Sărbătorile la români şi fericirea dintre ghilimele…

Fraţi români, iaca încetul cu încetul, s-au terminat şi aceste sărbători de iarnă… Şi, Doamne, cât de mult le-au aşteptat, unii semeni de-ai noştri! Tot anul s-au pregătit pentru ele… Şi-au planificat din timp locul şi modul de a le petrece, ori s-au găsit aşa, pe moment soluţii. Da, s-a petrecut, s-a băut şi s-a mâncat pe săturate, s-a cântat şi s-a dansat… mai departe nu zic… 😉

Şi totul începe aşa… cam de prin 3 ianuarie, când tre’ să ne urnim spre alte activităţi… când tre’ să revenim la banalul cotidian. Un an de zile stăm cu gândul la Crăciun şi Anul Nou… deşi, în fond, nu sunt decât nişte banale zile în calendar, ce-i drept, cu semnificaţii aparte.

Şi ca totul să capete o încărcătură mai mare, se cade a face nişte urări pe măsură, mesaje, telefoane, cadouri, petreceri… ce mai… veselie. Uneori, în viteza şi spritul momentului, punem între ghilimele aceste urări, chiar dacă nu e cazul… „Sărbători fericite”, „Crăciun fericit”, „Un An Nou fericit”… Urări şi urături, urări şi urători… De parcă, dacă uităm de ele, nefericirea se va abate asupra celor care au rămas neuraţi, sau urarea în sine garantează, fără drept de apel, îndeplinirea urării… Da, ştiu, există şi unele elmente de tradiţionalitate şi anumite superstiţii, împământenite şi încetăţenite în metalitatea coectivă a noastră. Dar nici substratul comercial nu cred că putem să-l negăm, chiar şi în sânul comunităţilor rurale mai izolate.

După părerea mea Sărbătorile sunt zile în calendar, pe care trebuie să le respectăm ca pe oricare altă zi. N-are nici o noimă să le dăm o semnificaţie fatalistă sau de superstiţie, fiindcă nu se întâmplă nimic altceva în plus, decât să alimentăm sipritul comercial. Aşadar, dacă unei gospodine îi va lipsi ceva de pe masa de Sărbători, să nu creadă cumva că Divinitatea s-a răzbunat, ci pur şi simplu este o simplă coincidenţă.

P.S. Fiind primul articol pe anul 2011, vă urez din nou LA MULŢI ANI!!!

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Personal și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Sărbătorile la români şi fericirea dintre ghilimele…

  1. Virginica Maria zice:

    Am citit despre ceea ce ai scris in acest post al tau si imi place. Continua tot asa.

  2. Pingback: Până de Crăciun… | Blogu' care va să zică…

  3. Elly Weiss zice:

    🙂 Chestia asta cu „fericirea” nu-i cel mai mare rau al unei urari. Problema e ca, de cele mai multe ori, aceste urari sunt DE FORMA…goale de continut, de sentimente…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s