REFORMA EDUCAŢIEI. Cu ce ar trebui să începem?

De douăzeci de ani constatăm, neputincioşi sau revoltaţi, că sistemul românesc de învăţământ şi-a pierdut treptat eficienţa, că actorii şi beneficiarii principali ai sistemului, elevii, părinţii şi profesorii şi-au pierdut treptat încrederea în acest sistem. Se pot invoca şi descoperi în acest sens, mulţi factori perturbatori şi cam tot atât de mulţi vinovaţi de această situaţie.  

Nu voi insista pe această temă a vinovăţiilor, nu voi da nume şi nu voi încerca să dau exemple concrete referitoare la etapele prin care a trecut învăţămăntul românesc după 1989. În schimb, voi încerca să schiţez în cele ce urmează, câteva pricipii care lipsesc, după părerea mea, oricărei tentative, din istoria recentă a României sau din prezent, de reformare a sistemului de educaţie:

  1. Lipsa de studii de impact asupra unor măsuri legislative. Cu alte cuvinte, nici un iniţiator de legi ale educaţiei, nu şi-a asumat în mod deschis faptul că propunerea legislativă are la bază un model din exterior, iar în acel stat sau în acele state în care s-a adoptat acel sistem, au reuşit să se încadreze în muncă X% dintre absolvenţii de liceu şi Y% dintre absolvenţii de studii superioare, în primul an, ş.a.m.d.
  2. Decalajul destul de mare dintre cerinţele şi exigenţele programelor şcolare între diferitele cicluri de învăţământ.
  3. Lipsa unor dezbateri publice serioase. Nu înţeleg graba cu care se elaborează şi se adoptă măsuri legislative pentru un domeniu atât de important. Aş prefera ca dezbaterile publice să se întindă pe durata a doi sau trei ani, pentru a avea legi acceptate de toţi factorii implicaţi în sistem, decât să vină un alt iniţiator care să schimbe, după cum bate vântul, un întreg sistem, bulversând astfel pe elevi, părinţi şi profesori.
  4. Politizarea funcţiilor de conducere, deprofesionalzarea, amatorismul în luarea unor decizii favorabile structurilor şi unităţilor de învăţământ.
  5. O consecinţă a punctului 4: decalaje privind infrastructura şcolară, între mediul rural şi urban, sau chiar în cadrul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale (oraş, comună). Lipsa de spaţii adecvate, lipsa de dotări şi, în anumite regiuni, lipsa de informatizare. Şi cu toate acestea, se cere performanţă în educaţie (?).
  6. Lipsa de comunicare. Există suficiente situaţii, când informaţii de interes public „se pierd pe drum” între emitenţi şi beneficiari. Accesul restricţionat la informaţii al profesorilor interesaţi, pentru comunicatele inspectorilor de specialitate, la care au acces numai unităţile şcolare, din cauza setărilor paginilor de forum ale Inspectoratelor şcolare.  Deşi revine în obligaţia de serviciu a secretarilor şcolii, să comunice aceste informaţii, rămâne la latitudinea acestora ce este „important”…
  7. În suficient de multe cazuri lipseşte un parteneriat real între unităţile şcolare, Consiliile locale, reprezentanţi ai elevilor şi părinţilor, societatea civilă şi agenţii economici. Există şi destule exemple pozitive în această privinţă, dar, parcă, din ce în ce mai puţine…

