De ce sunt necesare investiţiile în Educaţie(II)

În urma unei discuţii informale, purtate ieri, 29.05.2009, cu cei doi conducători ai instituţiilor locale care răspund de Educaţie în comuna Supur (jud. Satu Mare), am fost informat în legătură cu derularea proiectului pentru construirea unei noi şcoli în satul Giorocuta, unde sunt profesor. În momentul actual, aşa cum am afirmat în postarea pe aceeaşi temă, proiectul viitoarei şcoli este în derulare, autorităţile locale depunând eforturi pentru demararea acestui proiect, fiind deja efectuate ridicările topografice, şi transferul de proprietate către Consiliul Local. Aceste lucrări au costat Consiliul Local câteva zeci de mii de RON(sute de milioane de lei vechi). Urmează să se efecueze de către cele două instituţii, continuarea demersurilor legale necesare pentru realizarea acestui proiect.

Din păcate, discuţia cu cei doi Domni, a fost una tensionată, purtată însă în termeni civilizaţi. Aceştia mi-au adresat unele acuzaţii şi reproşuri, prin care afirmau că aş fi acuzat cele două instituţii, că nu îşi fac datoria faţă de şcola din Giorocuta, că arunc cu noroi, că defăimez acele instituţii, şi indirect în cei doi Domni. Lucrurile stau însă cu totul altfel. În primul rând, prin postatea din 12.05.2009, am încercat să trag un semnal de alarmă, fiind nemulţumit (omeneşte-cred) de rectificarea Bugetului, prin care Ministerul Educaţiei a pierdut 500.000 lei. În acelaşi timp, acest semnal de alarmă l-am tras în scopul de a ajuta cele două instituţii, aşa cum pot eu, şi nu altfel, prin mediatizarea acestui caz, în scopul sensibilizării acelor autorităţi ale statului, care pot ajuta cele două instituţii prin urgentarea demarării proiectului pentru construirea noii şcoli. Iar ceea ce mă preocupă pe mine este faptul că acest proces este prea anevoios, că durează prea mult, în condiţiile în care situaţia şcolii este destul de dificilă. Şi asta fără să acuz pe nimeni! Am înţeles faptul că există Legi, regulamente, termene legale, etc. în cazul unui astfel de proiect. Supărarea mea este că toate acestea nu ajută, cel puţin pentru moment, instituţiile, comunităţile sau persoanele care ar trebui să beneficieze de ele…

Nu cred că mediatizarea acestui caz ar fi fost în detrimentul vreunei instituţii sau persoane, şi îmi pare rău că acel demers a fost interpretat ca „rea credinţă” din partea mea. În centrul preocupărilor mele de dascăl au fost, sunt şi vor rămâne copiii, pentru că tocmai aceştia au de suferit dacă nu există condiţii decente de desfăşurare a activităţii de instruire didactică. Nu aş fi avut nimic de câştigat, aducând acuzaţii gratuite Domniilor lor. Dimpotrivă, cred că D-lor vor avea de câştigat, când se va reuşi finalizarea proiectului, şi meritele, incontestabil, vor fi ale D-lor – o spun (scriu) cu toată sinceritatea- în mod justificat, deoarece sunt factorii decizionali de la care s-au făcut demersurile necesare. Dacă aş fi dorit vreodată să-i acuz cu ceva, aş fi plecat urechea la bârfe, sau aş fi „inventat” eu nişte „adevăruri”. Dar, nu-mi stă în caracter, şi NU POT face aşa ceva! Nu în viaţa asta!!!

În privinţa altor reproşuri, personale care mi s-au adus ţin să precizez următoarele:

  1. Cei doi Domni, m-au ajutat şi m-au îndrumat în cariera de dascăl, fapt pentru care le mulţumesc! Mi-am asumat criticile şi observaţiile, considerându-le întotdeauna sfaturi bine-venite. Dar, cariera mea de dascăl, am început-o în urmă cu aproape 8 ani în această comună din motive familiale, nu pentru alte raţiuni. În acelaşi timp, în această carieră, nesemnificativă ca durată, am mai mers şi pe propriile picioare, şi NICIODATĂ nu mi-am datorat cariera unor fapte ilegale sau imorale.
  2. În privinţa calităţii muncii mele la catedră, ştiu că sunt lucruri care mai „scârţâie”, şi sunt perfect conştient că este loc de „mai bine”. Tocmai din acest motiv, încerc să mă perfecţionez şi nu mi-am depus niciodată dosarul pentru salariul de merit, fiindcă sunt conştient că nu merit să-l primesc.
  3. Postarea anterioară, nu a fost rodul unor consultări „de culise” între mine şi ceilaţi colegi din Şcoala Giorocuta. Am făcut acest demers singur, iar dacă există un „vinovat” pentru mediatizarea acestei situaţii sunt eu!
  4. În momentul în care, mi-a fost pusă la îndoială buna credinţă şi dorinţa de a face un bine pentru comunitate, aşa cum pot şi cred eu de cuviinţă, aş fi preferat să mi se asculte punctul de vedere, nu să se răspundă cu acuzaţii, fără temei, unui astfel de demers.

Aş vrea să nu fiu înţeles greşit! NU „pozez” în postura de victimă. Dar poate din raţiuni umane am încercat să mediatizez acest caz. Îi rog pe cei doi Domni, să mă înţeleagă prin prisma faptului că demnitatea şi principiile mele, oricât de neimportante ar putea părea, nu voi accepta niciodată să fie călcate în picioare.

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, Social și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s