Suicidul ca iluzie a eliberării

Fără îndoială că trăim într-un mediu oarecum ostil, plin de provocări, instabil şi fără o perspectivă clară asupra unui viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. Există suficiente obstacole în ceea ce priveşte dezvoltarea personală a fiecărui individ. Motivele acestor eşecuri, cred eu, nu ţin de mediul în care trăim şi ne dezvoltăm, ci de nivelul de aspiraţii al fiecărui individ în parte.

Eşecul apare însă, dintr-o perspectivă a percepţiei individuale, ca o lovitură nemeritată, ca un deznodământ nefericit pe care cei care-l suferă îl vor pune pe seama împrejurărilor sau altor persoane, ale căror decizii au perturbat „mersul firesc al lucrurilor”. Din această perspectivă, deşi nu sunt specialist în domeniu (psiholog, psihiatru), mass-media a prezentat, cel puţin în ultimii doi ani, câteva cazuri din care mi-am permis să trag anumite concluzii.

În primul rând, pentru a înţelege actul în sine, trebuie pornit de la cauzalităţile care pot produce astfel de acte. Cred că nu e un secret că principala cauză a suicidului este depresia sau alte forme de tulburări emoţionale asociate acesteia. În ce mă priveşte,  am identificat următoarele cauze ale suicidului:

  1. Lipsa de afecţiune/ singurătate/ pierderea sau decesul partenerului de viaţă.
  2. Impasul financiar sau în carieră
  3. Bolile grave, incurabile
  4. Sustragerea de răspundere legală sau morală (fapte de tip omor urmat de suicid sau pentru a scăpa de datorii financiare)

Interesantă este gândirea acestor persoane. Aceştia privesc suicidul ca pe un act de eliberare, de curaj, consideră fie că vor lăsa în urmă suferinţă, fiindcă şi ei au suferit (deci e un act de răzbunare), fie că îi uşurează pe cei apropiaţi de vreo ruşine sau de povara unui om bolnav.

Am privit şi privesc suicidul ca un act inutil, atât din raţiuni de ordin religios, cât mai ales din motive de tip social şi psiho-afectiv. NU ASTA este soluţia! Uneori trebuie să ne analizăm mai bine, pentru a putea atinge acele scopuri pe care ni le dorim. Şi asta deoarece, cum spuneam la începutul articolului, pricipalii vinovaţi ai propriilor noastre eşecuri suntem noi înşine!

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Suicidul ca iluzie a eliberării

  1. dagatha zice:

    curat iluzie!
    Mie una…mi-ar lipsi curajul. În plus, lupt cu încăpățânare. E drept că îmi place să nu lupt d euna singură, deși de multe oti am ajuns tot la asta 🙂 Înseamnă că încă mai pot 😀
    Apreciez mult scrierea asta. Punctul de vedere 🙂

    • Ciprian Bojan zice:

      Până una-alta „nu tot ce zboară se mănâncă”. Aşa că… chiar dacă life is a bitch, putem măcar încerca altceva dacă nu ne-a ieşit vreo chestie… 🙂

      • dagatha zice:

        corect! încercăm tot ce se poate ca să rămânem în barcă. dacă nu…s-ar putea să se supere Cel care ne-a făcut rezervările cu loc 🙂

  2. ionut zice:

    Am citit articolul dvs.
    Ar putea fi o iluzie a eliberarii cu o singura problema: realitatea care te asteapta dupa suicid si care e mult diferita de imaginatia ta.

    Octavian Paler “Iluzia este un căţel cu care îţi place să te joci, dar care apoi creşte şi te muşcă de picior, dorind parcă să te trezească la realitate.”

  3. rusbianca zice:

    Degradarea la nivel de suflet trebuie sa fie enorma sa aduca un om in aceasta situatie…nu-i poti acuza de lasitate si ce lasa in urma….pentru ca sunt efectiv depasiti de situatie si considerea ca aceasta „solutie” este mai buna decat alta, cea de a lupta de exemplu. Daca mai esti si un artist care nu mai reuseste nici in cariera…suferinta e dubla.

    • Ciprian Bojan zice:

      Dacă ești artist și arta ta nu prinde la public s-ar putea să ai și tu o problemă. Dacă nu-ți dai seama asta e… Mă rog trebuia să vorbesc la persoana a III- a, dar așa a ieșit… 🙂

  4. Vasile Bretan zice:

    suicidul dupa umila mea parere, este un act de LASITATE si NECHIBZUINTA. daca tu ai dat gres sau te-ai impovarat de datorii sau consideri ca nu mai poti sa-ti atingi telul inseamna ca nu muncesti destul pentru asta(doresti ca aceste teluri, aceste datorii care tu leai facut sa le rezolve ALTII, sa ti le puna pe tava). Deci, daca cumva iti trece prin cap asa ceva, incearca sa vezi cum poti sa rezolvi aceste probleme(solicita ajutorul celor din jur daca consideri ca nu poti rezolva singur), dar problemele lasate nerezolvate nu se rezolva prin parasirea lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s