Dar cea mai importantă reformă, cel mai important lucru pe care l-am putea oferi unui tânăr aflat pe băncile şcolii, este modelul de societate pe care i-l oferim. Poate cu atsta ar trebui să începem. Dar, deschidem televizorul, prin simplul gest al apăsării unui buton, şi peste tot ni se oferă un singur lucru: scandalul. Scandaluri politice, scandaluri în lumea afacerilor, scandaluri în lumea mondenă, scandaluri pe stradă, la şcoală, în Parlament, în instituţii de cultură, în sport; toate acestea relatate cu o savoare morbidă şi psihotică, având un singur scop: audienţa. Copilul venit la şcoală, indiferent la ce vârstă, observă cu destulă acurateţe tot ceea ce se întâmplă în jurul său. Oricâte pricipii generoase conţin manualele şi programele şcolare, programele guvernamentale sau nonguvernamentale referitoare la educaţie şi materialele didactice afişate pe pereţii tutror sălilor de clasă, modelul de reuşită în viaţă oferit de cei pe care îi privesc şi ascultă la televizor, este cu totul altul. Există destul de puţine exemple umane concrete, vizibile în spaţiul public autohton, care să poată fi oferite ca demne de urmat tinerilor. Şi pentru că, cel puţin eu personal, nu reuşesc să îi determin (deşi mă străduiesc, cu toate mijloacele de care dispun) pe toţi elevii cărora le predau, să preia valorile autentice sociale şi umane demne de urmat, mărturisesc cu umilinţă: MI-E RUŞINE CĂ SUNT PROFESOR! (De altfel, cred că acesta ar trebui să fie titlul acestei postări)

După cum puteţi observa, nu m-am referit aici la „stimularea personalului didactic şi la salarizarea necorespuzătoare” din educaţie. Este o problemă pe care NU VREAU să o ridic, pentru că nu vreau să risc vreo acuzaţie că mă lamentez, că-mi plâng de milă. Cred că nici un om cu scaun la cap nu poate rămâne indiferent sau nelămurit cu privire la această problemă, atâta timp cât această realitate este invocată nu numai de dascăli, ci a devenit chiar o temă de dezbatere pe toate canalele media.

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Personal, politic, Social și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la REFORMA EDUCAŢIEI. Cu ce ar trebui să începem?

  1. cristina zice:

    Doar de 20 de ani invatamintul si-a pierdut eficienta? De cind au preluat comunistii monopolul se intimpla asta. Atita timp cit ideologia comunista inca exista, sistemul de invatamint nu va fi reformat cu adevarat, necontind cine vine si ce face pe la minister.

    • Ciprian Bojan zice:

      Dar de 20 de ani se presupune că avem democraţie, societate civilă, dezbatere publică etc. Am uitat eu, sau comunismul a fost condamnat?

  2. cristina zice:

    A fost condamnat de ochii lumii, dar ideologia inca exista.

    • Ciprian Bojan zice:

      Nu ideologia e problema, după părerea mea. Ci modul cum a fost ea aplicată. Într-adevăr, se menţin nişte metode de tip comunist, totalitar.

      • cristina zice:

        Ideologia este foarte importanta. Este fundatia pe ce se construieste orice. Daca aceasta este surbeda, constructia se prabuseste. De aceea avem (parte de) epavele de astazi.

      • Ciprian Bojan zice:

        De acord. Însă eu nu i-am citit nici pe Marx, nici pe Lenin şi nici pe Stalin, ca să-i pot critica. În orice caz, au ştiut să manipuleze, dacă nu masele, măcar structurile de represiune.

  3. nick zice:

    vrei reforma, nimic mai simplu. concediezi tot personalul si-i angajezi prin concurs. revi la organizarea de pana-n 89, si cam asta e. pac pac

    • Ciprian Bojan zice:

      Nici o problemă pentru mine. Dau concurs din nou. Poate ar fi mai greu pentru cei care au o vârstă…
      Da’ înainte de ’89, cine reuşea la concursurile care se organizau? Nu cumva „cine trebuie” 😉

  4. cristina zice:

    Daca nu i-ai citit, de unde stii ca au stiut sa manipuleze?

    Cum sa avem pretentia sa se schimbe lucrurile atunci cind continuam sa facem aceleasi lucruri? Daca vedem ca nu merge bine, de ce nu studiem care e problema si sa o schimbam?

