Mi s-a violat dreptul la tăcere!

Pe scena publică autohtonă se poartă multe, multe bătălii. În politică, în sport, în show-biz, în lumea afacerilor, la piaţă, pe stradă, în şcoli, în oraşele şi satele patriei, dar şi prin casele românilor. Fiindcă armonia a devenit un paleativ, nu o necesitate obiectivă, în consecinţă aceasta nu mai este nici măcar un deziderat. Într-o lume a armoniei n-ai auzi nici „pâs”, pe când în anarhia pe care o traversăm nu ne mai auzim unii de alţii… dar strigăm fiecare, din toţi rărunchii, fiindcă aşa credem că ne vom „afirma” în faţa semenilor noştri.

Un larg concurs pentru această stare de fapt îl oferă televiziunile. Fiind instituţiile media cu cea mai mare influenţă asupra publicului, acestea rulează sume considerabile de bani, fiind atât mari încasatoare cât şi mari plătitoare de bani pe piaţă. De aici şi nevoia de câştig imediat şi consistent, neglijând un rol fundamental pe care aceste insituţii ar trebui să le aibă: acela de a educa publicul.

Acest perpetuu război, purtat pentru te  miri ce motive şi scopuri are trei niveluri de propagare: lătrătorii– persoanele care emit enunţul sau informaţia care va deveni „ştire”; propagandiştii– persoanele din media care diseminează informaţia, o analizează, o disecă şi face în aşa fel încât aceasta să devină o controversă, spre a angrena cel puţin un alt lătrător cu o părere sau o poziţie opusă cu a celui care a emis iniţial informaţia; pe ultimul plan sunt mirătorii, receptorii informaţiei care a devenit pasămite fundamentală şi capitală…

Vreţi un exemplu? Nimic mai simplu: Irinel Columbeanu s-a adresat Comisiei pentru drepturile omului de la Camera Deputaţilor, pentru a sesiza ceea ce acesta numeşte abuzurile şi ilegalităţile în cazul acordării temporare a custodiei fiicei sale în favoarea Monicăi, viitoarea lui fostă soţie…

O.K., şi??? Ştirea asta NU MĂ INTERESEAZĂ! Mai neplăcut este atunci când televiziunile ne întreabă ce părere avem despre… astfel de „ştiri”. Unele ştiri, precum cea relatată de mine mai sus, MĂ LASĂ RECE!!! N-AM NICI O PĂRERE! Viaţa unor oameni care la o simplă ieşire din casă consumă pensia pe trei luni a unei persoane care a făcut ceva în viaţă şi fără să strige, NU MĂ INTERESEAZĂ!!!

Aşa că protestez energic şi vocal! La fel cum avem dreptul la o părere despre orice pe lumea asta, avem dreptul să nu ne interseze anumite lucruri! Avem dreptul să şi tăcem! Desigur, veţi spune că nu mă obligă nimeni să urmăresc subiectul! Dar dacă urmăriţi emisiunile de ştiri, scăpaţi cumva de şiri de acel gen?

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Mi s-a violat dreptul la tăcere!

  1. Pingback: Mi s-a violat dreptul la tacere!

  2. Pingback: Cum să ai succes (nebun) în România « BLOG D'AGATHA

  3. sile zice:

    din pacate asa este… da’ vezi tu, poporu’ se uita, pt. ca banuiesc ca n-o descoperit canalele de stiinta inca!

    • Ciprian Bojan zice:

      Ai dreptate Sile, 110%!
      Cu scuzele de rigoare, nu te grăbi când scrii, că mai greşeşti şi nu-mi place să editez… 😉

  4. banifarabani zice:

    Dacă tac, se cheamă că sunt de acord cu subproducţiile teveurilor diverse… Indirect, dar e tot un fel de vot „pentru”…
    Am ales o altă variantă – renunţat la: tv, radio, reviste, ziare. Le-am înlocuit cu discuţia directă cu omul. Singurul dezavantaj în cei aproape 20 de ani, ar fi că aflu cine e prim-ministru, când e destituit/înlocuit, etc. Dacă cumva mai aflu şi asta.
    Cu ce mi-a schimbat viaţa asta?
    Mă consum mai puţin şi realizez mult mai multe decât atunci când mă consumam cu lucruri imposibil de schimbat de la nivelul meu.
    Am mai reuşit ceva excelent: am descoperit că, în loc să mă chinui să îi schimb pe alţii – care bineînţeles, îşi doresc să rămână aşa cum sunt – am câştigat o mulţime de timp pentru a mă schimba pe mine! 😉
    În rest, ultimul lucru pe care mi l-aş putea dori acum, e să mă uit la tv, să ascult radio, să citesc revistuţe şi zierele de doi bani…
    Dacă chiar vreau ceva ştiri, intru pe net, citesc şi la noi şi prin alte părţi, fac o medie ponderală şi îmi ajunge pentru cel puţin 1 an… La ultima incursiune pe la TVR, am rezistat vreo 15 minute! Asta, era cam prin august trecut. Sau cam aşa. Concluzia a fost „La meme Jeanette, autrement coiffee”. Pe româneşte, se zice „Aceeaşi Mărie cu altă pălărie.”

    • Ciprian Bojan zice:

      ”Am întâlnit și români fericiți”, era titlul unei emisiuni… Acu’, în legătură cu schimbatu’ io am o vorbă: ”Niciodată nu vom putea schimba un om, decât dacă el își dorește cu adevărat”! Spor la autoperfecționare! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s