DESPRE TOLERANŢĂ

În societatea contemporană, indivizii se confruntă cu probleme dinrte cele mai diverse. Existenţa unei divesităţi a grupurilor de indivizi, indiferent de criteriile după care aceste diferenţieri sunt făcute, naşte în mod inevitabil conflicte care se află în diferite stadii de periculozitate, culminând uneori cu manifestări antisociale grave.

În zilele noastre, idivizilor li se atribuie trei tipuri de identităţi: o identitate oficială (cetăţenia spre exemplu); o identitate asumată de individ şi acceptată de autorităţi (etnie, rasă, loc de naştere, etc.), şi o identitate asumată de individ şi acceptată de autorităţi, dar fără controlul strict al acestora (afinităţi faţă de grupuri sau persoane- membru al unui partid, “fanul” unei echipe de fotbal, etc.). Astfel, relaţia individ- societate umană, a evoluat de la “lanţul calitativ şi cantitativ” individ-comunitate locală- naţiune- comunitate internaţională, la relaţia individ-comunitate locală- comunitate statală- comunitate internaţională. Se încearcă astfel trecerea peste evantualele “restricţii” impuse de etnie, rasă sau religie, pentru a oferi o perspectivă mai largă asupra integrării mai uşoare a indivizilor în societate.

Cauza în sine a acestor conflicte, nu constă neapărat în existenţa acestor diferenţieri, ci mai degrabă în lipsa de cunoaştere a nevoilor “celuilalt”, sau mai degrabă a viziunii grupului de indivizi cu privire la “interesul general” sau “de grup”. Diferenţierile sociale, etnice, rasiale, religioase, sau doctrinare au fost întotdeauna sursa unor conflicte locale sau regionale, sau chiar una din cauzele majore a celui de-al doilea război mondial. Ca să sintetizez această afirmaţie, sursa tuturor conflictelor de orice natură, dimensiune sau grad de periculozitate, ar fi intoleranţa.

Ca o contrapondere la intoleranţă, s-a încercat să se impună în conştiinţa colectivă ca fiind cea mai bună soluţie pentru prevenirea şi stingerea conflictelor, evident- toleranţa. Dar oare, acesta să fie răspunsul? Un profesor de-al meu din facultate ne-a spus următorul lucru: “Toleranţa este de fapt, cea mai convenabilă formă de intoleranţă”. Privirilor noastre mirate, Domnul Profesor le-a dat un răspuns simplu: toleranţa este doar o modalitate de a-l accepta pe “celălalt”, fără să-l înţelegem şi să-l respectăm, iar singura oprelişte în manifestarea făţişă a intoleranţei, o reprezintă restricţiile impuse de societate (cele morale şi cele oficiale- adică legile). Ca un exemplu pe această temă, aş aminti aici statutul de “toleraţi” al românilor din Transilvania în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, statut prin care românilor transilvăneni li se oferea „dreptul” de a sluji naţiunile „politice” din Principat.

Şi totuşi, dacă toleranţa nu este adevăratu răspuns la prevenirea unor conflicte, ce cale sau căi ar trebui urmate? După opinia mea, ar trebui să fie urmaţi următorii paşi:

  1. Acceptarea. Acceptarea faptului că nevoile „celuilalt” sunt justificate, şi că acestea nu contravin neapărat intereselor unui individ sau grup
  2. Dialogul. În aplanarea oricărui conflict, negocierea constructivă, schimbul de idei, şi găsirea unor soluţii acceptate de ambele părţi, sunt elemente esenţiale în aceste stuaţii cu potenţial coflictual
  3. Comuniunea. Găsirea unei viziuni comune, în ceea ce priveşte interesele celor două „tabere”, şi cooperarea în vederea atingerii unui scop comun.

În altă ordine de idei, „problema” comunităţii maghiare din România, mi se pare, cel puţin până în prezent, mai degrabă o abordare unilaterală din partea liderilor maghiarilor. Autonomia, ca şi concept de organizare a unei comunităţi sau a unui teritoriu, trebuie să fie justificată de lipsa unor prevederi legislative, de accesul limitat al acelei comunităţi la funcţii şi decizii publice, sau de neacordarea unor drepturi şi libertăţi membrilor comunităţii respective. Dacă măcar una dintre aceste cauze ar putea sta la baza dorinţei de obţinere a autonomiei, demersul liderilor comunităţii maghiare, mi s-ar părea pe deplin justificat.

