Răspuns la scrisoarea Băselului

Astăzi, Poşta Română mi-a adus o scrisoare de la Preşedintele României(vezi foto). Pasajele din scrisoare le voi încadra între ghilimele, iar răspunsurile le voi pune între paranteze drepte.

 

“Dragi români, [... dragi pe dracu'!]

“Vă mulţumesc că mi-aţi fost alături de-a lungul întregului meu mandat şi vă asigur că am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru binele românilor şi pentru progresul acestei ţări.” [... auzi Jupâne, io nu ţi-am fost alături de prin '98, când mata erai ministru la Transporturi, şi io ca student n-am beneficiat de 50% reducere la transportul pe calea ferată, pentru că universităţile nu şi-au plătit datoriile. Da' io mi-am plătit cota de 50%, aşa că io n-aveam NICI O VINĂ! Ţi-a fost greu atunci, te-ai forţat rău când mi-ai încălcat un drept legal? Prin asta zici mata că mi-ai făcut un bine? Dacă zici mata...]

“Dacă mă uit în urmă, pot spune că România s-a schimbat în bine. Dar nu atât de mult şi de repede cât ne-am fi dorit. Ştiu că încă nu trăiţi bine, aşa cum meritaţi. O parte din responsabilitate îmi aparţine. Este adevărat că nu am reuşit să fac tot ce mi-am propus, că am şi greşit uneori. Dar am învăţat din greşeli.” [... Târziu Jupâne, prea târziu!...]

“Vă sunt recunoscător că aţi fost alături de mine atunci când Parlamentul a încercat să mă suspende fiindcă am îndrăznit să critic o clasă politică nereformată şi coruptă. Fără sprijinul vostru, nu aş fi avut puterea să ţin piept, în ultimii cinci ani, acelor instituţii ale statului sau acelor politicieni care au încercat să blocheze reforme esenţiale pentru modernizarea României”. [... N-am fost alături de mata, la suspendare. Fac parte din aceia care am votat DA la acel referendum...]

“Aţi fost alături de Preşedinte şi de Guvern atunci când am luat decizii care au redus risipa de bani publici şi diferenţele uriaşe între salariile celor angajaţi la stat. Şi tot alături v-am simţit şi atunci când, pentru a împiedica eliminarea pensiilor privilegiate ale parlamentarilor, Parlamentul a demis Guvernul.” [... Ba e tocma' pe dos! N-am fost alături de nici un Guvern, şi mai ales de acel Guvern în care Ridzy&Nutzy au risipit banii publici. În schimb mata ai cam sărit în apărarea lor! N-am fost NICIODATĂ alături de acel Preşedinte care tot pe bani publici s-a afişat la Caşcavele şi s-a luat de după gât cu Bercea Mondialu'! Bravos! Ce să zic? Da' tocma' că mata, de pildă, n-ai nevoie de pensie specială, că frate-tu' o duce bine, alea mici s-au aranjat cu căsuţe la Paris&Popoviciu, iar mata te duci pe mare, de unde mai poţi strânge bani frumoşi!... ]

“Cei care înţeleg cel mai greu nevoia schimbărilor de bun-simţ sunt chiar politicienii. Cei care ar trebui să facă legi bune pentru cetăţeni sunt cei care blochează schimbarea în bine a României, iar acest lucru îI puteţi corecta numai voi, prin forţa votului.” [..O.K., să începem cu schimbarea Primului politruc, adică să începem cu... Preşedintele...]

“După cum ştiţi, pe 22 noiembrie 2009 va avea loc primul tur al alegerilor prezidenţiale. Eu însumi voi candida pentru un nou mandat de Preşedinte al României. Tot pe 22 noiembrie 2009, în calitate de şef al statului, voi organiza un referendum prin care dumneavoastră sunteţi chemaţi să răspundeţi la două întrebări:

Sunteţi de acord cu reducerea numărului de parlamentari de la 471 la maximum 300?

Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?

Vă propun să răspundeţi hotărât DA la aceste întrebări fiindcă un Parlament unicameral, cu un număr mai mic de membri, înseamnă un Parlament mai eficient, mai puternic şi mai transparent, care să facă legi bune pentru oameni. Înseamnă un Parlament al bunului-simţ.” [... Ba e tocma' pe dos! Io vreau un Parlament bicameral, format din 301 parlamentari, deci voi vota NU, la ambele întrebări, nu pentru că vreau să-ţi fac în ciudă, ci pentru că aşa văd io lucrurile!...]