    • Ciprian Bojan zice:

      Fiecare dintre cei trei menţionaţi au scris câte o „operă”, pentru a părea că tot ceea ce se întâmplă are o bază intelectuală. Ori aceste opere nu le-am citit. N-am citit nici „Main Kampf”. Da’ cel puţin Lenin şi Stalin, au obţinut puterea şi au reuşit să o menţină prin toate mijloacele de care puteau dispune: teroare, discurs „în folosul proletariatului”, servicii secrete… Sunt profesor de istorie şi ştiu că fără manipulare, nu se putea obţine şi menţine puterea.
      Când vorbiţi la persoana a II-a despre schimbarea lucrurilor, îmi pare rău, nu mă încadrez. Puterea de decizie nu e la mine. Şi nici nu cred că dacă ar fi, aş putea lua cele mai bune decizii. Nu mă consider deţinătorul „ADEVĂRULUI ABSOLUT”. Nu sunt decât un biet dascăl de ţară… Pe de altă parte, să nu uităm cine ne-a condus timp de 20 de ani! Eu nu am prea mari pretenţii de la D-lor. Altfel, aş sta toată ziua să mă uit la televizor, să-i admir, n-aş scrie atâtea tâmpenii pe blog 😉

  5. cristina zice:

    Cine ne-a condus de cind au luat comunistii puterea e mai important de vazut.

    Puterea de decizie este la oamenii care voteaza. La oamenii care se implica. Daca votam acelasi fel de oameni, cu aceleasi feluri de ideologii, cum sa ne asteptam sa fie altfel?

    • Ciprian Bojan zice:

      Daţi-mi voie să mă autocitez, deşi nu este neapărat un citat original pe fond: „Democraţia durează din momentul în care un cetăţean primeşte un buletin de vot, până în momentul introducerii buletinului de vot în urnă”. După aceea, Dumnezeu cu mila! Acestea sunt „beneficiile democraţiei rerpezentative”. Adică, cică noi suntem reprezentaţi de nişte oameni în structurile de putere. În interesul nostru, biiiiineînţeleeeees! 😉
      Dacă vă referiţi la cei care ne-au condus de-a lungul istoriei, chiar şi în momentele glorioase ale sale, apoi să ştiţi că toţi au fost nişte oameni, cu bune şi cu rele. Singura diferenţă dintre conducătorii noştri a fost epoca în care au trăit, conjunctura externă şi internă şi personalitatea fiecărui individ în parte.

  6. Satmareanu zice:

    Intalnire bloggeristica la Crama Astoria 10.04.2010 ora 18:00.

  7. Pingback: PASTE FERICIT - HRISTOS A INVIAT | Otto Pop

  8. Ciprian Batea zice:

    Subscriu total materialului, Cipriane. Aceleaşi concluzii le-am tras şi eu. Păcat că cei care văd şi au şi eventuale soluţii nu sunt valorificaţi. Bine, nu vreau să sune ceva de genul „Ciprian Bojan, inspector general la ISJ” (deşi nu aş avea nimic împotriva schimbării actualei conduceri), dar acesta este adevărul…obiectiv. M-am săturat de afirmaţiile de genul: „Iar a scris ăla că nu avem bani pentru lucrările de la şcoli” sau „Ce violenţă în şcoli visează ăia”. Vrem oameni competenţi, ce e atât de greu?! E o realitate pe care madam generalu` o cosmetizează, ce-i drept cu multă pudră portocalie, iar rezultatul este unul de factură comunisto-propagandistică: „Avem cel mai bun sistem de învăţământ din Europa!” Nu zău! Poate ar trebui să trimit link-ul şi către „factorii de decizie”. Poate învaţă şi ei câte ceva!

    • Ciprian Bojan zice:

      Ca s-o spun pe aia dreaptă, poţi trimite câte păreri şi link-uri vrei. NU LE PASĂ! Sunt la putere şi asta consideră că e suficient. Pe de altă parte nu sunt în „pericol” să ocup funcţii în sistem, nu îndeplinesc nici condiţiile legale, nici nu vânez şi nu voi vâna vreodată vreo funcţie. Nu-s plămădit din „aluatul” necesar unei asemenea ocupaţii, cel puţin pentru ceea ce se întâmplă în zilele noastre.