Îmi pun astfel, poate justificat sau poate nu, întrebarea: Dacă maghiarii din România ar obţine autonomia teritorială, ar rezolva asta toate problemele comunităţii lor? Cum se împacă acest deziderat cu interesele celorlaţi cetăţeni ai României (şi nu neapărat doar de etnie română)? Ce ar avea de câştigat statul român, ai căror cetăţeni sunt şi etnicii maghiari? Iată doar câteva întrebări la care, până acum, nici un lider al comunităţii maghiare nu a răspuns într-un mod foarte coerent. Dar poate că nici nu au vreun interes în acest sens.

Şi în final, îmi permit o cugetare: Nici o pace, survenită după un război, nu va reuşi să închidă rănile adânci pe care le-a provocat, acelor generaţii care i-au supravieţuit. Rămâne poate noilor generaţii, care se nasc după un timp anume, să găsească acel drum comun în istorie pentru cei care au fost cândva duşmani.

Update: (24.02.09) Cât priveşte situaţia cetăţenilor români aflaţi în Italia, cred că orice persoană decentă îşi dă seama de faptul că acolo lucrurile au luat o turnură gravă. Atunci când xenofobia a devenit o politică de stat, oriunde în lumea aceasta, acest fapt a fost ferm condamnat de cei care trebuie să vegheze la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.  În 1922 Benito Mussolini a devenit şeful Italiei în urma „Marşului asupra Romei”, conducând grupări paramilitare denumite „fascii”. Eu unul nu cred în „repetarea istoriei”, dar s-ar putea ca într-o conjunctură atât de complexă, să se ajungă la derapaje grave de la democraţie şi drepturi şi libertăţi.

Updade: (25.02.2009). Ca urmare a problemelor cetăţenilor români din Italia, s-au găsit destui „înţelepţi” ai neamului românesc, care să pună toată răspunderea pe umerii unei etnii: rromii. Dar s-a întrebat oare cineva: Noi ce şanse le acordăm acestor oameni? Cum îi privim noi de fapt pe concetăţenii noştri de etnie rromă? Vedeţi cât este de neplăcut să fii stigmatizat de alţii? Şi tot nu ne învăţăm minte!

Problema acestei etnii nu este doar problema României, ci a Europei. În Ungaria, Slovacia, Bulgaria, Franţa sau Spania minoritatea rromă are o pondere numerică importantă. Şi acolo sunt astfel de probleme, dar NIMENI nu îşi permite să-i stigmatizeze. Această etnie s-a săturat de vorbe, ei sunt oameni pragmatici şi îşi doresc rezolvări imediate şi palpabile pentru problemele lor.

De fapt concluzia este una foarte simplă: Intoleranţa se naşte atunci când te crezi superior „celuilalt”.

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural, politic și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la DESPRE TOLERANŢĂ

  1. Dan Iancu zice:

    adinc. deci intii esti intolerant pina il cunosti si-l respecti, iar nu invers. cum il chema pe tovarasul (n.b.) profesor? cam cind oprelistile morale i-au impidicat pe unii sa-i casapeasca pe altii? sau alea legale…

    toleranta cuprinde si dialogul si acceptarea si „comuniunea” cum combati matale. dar ca sa ajungi la dialog trebuie sa te pui la masa, nu sa sari la bataie.

    mai am o intrebare. ai cunoscut razboaie nedureroase? vezi betia de cuvinte a lui maiorescu. e mai folositoare decit aia care i-ai atirnat pe blogroll…

    auguri.

  2. Pingback: Eşecul ideii de multiculturalitate | Bciprianmp’s Blog

  3. Pingback: Identități, solidarități și fenomene sociale contemporane | Bciprianmp’s Blog

  4. laura zice:

    Andrei Plesu „Toleranta si intolerabil” – e scrierea mea preferata pe tema asta
    ” …….toleranta nu are sens si valoare in paradis..”…….traim intr-o lume imperfecta cu xenofobie, rasism si altele si mai rele, iar o lume ideala in care toleranta nu mai e necesara e departe rau de tot de noi ……..

    • Ciprian Bojan zice:

      ”traim intr-o lume imperfecta cu xenofobie, rasism si altele si mai rele”…, după cum bine spui. E greu să ne vedem totuși pe noi înșine cât de intoleranți suntem, iar când devenim victime…

  5. Pingback: SENZAȚIONAL!!! ȘOC ȘOC ȘOC: Ungurii își pot proclama autonomia!!! | Blogu' care va să zică…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s