Fericiţi sunt iubitorii de ciolan, că a lor e împărăţia Zăusului!

Îmi cer iertare, dintru început, dacă iau în deşert un verset din Sfânta Scriptură. Nu sunt un ateu înrăit, precum nici un creştin practicant nu mă laud că aş putea fi.
Sunt uneori un observator dezinteresat, alteori pătimaş al scenei politice româneşti. N-am în spate nici moguli, nici grupuri de interese şi nici vreun partid care să mă asmută împotriva cuiva. Măcar încerc să gândesc liber, cu capul meu.
Lupta politică din ultima perioadă se poartă foarte acerb, atât între formaţiunile politice, aflate TEMPORAR la putere sau în opoziţie, cât şi în interiorul partidelor politice, pentru funcţii care pot influenţa decziile în interiorul acelor partide. Spectacolul grotesc revărsat prin intermediul ecranelor televizoarelor în casele noastre, nu diferă foarte mult de emisiunile de divertisment cu subiecte mondene.
Traseismul politic, întotdeauna dinspre opoziţie spre putere, nu poate fi considerat decât, cel mult, oportunism. La nivel declarativ, în contexte asemănătoare, personajele care au efectuat astfel de mişcări pe scena politică, invocă nişte principii morale pe care nu le pot justifica decât pentru propria lor imagine. Mai contează în această ecuaţie electoratul, cetăţenii cărora le datorează prezenţa lor în Parlament? Îşi mai reprezintă aceştia propriul electorat? Nu, după părerea mea, acest lucru contează cel mai puţin. Aşadar, aşa cum scriam într-un articol anterior, DEMOCRAŢIA durează din momentul în care primim un buletin de vot, până în momentul în care îl introducem în urnă. După aceea, Dumnezeu cu mila!
Despre pericolul instaurării unui regim dictatorial în ţara noastră, s-a scris şi s-a vorbit în nenumărate rânduri. Nu mai insist! Poate că termenul de dictatură este unul prea dur. Important este că regimul Băsescu este legitimat de un număr important de parlamentari, dintre care, destul de mulţi erau cu câteva luni în urmă adversari politici ai actualului preşedinte: membri U.D.M.R. şi unii independenţi proveniţi din rândurile P.S.D. şi P.N.L. Orice ar afirma astăzi aceşti parlamentari păleşte în faţa evidenţei oportunismului de care au dat dovadă.
Jupânul absolut al politicii româneşti, Zăusul, are acum un întreg stat, cu instituţiile sale cu tot, de partea sa. Împărăţia Zăusului dispune de Parlament, Guvern, instituţii publice deconcentrate şi procurori pe pofta inimii sale. Nu cred că această realitate este atât de gravă sau nedemocratică. Dar eu, cetăţeanul, am sau voi avea ceva de câştigat din realitatea aceasta? Zăusul a promis câte ceva în campania sa electorală, dar ceva sau cineva îl împiedică să îndeplinească promisiunile. Câtă vreme TOTUL e de partea Zăusului, hai să vedem unde-i buba, ce sau cine îl împiedică să lucreze în beneficiul cetăţenilor? L-aş ajuta cu plăcere, da’ cred că de sfatul meu n-are nevoie…