Îmi cer iertare, dintru început, dacă iau în deşert un verset din Sfânta Scriptură. Nu sunt un ateu înrăit, precum nici un creştin practicant nu mă laud că aş putea fi.
Sunt uneori un observator dezinteresat, alteori pătimaş al scenei politice româneşti. N-am în spate nici moguli, nici grupuri de interese şi nici vreun partid care să mă asmută împotriva cuiva. Măcar încerc să gândesc liber, cu capul meu.
Lupta politică din ultima perioadă se poartă foarte acerb, atât între formaţiunile politice, aflate TEMPORAR la putere sau în opoziţie, cât şi în interiorul partidelor politice, pentru funcţii care pot influenţa decziile în interiorul acelor partide. Spectacolul grotesc revărsat prin intermediul ecranelor televizoarelor în casele noastre, nu diferă foarte mult de emisiunile de divertisment cu subiecte mondene.
Traseismul politic, întotdeauna dinspre opoziţie spre putere, nu poate fi considerat decât, cel mult, oportunism. La nivel declarativ, în contexte asemănătoare, personajele care au efectuat astfel de mişcări pe scena politică, invocă nişte principii morale pe care nu le pot justifica decât pentru propria lor imagine. Mai contează în această ecuaţie electoratul, cetăţenii cărora le datorează prezenţa lor în Parlament? Îşi mai reprezintă aceştia propriul electorat? Nu, după părerea mea, acest lucru contează cel mai puţin. Aşadar, aşa cum scriam într-un articol anterior, DEMOCRAŢIA durează din momentul în care primim un buletin de vot, până în momentul în care îl introducem în urnă. După aceea, Dumnezeu cu mila!
Despre pericolul instaurării unui regim dictatorial în ţara noastră, s-a scris şi s-a vorbit în nenumărate rânduri. Nu mai insist! Poate că termenul de dictatură este unul prea dur. Important este că regimul Băsescu este legitimat de un număr important de parlamentari, dintre care, destul de mulţi erau cu câteva luni în urmă adversari politici ai actualului preşedinte: membri U.D.M.R. şi unii independenţi proveniţi din rândurile P.S.D. şi P.N.L. Orice ar afirma astăzi aceşti parlamentari păleşte în faţa evidenţei oportunismului de care au dat dovadă.
Jupânul absolut al politicii româneşti, Zăusul, are acum un întreg stat, cu instituţiile sale cu tot, de partea sa. Împărăţia Zăusului dispune de Parlament, Guvern, instituţii publice deconcentrate şi procurori pe pofta inimii sale. Nu cred că această realitate este atât de gravă sau nedemocratică. Dar eu, cetăţeanul, am sau voi avea ceva de câştigat din realitatea aceasta? Zăusul a promis câte ceva în campania sa electorală, dar ceva sau cineva îl împiedică să îndeplinească promisiunile. Câtă vreme TOTUL e de partea Zăusului, hai să vedem unde-i buba, ce sau cine îl împiedică să lucreze în beneficiul cetăţenilor? L-aş ajuta cu plăcere, da’ cred că de sfatul meu n-are nevoie…
-
Arhive
- februarie 2022
- septembrie 2021
- octombrie 2020
- octombrie 2018
- august 2018
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- mai 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- decembrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iunie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- mai 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
-
Meta
SA STII CA TOT CIPRIAN MA CHEAMA SI PE MINE,INSA EU AM DEVENIT ATEU SI MI SE RUPE DE MIZERIA AIA DE CARTE NUMITA biblie
Şi eu am fost la un mment dat ateu, dar am regăsit învăţătura creştină prin experienţă proprie, nu prin ceea ce spun popii în biserici. Poate vei reuşi şi tu să găseşti acele răspunsuri, poate nu… vorba ceea- Dumnezeu ştie!