  9. VirtualKid zice:

    de ce ar trebui sa iti fie rusine ca esti profesor?

    chiar daca in majoritatea cazurilor este sinonim cu saracia, totusi, exista alte compensatii; depinde pentru ce anume te setezi.

    • Ciprian Bojan zice:

      Dacă ai citit atent ceea ce am scris, mă refeream la posibilitatea ca unul dintre elevii pe care i-am şcolit să comită la un moment dat fapte antisociale grave. Pentru asta sunt şi eu responsabil şi nu voi arunca vina asupra altora.
      Cu partea materială a acestei meserii am o vorbă ca răspuns la întrebarea: „De ce te-ai făcut profesor”? Şi eu răspund: „Trebuie să fie câte un fraier care să facă şi treaba asta”.

  10. legile FEMOSAN ….. pe SPATELE cui au fost facute averile ? cati le pot JUSTIFICA in INTREGIME ??? cati Bani iesa afara din TARA ??? daca nu intra fiscul BINE in TOTI cu averi DUBIOASE atunci … 0 treime din averi sa fie folosite minim 2 ani de GUVERNUL COMPETENT … dupa care se da banii inapoi numai la cei care au AVERI justificate pana la ultimul leut…. voi conduceti RO … asa ca… primul pas- CREDINTA si PRUDENTA … si evitati sa cumparati alimente din market…ci mai mult de la TARANI … pasul 2 – circulati mai putin cu Masina personala Vaporul si Avionul … veti vedea niste REZULTATE

    • Ciprian Bojan zice:

      da’ m-ai lămurit, nu glumă. N-am înţeles nimic, aşa că rogu-te data viitoare scrie mai citeţ, că singuru’ neuron ce se află în creieru’ meu nu pricepe…

  11. Matei Marin zice:

    Lucrurile merg prost iar cauzele tuturor relelor se vad deformate pentru ca am fost manipulati cu sloganuri precum: „este mostenirea comunismului”, „conduc tot aia” etc. Totalitarismul nu este un apanaj al comunismului. Intotdeauna a fost totalitarism care s-a manifestat sub diverse forme. Departe de a face apologia comunismului, multe realitati erau altfel decat acum si erau bune. Chiar daca se ajungea in functii de conducere tot cu carnetul de partid, din cei 4 milioane erau alesi cei mai buni; nu se ajungea pe functii de conducere fara a fi din domeniu si fara sa fi parcurs treptele anterioare, fara a avea o minima experienta pe fiecare dintre ele. Acum avem ministru al invatamantului o persoana care nici nu poate dovedi ca are studii superioare. Avem ministri care nu au muncit nimic alceva decat ceeace i s-a oferit prin functia de ministru. In cazuri mai bune am avut electronist la agricultura sau inginer la educatie. Referitor strict la invatamant: existau parghii prin care parintii erau obligati sa-si trimita copii la scoala si sa-i supravegheze. Invatamantul era era cu adevarat obligatoriu. Cadrele didactice erau respectate. Ceeace spunea „tovarasa” era litera de lege si in fata parintilor. Se promovau principii f. bune. Venea fetita mea de la scoala si repeta: „in fiecare zi trebuie sa fac cel putin cate o fapta buna”, „daca imi ajut colegii, ma ajut si pe mine pentru a ajunge cat mai sus”, „daca ai carte ai parte”, „nu trebuie sa spun nimic care sa-i invrajbeasca pe ceilalti” etc. Stiu, veti spune ca toate acestea se faceau cu mari constrangeri, ca era dictatura etc. Spunea Base’ ca daca suntem liberi sa-l injuram in fiecare zi, de dimineata pana seara, asta se cheama dictatura? Cu ce ne ajuta?

    • Ciprian Bojan zice:

      Da, pe vremea comunismului, principiile se aplicau! Nu sunt un fan al comunismului dar l-am trăit până la 12 ani și jumătate și știu ce spun!

  12. Pingback: Educația sub lupă. O analiză rescrisă a situației din învățământul românesc | Blogu' care va să zică…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s