A început dileala de Paşti

Încet-încet toate sărbătorile religioase se încarcă tot mai mult cu „haine” comerciale. Parcă nici nu mai contează ce s-a întâmplat de Crăciun sau de Paşti. Pentru aceste evenimente trebuie-musai cumpărate cadouri, gătit haleală multă şi procurat tone de băuturi, alcoolice, acidulate şi neacidulate…

Astăzi am fost şi eu în târg, la Satu Mare. Sosit în urbea de pe Someş (vai ce poetic sună, nu-i aşa? 😛 ), m-a frapat mulţimea de oameni de toate felurile, care se mişca într-o sinergie aproape de neînţeles (mamă ce tare îs!- auzi tu, sinergie! 😀 ), fiecare având întipărit în minte scopul imediat ce trebuia atins, ca fiind însăşi sensul existenţei, fără de care tot ceea ce urmează n-ar avea nici un rost: sfintele cumpărăciuni de Paşti trebuie făcute întocmai. Printre oamenii mari, doar copiii mai zâmbeau rar, dar numai sufleţelul lor ştie pentru ce era acel zâmbet!

Până şi prezentatoarele de ştiri ne întocmesc listele de cumpărăciuni: „De pe masa de Paşte nu poate lipsi”…- să mori tu duduiţă dragă şi dacă va lipsi cumva, nu vor fi sărbători şi pentru alţii, numa’ dacă vor avea ceea ce îndrugi colea matale? Mai simpatic este că încep şi tocşoaiele televizate cu tema: „Tradiţia de Paşte spune că”… Iar unii îl aşteaptă pe iepuraşu’ să vie cu cadoaie… că deh, aşa-i tradiţia… Ca să nu mai vorbesc de faptul că, după slujba de Înviere, se va proceda, de către tineri, la „tradiţionala ieşire în cluburi”… Că deh, acolo iepuraşii dansează…

Oare înainte de a fi răstignit, nu cu mult timp înainte, ce tocmai a făcut Mântuitorul? Nu cumva a răsturnat mesele negustorilor din faţa Templului din Ierusalim?

Nu cumva prin astfel de manifestări ne îndepărtăm de sensul real al sărbătorilor? Măcar dacă am şti ce poate să însemne Lumina Sfintei Învieri, de am şti cum să o primim… dacă nu cu suflet curat, măcar cu dorinţa de purificare.