Daneleee! Funeriuleee! Te provoc la dialog!

Astăzi, ministrul Educaţiei, pe numele său Dan(i)el Funeriu, a făcut o declaraţie de presă, la sediul Ministerului, plângându-se de faptul că liderii de sindicat din Educaţie nu au răspuns la invitaţia sa la dialog. Din experienţele anterioare ale „dialogului” dintre ministrul Educaţiei şi liderii de sindicat din Educaţie, cred că ultimii menţionaţi au considerat mai înţelept să nu se ducă la Minister. Negocierile anterioare s-au dovedit un dialog al surzilor, pe principiul: „decizia Ministerului e mai bună decât revendicările şi observaţiile liderilor de sindicat”. Şi pentru că dialogul dintre Minister şi sindicate e „sublim, da’ lipseşte cu desăvârşire”, iar ministrul a făcut apel la ceea ce el numeşte „menirea meseriei de dascăl”, îl provoc, dacă are curaj, să dialogheze cu un simplu profesor. Deci, Danele, tată, ia rogu-te frumos de răspunde mata la următoarele întrebări:

  1. Călcat-ai mata, vreodată într-o sală de clasă din ţara în care ai devenit ministru, ca să le predai elevilor vreo lecţie? Despre dialog spre exemplu.
  2. Ai idee, mata, vreun gram, despre câte şcoli aflate-n paragină, fără autorizaţii de funcţionare sau câte grădiniţe ar mai trebui construite în mediul urban? Ştii mata câte şcoli au mobilierul şi materialele didactice învechite, sau în câte dintre ele nu a ajuns nenea Goagăl?
  3. Ştii mata că prin comasări sau creşterea numărului minim obligatoriu de elevi pe clasă, se reduce calitatea în actul de educaţie? Odată: că elevii care vor face naveta în altă localitate sculându-se cu noaptea-n cap şi venind acasă mai pe seară, timp de învăţat nu vor mai avea? A doua: că acolo unde naveta nu-i posibilă, se vor înfiinţa clase simultane, iar calitatea actului de educaţie va fi şi mai proastă?
  4. Cu programul „after school”, ai glumit, sau ai avut un vis ero(t)ic? Spaţiu în şcoli nu este, iar în anumite şcoli, chiar şi în mediul rural, se lucrează-n două schimburi, tocma’ din cauza lipsei de spaţiu.
  5. Cu titularizarea cum mai e? O ţii una şi bună cu „nevoile comunităţii”. Da’ cine evaluează, pe bune, un profesor aspirant la statutul de titular? Cu acel Concurs Naţional, măcar exista premisa (nu certitudinea, bineînţeles), că membri comisiei de corectare sunt profesori competenţi, şi că evaluează lucrările în funcţie de conţinutul şi calitatea lor.
  6. Despre salarizare nu zic numic, da’ îţi adresez invitaţia călduroasă să trăieşti din salariul meu, neredus încă, o lună de zile. Nu trebuie să plăteşti nici o factură, nici o rată la credit, nici să cumperi o butelie, numa’ să mănânci, să bei şi să dormi cu salariul meu. Nu-ţi voi cere să mi-l returnezi. Mă împrumut eu să-mi plătesc toate năcazurile, că mai am atâta obraz.

În final am o nelămurire. Ne îndemni mata, aşa solemn, să ne facem datoria. Asta pentru că ai această calitate morală, nu? Ştii să calculezi viteza de deplasare a unei mâini care loveşte sau nu un copil, spunând că este un trucaj acea imagine video. Posesorul mâinii cu pricina, recunoaşte ulterior că l-a împins (asta se numeşte tot agresiune), iar mata taci chitic! Râzi a satisfacţie când şefu’ matale ia microfonul unei reporteriţe, acuzând că postul TV la care lucrează dezinformează cetăţenii. Şi acum nelămurirea: altceva, mai vrei să mă înveţi? Mai e loc de tupeu în comportamentul matale? Dacă da, aştept cu drag!

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Personal, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s