“Indiferent de opţiunea dumneavoastră pentru un candidat sau altul la alegerile prezidenţiale, vă chem să votaţi la referendumul din 22 noiembrie 2009 în favoarea reducerii numărului de parlamentari şi în favoarea Parlamentului unicameral. Votând DA la referendum, vota ţi în favoarea schimbării care pune România pe drumul cel bun. Politicienii, chiar dacă s-au opus în Parlament organizării acestui referendum, nu se vor putea opune forţei votului vostru.

Veniţi la referendum! Votul vostru poate însemna o şansă pentru viitorul României! E timpul pentru o Românie modernă, o Românie a bunului-simţ!” [.. Să înţeleg că expresii de genu' "Ţigancă împuţită", "Păsărică" şi "Găozar", denotă bunul-simţ de care puteţi da dovadă? Atunci... bine!...]

“Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Traian Băsescu, Preşedintele României”

SS. APROAPE INDESCIFRABIL(vezi foto)

Şi te-aş mai ruga ceva! Să-mi spuneţi de unde sunt banii cu care trimiteţi scrisori milioanelor de familii din ţara asta? Pe banii mei îmi trimiteţi scrisori? Drăguţ! Ca unul care nu v-am votat în 2004, acum în 2009 aş avea şi mai puţine motive să nu vă votez!

Auzi, coane Trăian, ce-ar fi să ne scrii niţel şi de pe mare? Nu de alta, da’ mie unuia mi s-a făcut aşa un dor să te văd… PLECÂND! Lasă-ne să ne alegem un nou Cârmaci, şi dacă n-o fi mai bun ca mata, te chemăm înapoi să ne salvezi!

Băsel e pus la colţ!

Presidentu’ de Românica şi-o fură mai mereu, în ultimele zile, de la toţi. Mogulii şi tonomatele, adversarii politici, şi foarte probabil, Marele Licurici sunt gata să cânte prohodu’ carierei zbuciumate în politichie a Băselului.
După câte intuiesc eu, Băsel va reacţiona. Va muşca măcar una dintre cele trei categorii de adversari pe care le-am menţionat mai sus. Licuriciu’ e prea tare pentru el, deci nu-l va putea ataca. Mogulii & Tonomatele vor fi bune pentru vremi mai bune, şi nu cred că vor refuza vreodată să-i dea dreptul să se exprime pe post. Rămân adversarii săi politici. Cine va cădea odată cu Băsel?

Băsel dă lecţii la profesori

Băsel s-a întâlnit ieri cu profesorii. Acolo şi-a vărsat toate înţelepciunile sale peste profesori: cum să facă, “să facă ceea ce e necesar”, cum să predea o lecţie, cum să “ciocu’ mic” la salariile mici, etc. Chiar el, Băselu’ zicea că şcoala la făcut aşa cum e: un semidoct. Mă rog, viaţa asta l-a făcut Preşedinte!

S-a mai dezbătut acolo o problemă periferică, după opinia mea. Problema salarizării. NU ASTA E PROBLEMA REALĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT! CI SUBFINANŢAREA şi POLITIZAREA!!! Că noi, profesorii suntem mai puţin respectaţi, fie! Da’ să ajungem să ne temem să vorbim despre ceea ce ne doare în faţa autorităţilor publice, pentru a nu fi sancţionaţi de şefii mai mari sau mai mici numiţi POLITIC? Eu n-am avut astfel de probleme, dar presa a semnalat. Până unde va duce nesimţirea crasă a acestor politruci?

Întrebare retorică: Cine i-a dus pe acei profesori să se întâlnească cu Băsel? Are cumva vreun amestec şi Cătălin Croitoru? By the way! Croitoru mai trăieşte, mai luptă până cade-n fund pentru profesori? N-am auzit până acum nici o poziţie publică a lui pe tema Educaţiei. Deci iată cu ce se ocupă Domnia Sa…

Guvernu’ “seamănă da’ nu răsare”

Băselu’ a făcut o nouă nominalizare pentru funcţia de premier. E domnu’ Negoiţă, “sectoristu’ de la 3″ al Bucureştilor. Seanănă- cică- leit cu primaru’ de le Sibiu, da’ nu răsare, că cică e mai tare! Reprezintă de trei ori mai mulţi cetăţeni comparativ cu Johannis!
Trăiţi-ar familia dom’ preş’dinte, ne-ai lăsat fără cuvinte, precum pe Duduia Blondă în momentu’ anunţării candidaturii lu’ matale pentru funcţia de preş’dinte. Ne-ai blocat cu totu’! Noi, bugetarii vom sta 10 zile pe-acasă cu gându’ cum să te “votăm”. Aşa vrei matale? Da’ pe noi ne-ai întrebat?

