De ce îmi place mie să scriu cu diacritice?

Scrisul la calculator a devenit pentru mulţi dintre noi o ocupaţie cotidiană. Unii scriem din obligaţie alţii scriem din plăcere sau din… obişnuinţă, care poate deveni la un moment dat… viciu. Dar cum subiectul acestui articol este cu totul altul, hai să vă fac o mărturisire despre motivele care mă împing să scriu, în limba română, desigur, indiferent unde şi în ce context, cu diacritice.

N-am să mă opresc decât asupra unui singur exemplu. Atunci când tastăm fără diacritice cuvântul „FATA”, câte semnificaţii poate el avea?

  1. Păi de exemplu „faţă”, care este cel mai frecvent
  2. „Fată”, utilizat şi acesta destul de des
  3. „Făta”, adică acţiunea de a da naştere puilor vii de către diverse animale
  4. „Fâţă”- adică o persoană de sex feminin cu anumite trăsături de comportament, cel mai des fiind sinonim cu zburdalnică, jucăuşă ş.a.
  5. abia în ultimă instanţă „fata” ca formă accentuată a cuvântului „fată”

Observ la diverse persoane încercarea de a înlocui anumite caractere cu un grup de două sau mai multe litere: „TZ” în loc de „Ţ” sau celebrul „BAH, MAH” în locul lui „BĂ, MĂ„…

Nu ştiu dacă scrisul cu diacritice e mai comod, mai simplu şi mai sigur, dar ştiu un lucru: dacă tot mă ocup cu asta, de ce să n-o fac să mă înţeleagă şi cei care citesc? Deci… vă doresc spor la scris! 😀 😀 😀

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Personal și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s