Despre imaginea de sine

Fiecare dintre noi, la un moment dat, ne-am pus problema despre noi înşine. Ce suntem sau cum suntem noi cu adevărat?

Desigur, pentru a ne face o imagine mai completă despre noi înşine, am apelat la diverse metode: horoscop, ghicitori, teste de personalitate, discuţii cu prieteni, cu specialişti sau necunoscuţi etc.

Mă amuză mai mereu, când aud din toate sursele şi cu toate ocaziile posibile, diverse persoane făcând afirmaţia: „eu sunt o persoană normală”(să mori tu? -îmi vine să zic mai mereu 😀 )…Depinde cum definim normalitatea asta, ce sens îi dăm, dar… mă rog…

Tot cu diverse ocazii, aud nişte persoane făcând afirmaţia: „aşa sunt eu, iar ce crede lumea despre mine, puţin îmi pasă”( şi iar să mori tu? -îmi vine să zic din nou 😀 )… Adică, nu ne roade pă noi de loc la ficăţei olecuţă, atunci când cineva ne ocăreşte, fie pe drept fie pe nedrept?… Cred că facem afirmaţia asta, fie că n-avem argumente, fie că n-avem răbdare să dăm explicaţii…

Aşadar, fie ne place fie nu, imaginea de sine are două componente: propria noastră percepţie despre noi înşine şi percepţia semenilor noştri despre noi… Cât despre cât şi cum contează această imagine în privinţa reuşitei personale… poate cu altă ocazie! 😉

Publicitate