Atemporalitatea şi efemeritatea ideilor

Ideea este forma cea mai pură şi mai complexă a gândirii sau spiritului uman. Aceasta reprezintă, suportul mental al oricărei acţiuni pe care o interprindem la un moment dat, resortul psihologic prin care încercăm să răspundem provocărilor cotidiene şi mai ales, modalitatea prin care ne raportăm la propria noastră persoană şi la tot ceea ce ne înconjoară.

Şi fiindcă noi, indivizii speciei umane suntem (aşa se zvoneşte, io n-am verificat pe bune 😛 ) fiinţe raţionale, ideile ne însoţesc pe tot parcursul vieţii, din momentul în care ni se definitivează formarea proceselor cognitive. În acest sens, fiecare individ va avea o gândire independentă, ca rezultantă a propriilor achiziţii cognitive şi a elementelor din exterior. Putem vorbi astfel despre o largă răspândire a ideilor, cât şi despre o permanenţă a lor, deoarece ele sunt „purtate” de toţi indivizii capabili să raţioneze şi să relaţioneze şi, datorită evoluţiei temporale a oamenilor, au căpătat un caracter cvasi-permanent.

Întrebarea fundamentală, cred, referitoare la idei, este despre ce spunem noi că este o idee bună? Eu consider că o idee bună reprezintă acea idee, care prin punerea ei repetată în practică produce rezultate cel puţin satisfăcătoare, pentru un număr cât mai mare de indivizi. Despre caracterul negativ al unei idei se poate alcătui un enunţ similar, dar sper că nu e cazul să o fac…

În aceeaşi măsură, ideile majore sunt produse ale experienţelor anterioare, dar nu întotdeauna au efect o aplicabilitate practică. Este cazul ideilor abstracte, a proverbelor sau maximelor celebre, sau ale aplicaţiilor teoretice ale diferitelor ştiinţe. Putem astfel desluşi alte două trăsături ale ideilor: atemporalitatea ideilor– faptul că unele adevăruri ştiinţifice sau de altă natură, vor fi valabile în orice condiţii; şi efemeritatea ideilor– faptul că ideile evoluează odată cu societatea, iar unele dintre ele devin anacronisme, de vreme ce se efectuează noi descoperiri.

Ideile au şi un caracter efemer, din cauze extrinseci, deoarece persoanele care le dezvoltă nu au şi posibilitatea de a le pune în practică. Oare câte idei am pierdut noi înşine „pe drum”? Nu e vorba aici de visuri, de dorinţe prin care noi să obţinem ceva, ci de idei constructive pentru un grup din care facem parte… De aceea consider că e bine să le scriem undeva, să le dăm o formă, să le împărtăşim. Astfel au şanse mult mai mari să devină realitate.

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Atemporalitatea şi efemeritatea ideilor

  1. Pingback: Atemporalitatea si efemeritatea ideilor

  2. Moi zice:

    Gradul de ecelenta a unei idei este relativ la un moment si un context . Dificultatea incepe cu punerea in practica a ideilor .

  3. Ciprian Bojan zice:

    De aceea spun că ideile sunt efemere. Dificultatea există, dar nimic nu e imposibik! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s