Marea alianţă politică şi aritmetica…

Astăzi s-a format o alianţă politică între social-democraţi, pe de o parte şi liberali şi conservatori, pe de altă parte.

Aparent, cele trei formaţiuni politice au un trend ascendent în sondaje, beneficiind din plin de politica Guvernului actual, care a devenit tot mai puţin popular. Într-adevăr, politica acestui Guvern pare să perpetueze în continuu măsuri economice ineficiente şi impopulare în acelaşi timp, precum şi practici care contravin atât legilor statului român, cât şi legislaţiei europene, devenind astfel ţinta unor campanii de presă.

În momentul actual opoziţia este practic lipsită de mijloace de luptă parlamentară, deoarece orice act emis de actualul Guvern, chiar şi abuziv, nu poate fi modificat, în sensul legalităţii sau imoralităţii sale, din cauza lipsei unei majorităţi parlamentare. Singurele metode de luptă ale opoziţiei devin astfel contestaţiile la Curtea Constituţională sau acţiunile în judecată înaintate instanţelor de judecată din ţară sau instanţelor internaţionale.

Crearea acestei alianţe politice, alianţa social-liberală- cum a fost aceasta denumită de liderii săi- cu scopul care este unul foarte transparent: câştigarea alegerilor locale şi parlamentare din 2012. Se pare că actuala alianţă va rămâne să funcţioneze până în 2020… Deci sunt vizate şi alegerile prezidenţiale şi europarlamentare din 2014 şi cele parlamentare din 2016… Şi totuşi, nu cred că dacă imaginea acestei construcţii politice se va eroda în timp, alianţa politică va mai rămâne o realitate pe scena publică românească.  Chiar dacă în sondaje cele trei formaţiuni politice cumulează împreună circa 60%, nu este sigur că vor reuşi acelaşi lucru şi ca alianţă politică…

Nu ştiu ce anume lipseşte acestei noi construcţii politice, nici care ar trebui să fie paşii de urmat pentru a putea să-şi consolideze şi să-şi mărească în continuare capitalul de simpatie din partea electoratului, ştiu doar că, de obicei în politică e altfel decât în aritmetică. Vor exista destui membri şi simpatizanţi, din ambele părţi care vor fi nemulţumiţi de această alianţă… Pentru unii mirajul unor funcţii de conducere acordate pe criterii politice încă mai persistă, iar asta ar trebui să dispară din practicile viitoare ale oricăror formaţiuni politice, indiferent de cine va prelua puterea.

Importantă va fi, în opinia mea, poziţionarea societăţii civile reprezentative, a sindicatelor, a mass-media, dar nu în ultimul rând a patronatelor: cine va fi susţinut financiar mai gras, s-ar putea să aibă o şansă în plus, poate să fie chiar decisiv pentru câştigarea următoarele alegeri.

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în politic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Marea alianţă politică şi aritmetica…

  1. Cristi zice:

    Poveste de februarie (sau Povestea porcilor)

    M-am nascut printre Carpaţi

    A fost odată ca niciodată, o ţară minunată cu munţi si ape repezi, cu cărbune si petrol. A fost odată….

    Aici m-am născut eu, prematur. La căpătâiul meu au fost trei ursitoare : una imi asigură protecţie, alta imagine, iar ultima bogaţie. Dintr-un tată pe picior de divorţ si o mamă minoră. Am fost ţinuta un an la incubator şi hrănită cu cornuri, lapte si apoi cu ouă. Am o familie numeroasă, cu unchi, matuşi si chiar o bunicuţă din partea mamei de care ascultă si mami si tati, nu-i iasă din cuvânt. Sunt de viţă nobilă, ma trag din baroni.
    La împlinirea vârstei de un an am scos capul în lume (oarecum timid) si mi-am facut simţită prezenţa pe scena pe care voi evolua când o să fiu mare. Era în 2007 când tata a reuşit sa divoţeze şi să spună NU în loc de DA. L-am ajutat cu toţii, şi rude, şi prieteni şi ursitoarele mele.
    Au trecut anii şi am împlinit 5 ani de viaţă. Azi m-au botezat. Mama şi bunicuţa au pus mâna de la mâna şi mi-au făcut cadou o scufiţă roşie, de la tata am primit chiloţei galbeni (3 perechi, sa am de schimb când fac caca pe mine), iar unchiul de gradul doi din partea tatei mi-a dăruit cizmuliţele fermecate de culoare albastră.
    Bunicuţa (care nu locuieşte cu noi, fiind “săracă şi cinstită”) m-a povăţuit:
    -Draga mea nepoată, acum eşti fată mare şi o să umblii singură prin pădure, să ai mare grijă că acolo locuieşte lupul cel rău şi puternic, să te fereşti de el! Spunând aceste vorbe pline de înţelepciune, bunicuţa plecă la casa din marginea pădurii să-şi odihnească oasele obosite şi să mai ticluiască ceva planuri de viitor.
    -Mami, mami, dar unchiul nostru vânătoru’ nu mă poate apăra de lupul cel rău?
    -Fata mea, unchiul tău e prea obosit să te apere de lup şi nici puşca nu-l mai ajută şi oricum e încolţit de lupii tineri şi justiţiari.
    -Şi ce o să fac, o să mă descurc singură?
    -Eşti prea mică pentru un război aşa de mare, dar nu eşti singură, suntem noi, familia ta, baronii şi ursitoarele, care ţi-au ursit să devii actriţă de telenovele pentru că nu eşti suficient de matură să joci în Actorul şi sălbaticii.

    Astea fiind zise, mi-am dat jos chiloţeii galbeni şi m-am îmbrăcat în pijamaua vărgată să dorm liniştită ştiind că ursitoarele veghează.
    -Vise plăcute! Îmi spuse cineva.

    Din fericire aceasta poveste nu poate avea un final fericit.

    Orice asemanare cu personaje de basm este pur intamplatoare.

    Concluzie:
    Politica naste monstri.
    Acum….. Scufita rosie.
    Se pregateste Alba ca zapada.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s