Să nu uiţi să ne scrii de pe mare!!!

Nu mai vrem politica unde nu-şi are locul!

De 20 de ani România se află pe drumul construirii unei societăţi democratice. Aşa sună oficial toate declaraţiile politice ale liderilor români sau străini referitoare la ţara noastră. Nimic mai fals! De 20 de ani, sub umbrela unor alegeri democratice, partidele care alcătuiesc şi sprijină guvernele României, se preocupă în primul rând de numirea în funcţii publice a membrilor acestora, producând de fiecare dată un haos, un vid de autoritate la nivelul acestor instituţii publice.

Dreptul de a numi dierctorii serviciilor publice deconcentrate, pe criterii politice, s-a dovedit a fi o meteahnă a tuturor partidelor politice care au ajuns la guvernare. Dar ce legătură ar trebui să fie între aceste instituţii publice la nivel judeţean/ municipiul Bucureşti şi partidele politice? Spre exemplu, ce legătură ar trebui să existe între: Casa de Pensii, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, Autoritatea Judeţeană Sanitar- Veterinară şi Siguranţa Alimentelor, Inspectoratele Şcolare, Direcţiile Judeţene pentru Protecţia Copilului, etc. (pe de o parte) şi partidele politice (pe de altă parte). Aşadar, noi cetăţenii ar trebui să înţelegem că nu poţi aspira la o funcţie publică numai dacă deţii un carnet de partid. Cu alte cuvinte, valoarea şi competenţa nu o dau în primul rând pregătirea sau experienţa managerială într-un anumit domeniu, ci… carnetu’ de partid(???)!

Scopul real al politicienilor este unul foarte simplu. Numirea în funcţii publice a persoanelor care deţin carnete de partid, atrage după sine gestionarea banilor publici în interesul partidelor respective, după următoarea formulă: organizarea de licitaţii sau proceduri de achiziţii publice “cu dedicaţie”, firmele câştigătoare întorcând gestul prin sponsorizarea partidelor politice, a acţiunilor acestora. Nu puţine au fost cazurile, când reprezentanţi ai unor firme private au fost numiţi în funcţii publice, în funcţie de cuantumul sponsorizării pentru un partid politic sau altul. Şi ca totul să aibă o aparenţă de legalitate, se organizează nişte simulacre de concursuri de ocupare a acestor funcţii, de care nu ştie nimeni, a căror tematică nu este afişată nicăieri şi unde participă… câte un candidat pe post…

Soluţia, după opinia mea ar fi schimbarea legislaţiei în acest domeniu. Avem şi noi, cetăţenii dreptul de iniţiativă legislativă conform Constituţiei României, care sună astfel:

“ARTICOLUL 74 – Initiativa legislativa
(1) Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot. Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative“.

Legea ar trebui să cuprindă următoarele prevederi:

1. Orice funcţie publică în serviciile publice deconcentrate, la nivelul judeţelor/ municipiului Bucureşti se va ocupa numai prin concurs
2. Concursul va fi anunţat în termeni legali, în privinţa datei de desfăşurare, a locului de desfăşurare, a Bibliografiei de concurs, a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească posibilii candidaţi, a termenului de depunere a dosarelor acestora etc.
3. (După opinia mea) Concursurile se vor organiza în centre universitare, unde vor fi arondate un anumit număr de judeţe
4. Comisiile de concurs vor fi formate din cadre universitare de specialitate- adică având legătură cu domeniul şi disciplinele de concurs (inclusiv din instituţiile de învăţământ private acreditate de M. E. C. I.), care nu sunt membri ai vreunui partid politic (vezi şi completarea de la P.S. 2)
5. Ca observatori, vor putea participa la corectarea lucrărilor, membri ai asociaţiilor profesionale din domeniu (spre exemplu producători agricoli, sindicate, patronate), organizaţii non- guvernamentale cu legătură cu domeniul de activitate al concursului, şi dacă vor, şi reprezentanţii partidelor politice
6. Subiectul de concurs va fi dat la nivel naţional, iar corectarea lucrărilor se va face de către comisia de concurs, contestaţiile urmând a fi rezolvate, de membri unei comisii din alt centru universitar, care va fi stabilit prin tragere la sorţi
7. Validarea rezultatelor se va face de către comisia de concurs, sau comisia de contestaţii, având şi un raport din partea observatorilor, fiind publicate pe internet. Vezi şicompletarea de la P.S. 2 .
8. Repartiţia pe posturi se va face la nivel naţional, în funcţie de media obţinută la concurs (adică, un candidat din Botoşani să poată munci- dacă doreşte- şi în Vâlcea- nn.).

