De ce sunt necesare investiţiile în Educaţie?

Această postare este doar o mostră a situaţiei materiale din Educaţie. Sunt ferm convins că, din păcate există şi situaţii mult mai grave. 

Ne-am obişnuit în ultimii ani să sperăm, ce-i drept, uneori justificat, că fiecare dintre noi avem un loc sub Soare, că mult- propovăduita „egalitate a şanselor” nu este doar o expresie dintr-un discurs politic, manual şcolar sau programe de promovare a valorilor europene, iniţiat de societatea civilă şi promovat în mass-media. Demersul pe care încerc să-l înterprind prin această modalitate de a mă adresa Dvs., va dovedi însă că nu este aşa.

Ne-am mai obişnuit, tot în ultimii ani, prin intermediul emisiunilor televizate, prin articole, reportaje sau anchete din presa locală şi centrală, să vedem tot mai multe unităţi şcolare din mediul rural, fie abandonate din cauza lipsei unui număr suficient de mare de elevi (în conformitate cu normele Ministerului Educaţiei), fie renovate (mai mult sau mai puţin bine), sau cu construcţii noi, care adăpostesc săli de clasă, biblioteci şcolare, săli de sport, ateliere, etc. Dar ce te faci atunci când într-un sat există un număr suficient de mare de elevi, prognozele şi cifrele de şcolarizare pentru anii următori şcolari sunt constante, dar condiţiile oferite elevilor din acel sat sunt cel puţin precare?

În cele ce urmează, mă voi referi la şcoala unde lucrez ca profesor, pentru al doilea an consecutiv. Este vorba de Şcoala cu clasele I-VIII Giorocuta, comuna Supuru de Jos, judeţul Satu Mare.

 Satul este situat în sudul judeţului şi se găseşte la circa 3Km de drumul european E81, la care se poate ajunge prin localităţile Supuru de Jos şi prin Supuru de Sus. Tot în apropiere (la circa 2 Km) este calea ferată Carei- Jibou, satul beneficiind de o haltă. Prin localitate trece un drum comunal, asfaltat (cum altfel?, când dacă nu atunci?) tocmai în toiul campaniei electorale pentru alegerile locale de anul trecut. Şi totuşi, localitatea nu are la intrare nici măcar o tablă indicatoare (?) singurele indicii că satul există sunt indicatoarele din drumul european, şi din drumul judeţean 196, Supuru de Jos- Cehu Silvaniei. Cu toate aceste „beneficii” acordate de autorităţi, satul este unul viu, cu destul de multe familii tinere, iar cei plecaţi la muncă în străinătate(majoritatea tinerilor), se încăpăţânează să se întoarcă în satul lor natal, pentru a clădi case noi şi frumoase, şi pentru a-şi dota gospodăriile cu utilaje agricole.

Şcoala din sat ocupă o poziţie relativ centrală în cadrul localităţii, şi „beneficiază” de două clădiri. „Şcoala veche” şi „Şcoala Nouă”, ultima fiind de fapt o clădire destinată pentru Grădiniţa cu program normal din sat. Grădiniţa funcţionează, în schimb în… curtea Căminului cultural, în… clădirea destinată medicilor de familie- adică un fel de Dispensar (cu două săli de dimensiuni modeste cca. 3X2m)- unde medicii de familie ar trebui să vină periodic să consulte pacienţii din această localitate. În acest sat sunt şcolarizaţi peste 94 de elevi şi peste 30 de preşcolari.

„Şcoala veche” a fost construită, din informaţiile pe care le deţin, la sfârşitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea, şi ocupă latura nord-estică a curţii în care mai este adăpostită „Şcoala Nouă”. Din păcate această clădire a devenit nefuncţională, din cauza faptului că nu a fost reparată de mai bine de 30 de ani. Din cauza acoperişului care s-a deteriorat, plafonul din lemn al clădirii s-a şubrezit atât de mult, încât este în pericol să se prăbuşească, chiar la o simplă călcare a acestuia de către o persoană cu o greutate normală. Grinzile din lemn, aflate în partea interioară a fostelor săli de clasă, adică lipite de tavan, în stilul caselor ţărăneşti, nu se sprijină decât pe pereţii şubreziţi de trecerea vremii. Într-o sală de clasă din această clădire (foto 6 şi 7) au învăţat în ultimii 3-4 ani câte o clasă de elevi din clasele I-IV, între orele 08:00-13:00 şi câte o clasă de elevi din clasele V-VIII, între orele 13:00-19:00, până în această primăvară, când în această sală de clasă şi pe holul de acces, a început să picure apă în urma ploilor din luna martie. Pe latura nord- estică, pe lângă problemele plafonului, s-au format fisuri destul de serioase ale pereţilor, prin care se poate privi în exterior, spre stradă.

