Aşa grăit-a Oranj- Vodă!

De când au descălecat pravoslavnicii creştini pe aceste meleaguri şi au întemeiat state, avurăm parte de tot felul de conducători, oameni care au lăsat în urma lor, măcar numele în cronici, chiar dacă n-au săvârşit cine ştie ce. Aşa se face, că voievozii români au purtat supranume dintre cele mai interesante: avurăm parte de Viteji, Mari, Buni, Bătrâni, dar şi de Răi şi Cumpliţi; Călugări şi Turciţi; Şchiopi, Orbi, etc. Cert este că nu există măcar unul dintre ei, căruia să nu-i poată fi reproşat măcar o hibă. Şi aşa cu hibe sau fără de hibe, poporul acesta şi cei ce au locuit dimpreună cu noi, a avut parte de multe chinuri şi îndurări, dar a supravieţuit. Ne-am clădit o ţară unitară, au avut unii şi alţii grijă să o mai ciopârţească, şi totuşi, am supravieţuit!

De la Negru-Vodă încoace, istoria au scris-o alţii. Poporul a contat numai la bătălii, plata birurilor, ridicarea palatelor, construirea drumurilor şi facerea de prunci, iar când i-a fost permis şi la alegeri.

De cinci ani încoace, iată, s-a pripăşit pe la Bucureşti un nou Vodă: Oranj-Vodă. Cel care poartă şi alte titluri înalte: Prim- Ministru, şef de partid (evident oranj), Procuror General, Tătic de fete şi fetiţe, consultant- şef la distribuitorii de droguri uşurele, Preşedinte Onorific la C.N.A., Judecător Suprem, etc. Dar cele mai importante funcţii sunt acelea de locţiitor al Preşedintelui S.U.A. şi al Comisiei Europene în România.

Democraţia autentică din România post-decembristă, a fost adusă la cel mai de batjocură nivel. Poporul contează din ce în ce mai puţin pentru conducătorii săi, iar conducătorii săi contează din din ce în ce mai  puţin pentru popor. Diferenţa este că dacă poporul nu mai contează pe conducătorii săi, conducătorii trebuie să conteze pe popor. Când coaja de pâine devine din ce în ce mai amară, sau fără gust, gustul puterii devine din ce în ce mai dulce.

Şi totuşi, ce face în acest timp Vodă, Oranj-Vodă? Stă chinuit în tronul său, la palatul său, înconjurat de supuşii săi. Da, ţara asta a devenit ograda lui. O ţară de nebuni, în care un singur personaj grăieşte despre durerile facerii de bine la popor, iar alte personaje culeg din saliva rezultată în urma grăirii sale, o mestecă- pentru a-i oferi aroma personalităţii lor- apoi o scuipă peste popor. Na popor, înghite! Oricum, poate n-ai înghţit destul… 

Dacă ar fi după Oranj-Vodă, ţara s-ar putea împărţi în aşezări umane oranj şi ne-oranj. Ce bine-ar fi pentru Oranj-Vodă dacă ar fi legală epurarea politică: pentru oranj-adepţi cartiere rezidenţiale, iar pentru restu’ cartierele de garsoniere confort III. Nici că ar putea fi mai fericit. Ar şti pe unde să meargă în vizite de lucru, pentru a nu risca să i se ceară socoteală.

Şi ce-i pasă lui Oranj-Vodă? Poate să fie contestat în Capitală, sau din Sătmar la Constanţa, ori din Botoşani în Caraş-Severin… Dacă el vrea, toate tre’ să fie după voia sa! Şi ce dacă are şi duşmani? El poate să-i biruie numa’ din trei slove. Cu el începe şi se gată Judecata, el nu poate greşi! Restul sunt palavre!

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în politic, Social și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s