Spre o nouă ordine mondială

De-a lungul timpului, „mersul istoriei” a fost dictat mereu de forţele majore ale vremurilor respective. Dacă în Antichitate existau „două lumi”- una civilizată şi una „barbară„, în evul mediu se putea vorbi despre o lume creştină, una musulmană şi una orientală– semn că religiile majore deveniseră foarte importante ca şi criterii deinterese de securitate delimitare; în epoca modernă se poate discuta despre o lume industrializată şi una lipsită de industrie, iar în istoria recentă se vorbea despre o lume comunistă şi una „liberă”.

În ultimii ani însă, globalizarea pare să nu lase loc de diferenţieri care să genereze diferende între state sau grupări de state. Oare aşa să fie?

După al doilea război mondial, au existat practic doar două momenete de cotitură în istoria mondială: anul 1989 cu toate consecinţele sale, dintre care cea mai importantă a fost destrămarea URSS şi anul 2001, când a început războiul împotriva terorismului. Politica mondială, aşadar, a început să se plieze tot mai clar pe interesele de securitate ale SUA.

În plan economic însă, se observă mutarea centrului de greutate al marilor puteri economice dinspre regiunea Atlanticului de Nord spre Asia de Sud şi Sud-Est, unde China, Japonia, Coreea de Sud şi India încep să joace un rol tot mai important în economia mondială. Politica economică a acestor state a fost dictată de nevoile demografice şi sociale: explozia demografică, pe de o parte şi nivelul de calificare al populaţiei, urbanizarea şi ridicarea standardului de viaţă, pe de altă parte.

Din punct de vedere politic, statele cele mai influente, membre ale Consiliului de Securitate al ONU au anumite disensiuni, dictate de interesele economice şi strategice. Totuşi Consiliul de Securitate al ONU nu mai este de mult un factor major de decizie în privinţa strategiilor de securitate ale statelor sau alianţelor politico- militare. Dreptul de veto în cadrul Consiliului de Securitate nu poate împiedica vreun actor major al politicii mondiale să desfăşoare acţiuni militare în conformitate cu propriile interese. Cel mai bun exemplu este intervenţia militară a unei coaliţii militare în Irak.

Provocările cărora trebuie să le facă faţă statele şi guvernele, în perioada actuală sunt însă mult mai complexe. Poluarea,explozia demografică, sărăcia unei mari părţi a populaţiei planetei, foametea, dispariţia unor specii, criza energetică… Iată câteva provocări care determină necesitatea luării unor decizii urgente şi găsirii unor soluţii eficiente. De aceea consider că politica de dezvoltare ar trebui să ţină seama de necesităţile imediate, în strânsă relaţie cu posibilitatea dezvoltării unor mijloace de producţie eficiente şi sigure. Şi asta deoarece marile ţări producătoare sunt şi cele mai mari consumatoare, iar fluxul de mărfuri şi de capital se concentrează pe spaţii destul de restrânse, creând dezechilibre economice destul de mari.

Un sigur factor, o singură resursă a rămas o constantă a dezvoltării umanităţii: resursa umană. Explozia demografică n-a adus doar beneficii, e adevărat, dar nici n-a fost exploatată şi explorată ca un posibil factor de dezvoltare. Lipsa de resurse poate fi suplinită prin gândire, prin strategii de dezvoltare. Însă ţările mari consumatoare de resurse continuă o politică la fel de autocratică şi de protecţionistă, în ciuda aparentei deschideri datorate globalizării. Informaţia a devenit un factor esenţial, dar nu suficient al dezvoltării. Resursa umană însă a devine din ce în ce mai informată şi mai conştientă de posibilităţi. Poate acest factor va deveni un avantaj în viitor.

Se vorbeşte din ce în ce mai mult de faptul că atât comunismul cât şi capitalismul au eşuat ca sisteme de gândire politico-economică. Problema care se ridică din această idee nu este cine va dicta mersul politicii mondiale, ci cum va arăta sistemul politic şi economic, pe ce valori se va baza acesta? Primii paşi ai noului sistem încep să se întrevadă: o serie de legi şi reglementări foarte riguroase, cu aplicabilitate la nivel mondial, planeta devenid astfel un soi de sat, unde- datorită controlului informaţiilor- toată lumea ştie ce face toată lumea… Astfel, spre „binele fiecăruia dintre noi” suntem controlaţi în mod excesiv şi, aş spune eu, chiar abuziv de nişte „autorităţi mondiale”.

Noua ordine mondială va fi un soi de comunism cu faţă umană, sau vreun alt soi de struţo-cămilă, rămâne de văzut

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, politic, Social și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Spre o nouă ordine mondială

    • Ciprian Bojan zice:

      Cred că se va observa mai încolo, peste ceva ani cănd vom putea compara ceva cu ceea ce va fi atunci. Mulţumesc pt. link! Interesant!

  1. Paisie zice:

    Lipsa de resurse poate fi suplinită prin gândire, prin strategii de dezvoltare.
    Lipsa de resurse pote fi compensata doar prin reducerea drastica a populatiei umane pe Terra si e timpul sa „inghitim” acest adevar.
    Vezi: http://postmioritix.blogspot.com/2010/11/limitele-biologice-ale-dezvoltarii.html

    Esecul socialismului si capitalismului rezida din faptul ca au la baza acelasi model econimic – de crestere permanenta in conditiile unei planete cu resurse finite.
    Iar alternativa este evidenta: MODELUL BIO-ECONOMIC DE DEZVOLTARE.
    Vezi: http://postmioritix.blogspot.com/2011/05/crochiuri-bio-existentiale-i.html

    • Ciprian Bojan zice:

      Ce scriu io aci şi ce înţelegi mata?
      Uită-te sub năsucu’ matale finuţ şi observă realitatea ce te înconjoară! La o ieşire în oraş, a vreunui cocalar cu mândra lui piţipoancă, se papă speranţa de viaţă la vreo câteva zeci de copii orfani sau abandonaţi de părinţi, din orice ţară de pe planetă. Nu populaţia trebuie să dispară, ci TREBUIE SCHIMBAT modul de folosire al resurselor. Doar pentru că noi, europenii, parte din asiatici şi nord-americanii avem un standard de viaţă sub care nu vrem să coborâm, înseamnă că restul populaţiei tre’ să dispară?
      Nici în tâmpenia cu MODELUL BIO-ECONOMIC DE DEZVOLTARE nu cred, fiindcă nu cred că viitorul energetic al planetei planetei va consta în arderea unor combustibili, fie ei fosili sau bio!

      Aveţi dreptul la orice opinie, unde doriţi şi când doriţi, CU EXCEPŢIA ACESTUI BLOG.La următoarea intervenţie cu păreri şi citate influenţate de Main Kampf, exprimate pe acest blog, sunteţi „pa”!

  2. Pingback: Universalitatea(?) imperiilor | Bciprianmp’s Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s