În urma părăsirii forţate a acestei săli de clasă, s-a găsit o soluţie temporară. Mutarea acelor două clase care îşi desfăşurau activitatea în clădirea veche în clădirea nouă… pe holul şcolii (vezi foto). Problema clădirii noi, este faptul că nu poate adăposti decât două săli de clasă , iar o altă sală de clasă, funcţionează de fapt pe un hol, (cca. 2X4m) care ar trebui să facă trecerea spre grupul sanitar, dar holul a fost închis temporar cu două uşi (cea care dă spre grupul sanitar este închisă permanent), are orientare spre nord, şi un singur geam.

 

Desigur, şcoala are destule facilităţi, care depăşesc confortul în care suntem obligaţi să muncim (atât noi, dascălii cât şi elevii). Un exemplu recent, este faptul că beneficiem de o reţea de calculatoare „A.E.L.” (v. foto, monitorul unui calculator care se observă prin uşa interioară în dreapta), neconectată încă la internet, dar funcţională, un grup sanitar modern şi o centrală termică pe combustibil solid- ambele în stare foarte bună (v. foto ). Promisiunile pentru construirea unei şcoli noi, din partea autorităţilor, există încă de acum 3- 4 ani, când o parte din „Şcoala veche” a fost abandonată, dar construcţia ar putea fi amânată până anul viitor. Chiar săptămânile trecute au fost executate măsurătorile, iar la întrebarea firească: pe când va fi construită şcoala? răspunsul a fost: „poate la anu'”! Dar în condiţiile în care, o sală de clasă este pe hol, dacă pentru anul şcolar 2009-2010, vine o iarnă normală, nu geroasă, ci normală, putem munci cu aceşti copii în condiţii decente? Nu ne deranjază atât de mult să lucrăm în două scimburi (clasele I-IV între orele 08:00-13:00 şi clasele V-VIII între orele 13:00-19:00), ci faptul că nu putem să ne desfăşurăm activitatea în condiţii decente. Dacă totuşi ni se cere performanţă în actul de educaţie, performanţă pe care am reuşit să o obţinem, pe măsura priceperii şi puterilor noastre, nu cred că în aceste condiţii vom reuşi depăşirea unei stări de fapt, care înseamnă până la urmă, performanţe modeste în comparaţie cu şcolile din mediul urban, sau cu alte şcoli mai „performante” din mediul rural.

Soluţia „de avarie”, în opinia mea, ar putea fi construirea a cel puţin două săli de clasă în acest an, dacă se doreşte asigurarea unui minim de condiţii. Altfel, ne putem trezi cu plecarea unor elevi la şcoala de centru, deoarece există un microbus şcolar, care transportă elevii acolo, fiind destinat elevilor S.A.M., care funcţionează la şcoala de centru. Nici acest lucru nu ar fi deranjant, deoarece ar fi în primul rând decizia firească a unor părinţi şi nu sunt convins că am putea asista la un exod, dar dacă interesul autorităţilor ar fi unul normal, s-ar putea realiza condiţii decente de învăţare pentru aceşti copii în satul lor .

Sunt convins de faptul că la nivelul ţării există situaţii mult mai dramatice decât aceasta, că mulţi copii sunt nevoiţi să abandoneze şcoala la vârste tot mai fragede, dar acolo unde e posibil să se facă lucruri utile, oamenii de rând se împiedică de nişte legi, menite parcă, să le îngreuneze existenţa, destul de precară, chiar şi în condiţii normale.

Mai jos aveţi şi fotografiie pe care le-am făcut

 

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în politic, Social, Uncategorized și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la De ce sunt necesare investiţiile în Educaţie?

  1. Pingback: Uite, sătmărenii! | Colţ de ţară

  2. al2lea zice:

    Bun venit, si la cat de nulte posturi!

  3. daurel zice:

    Succes! As fi linistit sa gasesc tineri educati si instruiti, daca si cand ma voi reintoarce in judet. Deocamdata ma lupt cu sisemul de pensii din alta parte a tarii.

    • Ciprian Bojan zice:

      Despre tinerii care se întorc în judeţ, sau preferă alte meleaguri, nu discut. Fiecare cu drumul său. Din păcate educaţia ca mod de viaţă este numai un ideal. Pentru mine, e mai important să ştiu că măcar un copil vrea să se ridice prin trudă de la o condiţie modestă, la o condiţie decentă. Din păcate, prea puţine modele…

  4. daurel zice:

    Nu doresc nepotilor mei, fiicele au scapat, sa aiba profesor care si-a facut studiile cu truda…Toata familia mea din judetul Satu Mare si-a facut studiile cu placere si bucurie.

    • Ciprian Bojan zice:

      Poate m-aţi înţeles greşit. Mă refeream la copiii care nu au condiţii materiale decente, dar îşi doresc să depăşească o astfel de condiţie. Şi pentru asta trebuie un efort(trudă), chiar şi atunci când studiază.

  5. Pingback: Update la investiţiile în Educaţie « Bciprianmp’s Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s