăinuit până în zilele noastre pot fi păstrate sub forma unor imagini arhive electronice etc. Uneori nu mai trebuie să ne deplasăm până la locul în care se găseşte acea creaţie, avem imaginea sa virtuală, ba chiar destul de fidelă. Şi totuşi, cunoaşterea „pe viu” a acestor opere de artă nu poate fi comparată cu nimic.

Înaintaşii s-au străduit să ne lase moştenire opere măreţe, prin conţinutul lor, deci nu prin dimensiunile acestora. S-ar părea că uneori acest trecut ne apasă şi nu mai suntem capabili să creem nimic nou, original. Nu ştiu dacă acest „blestem” ar trebui să ne apese atât de tare, dar ştiu că putem să creem doar trebuie să ne propunem asta, vom fi surprinşi de noi înşine, fiindcă în fiecare lucru se găseşte o mostră a raţiunii şi spiritului uman! 🙂

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal, Social și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Creativitatea şi devenirea umană

  1. Pingback: Creativitatea si devenirea umana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s