Despre România şi români

„Ce frumoasa tara, pacat ca-i locuita!…”, de cate ori am auzit sau citit aceasta expresie, fie din partea unor straini, fie din partea unor conationali de-ai nostri. Ce-i drept, suntem un popor cam ciudat, inglobam in mentalitatea noastra cateva epoci istorice la un loc, din Preistorie – cu superstitii, temeri si credinte ancestrale, pana intr-o era post- industriala, cu spiritul sau de consum febril si poate tot mai aproape de autodistrugere. Chiar si din punct de vedere tehnologic, romanii sunt capabili sa foloseasca de la sapaliga aparuta in Neolitic (cca 5000 i. Hr.) pana la cele mai performante computere sau gadget-uri.

Intr-o serie de articole pe aceasta tema intitulata Despre firea românilor, aparute in revista Historia , la sfarsitul anului 2007 si inceputul anului, autorul, acad. Florin Constantiniu, face o trecere in revista, ce-i drept usor subiectiva, dar destul de complexa – a unor lucrari, care se refera la români. Trebuie sa recunosc faptul ca m-am regasit ca individ in aceste articole, cu defectele si cu calitatile pe care mi le asum. Ceea ce scapa autorului este, dupa parerea mea, tendinta romanilor de a considera supranaturalul ca facand parte din viata lor, si il accepta ca o fatalitate pe care nimeni si nimic nu o poate zdruncina, avand menirea de a modela destinul individului si de a realiza o eventuala punte de legatura intre real si ireal, eventual cu lumea de „dincolo”. Aceasta tendinta a fost alimentata prin faptul ca Biserica a acceptat ca sensul unor sarbatori religioase sa fie completat de manifestari si obiceiuri precrestine care au devenit pentru comunitatile umane un mod de a-si exprima identitatea, iar pentru Biserica avantajul de a deveni populara. In cazul nostru, cel mai bun exemplu sunt obiceiurile din sarbatorile de iarna sau de la nunti si inmormantari.

Un aspect interesant exprimat de autor este mentalitatea taraneasca a romanilor. Desi pe unii ii deranjaza acest adevar, eu nu cred ca acesta poate fi tagaduit. Chiar si „domnii” care isi construiesc „vilisoare” de sute de mii de euroi, planteaza in curte barem un pom fructifer, macar asa de decor, sau nu uita sa-si traseze cu strictete limitele fata de vecini. Din pacate insa lumea taraneasca propriu-zisa e pe cale de disparitie. Peste 20-30 de ani vom vorbi despre fermieri, lucratori agricoli sau meseriasi, dar nu despre tarani. Atrag atentia ca ei TARANII, si nimeni altcineva au mentinut fiinta noastra nationala, ne-au format si construit ca popor, timp de cateva secole. Este chiar simplu: daca specialistii afirma ca limba romana s-a format prin sec. X-XI, iar primul document in limba romana dateaza din 1521 (= sec. XVI), atunci in mod logic este meritul lor ca au pastrat ceea ce era mai important LIMBA ROMÂNĂ, şi rolul cel mai important revine femeilor din mediul rural românesc.

In alta ordine de idei, romanilor nu le lipseste spiritul de turma . Criticam pe cine trebuie criticat si laudam pe cine trebuie laudat. Chiar daca uneori unii inivizi fac nota discordanta, aceasta exceptie intareste regula. Dar cand e vorba sa actioneze, romanii ar proceda precum vechii atenieni, ar angaja mercenari, pentru a nu se pune rau cu vreo autoritate suprema. Bombanelile de pe margine si tacerea suspecta ajuta doar la descarcarea nervoasa, si atat…

De altfel romanul se crede detinatorul adevarului absolut , si in aceasta calitate atunci cand sta la masa la traditionala „berica” sau „cafeluta” vrea intotdeauna sa-si impresioneze auditoriul cu cunoasterea sa profunda asupra realitatii. Isi lauda flerul, isi critica dusmanul vazut sau nevazut si da inainte cu nemarginita sa intelepciune. Dar cand e sa actioneze, cand e sa schimbe cu adevarat ceva in viata si menirea lui, da vina pe orice si pe oricine, pentru a-si justifica starea de letargie in care se complace.

Romanii au si asteptari „mesianice”, de la fiecare lider pe care il alege sau pe care i-l da soarta, sau se crede el insusi un mic Mesia. Recunoastem astfel mentalitatea conform careia in Evul Mediu, regii ca trimisi ai lui Dumnezeu pe Pamant, puteau vindeca cele mai cumplite boli. Si atunci nu e de mirare ca romanul isi baga inteleptul cap intre umeri, si face temenele incepand de la popa Tanda sau pana la vreun potentat al locului, sau la strainul care are x mii de euroi salariu in tara lui europeana sau nord-atlantica.

Dar despre tara noastra ce sa mai vorbim? Suprafata: 238391 Kmp Populatia 21,5 milioane locuitori… Cifre, in fata tuturor suntem niste biete cifre. Reci fara glas, doar niste cifre. Dar mai crede astazi cineva in destinul Romaniei, in sansa poporului astuia de a fi ceva de capul sau? Trebuie sa marturisesc ca nu stiu nici eu ce sa cred. Marturisesc faptul că numai o privire spre sine a fiecăruia dintre noi, poate să ne ofere răspunsuri despre cine suntem şi ce căutăm noi în Istorie?

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în cultural. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s