Criza economică şi Dumnezeu- Salvatorul

Luna fatidică pentru S.U.A. a devenit luna septembrie. Din acea lună, se prevestea cu surle şi trâmbiţe începutul crizei financiare americane, şi efectul de domino asupra economiei S.U.A. şi a întregii planete. Măsurile anti- criză nu au întârziat să apară: statele din Emisfera Nordică îşi puneau la adăpost resursele, îşi repatriau capitalurile investite în toate ţările lumii, şi preconizau investiţii publice masive în sectorul privat, mergând până la naţionalizarea unor înterprinderi, mai ales în sectorul financiar- bancar.

În acelaşi timp, în frumoasa noastră ţară, lucrurile stăteau tocmai invers: economia duduia, creşterea economică se accelera, investiţiile creşteau, blocuri şi căsuţe se construiau; şi enumerarea poate continua, căci nu-i aşa (?), deoarece noi, românii, beneficiem de o „democraţie originală„, nici economia românească nu putea fi altfel! Ce făcură între timp „aleşii neamului”? Votară într-o veselie creşteri salariale, de pensii, de ajutoare de stat; că până una- alta trebuiau să fie realeşi în scaune călduţe, de unde să „lucreze pentru binele cetăţenilor”. Şi aleşi au fost, numa’ că s-au mai şi ales ei între ei. Nimic neobişnuit, la o primă vedere, i-a obligat… criza…, sau poate „modelu’ german”, că deh, e „mai „ieuropean şi ieuroatlantic”! Da’ oare criza asta o fi semănând cumva cu un personaj care are cea mai înaltă funcţie în Stat, şi este singurul deţinător al ADEVĂRULUI ABSOLUT, dintre cei trăitori pe plaiurile mioritice? Nu ştiu, dar am auzit din „surse” că aşa s-ar părea că „ieste”…

Se luară, aşadar, cele două mari forţe politice- până atunci adversare, şi-i traseră d’-o alianţă, mai ceva ca frăţia dintre manelişti şi băiatu’ ăla d’-a murit de mult… Mozart, ăla…

Şi mări, se vorbiră,

şi se sfătuiră,

ba la ceas de seară,

ba-ntr-o cârciumioară,

să rezolve criza,

şi cazu’ „Valiza”…

Şi au găsit soluţii, care mai de care mai „constituţionale”, de ne era jenă de jena lor. Sforţările de a da semnale de alarmă, că vine criza, s-au potrivit ca nuca-n perete cu promisiunile electorale. Şi acum Dl. Geoană, a găsit soluţia: „Să ne rugăm la Dumnezeu!”… Da, se pare că poporu’ român, cel care reprezintă electoratu’ D.-lui Geoană, tocma’ asta crede: că între Dumenzeu şi România există o relaţie specială: indestructibilă, indiscutabilă şi eternă!

De acord D-le Geoană, şi în timp ce noi ne rugăm cu toţii în cor, veţi mai avea timp, dumenavoastră, liderii de opinie timp să faceţi ceva? Dacă soluţia avansată de Dvs. este de fapt un îndemn la strânsul curelei, nu uitaţi s-o faceţi Dumneavoastră primii, şi va trebui să aveţi grijă ca „firmele agreate” să câştige bani publici, investiţi din munca noastră, a tuturor, tot în folosul cetăţenilor. Altfel, nu ştiu dacă Dumenzeu vă va mai oferi „o mână de ajutor”…

Anunțuri

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în politic, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s