Desigur, comtează mai puţin ceea ce vreau eu! Singur nu voi putea realiza nimic. Aşa că am nevoie de sprijinul unor personalităţi mai cunoscute. Voi semnala această problemă reprezentanţilor presei şi mass-media centrale sau locale, care scriu sau prezintă subiecte politice sau din alte domenii, reprezentanţilor organizaţiilor non-guvernamentale care au ca domenii de activitate drepturile cetăţenilor, sindicatelor sau chiar unor artişti care au o anumită notorietate în spaţiul public. Aş vrea să fiu înţeles, NU SUNT UN ORIGINAL, deoarece s-au semnalat aceste probleme prin articole de presă sau prin emisiuni de ştiri sau analiză politică. Nu voi împărtăşi, în schimb, niciunui politician această problemă, pentru că de 20 de ani n-au făcut NIMIC să schimbe ceva în această privinţă. Au ratat şansa să ne arate că le pasă! Dar, poate acum, în ceasul al 24-lea ar trebui să realizeze faptul că D-lor ne reprezintă pe noi, ci nu invers. Îşi bazează legitimitatea pe nişte alegeri la care participă un număr tot mai redus de cetăţeni. Ei bine, le-am putea răspunde prin susţinerea unui proiect de lege care să elimine ingerinţele tot mai brutale ale politicului în viaţa cetăţenilor. Nu ştiu cât e de greu să se strângă 100.000 de semnături pentru acest proiect de lege, dar dacă rămânem în continuare pasivi şi fără reacţie la aceste abuzuri, tot noi, cetăţenii vom pierde.

NU DORESC prin acest demers să capăt celebritate sau alte avantaje. Dacă se va găsi cineva să mă înjure, să fie sănătos/sănătoasă- ceea ce îmi doresc şi mie! Suntem un număr suficient de mare de cetăţeni în această ţară nealiniaţi politic. Dacă Parlamentul României va refuza să adopte o astfel de lege, înseamnă că trebuie să-i obligăm. Pichetarea Parlamentului ar fi o soluţie. Putem fi opriţi? Eu cred că am putea fi opriţi doar dacă nu acţionăm.

P.S.1: Văd că singurul candidat la funcţia de Preşedinte care a adus în discuţie această problemă este Sorin Oprescu. La Oradea s-a întâmplat asta, azi (08.11.2009), într-o conferinţă de presă. Mă rog, Domnia Sa crede că mie sau nouă ne este uşor să uităm, că atâta timp cât a fost parlamentar sau ministru nu a făcut NIMIC să schimbe această stare de lucruri. Poate nu a dorit să-şi supere colegii de partid de la acea vreme. Domnia Sa poate să critice pe cine vrea, e opţiunea Domniei sale. Dar nu ne propune NICI O SOLUŢIE concretă, nu pune NIMIC în loc, doar… critică.

P.S.2: În completare la punctul 3, privind comisiile de concurs: Acestea vor fi numite şi validate de Senatele universităţilor respective.

În completare la punctul 7, privind validarea rezultatelor: Rezultatele vor primi şi avizul de legalitate, printr-o sentinţă judecătorească pronunţată de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie.

P.S. 3 Dacă nu vom face nimic pentru a schimba această situaţie, vom deveni slugile partidelor politice, care manipulează banii publici, în interesul lor personal şi al partidelor politice.  Ar trebui să ştie, odată, pentru totdeauna, că NOI NU MUNCIM, NU NE PLĂTIM IMPOZITELE ŞI TAXELE, CA EI SĂ-ŞI BATĂ JOC DE MUNCA NOASTRĂ!

Meniul zilei: gogoşi electorale

Stimaţi concetăţeni, a început campania electorală! Timp de 30 de zile- sau conform sondajelor de opinie 44 de zile- , vom servi zilnic acelaşi sortiment de mâncare: gogoşile electorale. le vom servi cel puţin de două ori pe zi: dimineaţa şi seara la ştirile televiziunilor.
Desigur, pentru prepararea acestui sortiment culinar este nevoie de următoarele ingrediente:
O cantitate uriaşă de demagogie, populism, ipocrizie, limbaj de lemn şi clişee postdecembriste.
Mod de preparare: se iau ingredientele şi se amestecă cu ajutorul unor discursuri, până devin atât de aiuritoare, încât devin o pastă diformă. După preferinţă, ingredientele se pot asezona cu umpluturi care respectă culoarea politică a candidatului sau cu aroma inconfundabilă a personalităţii acestuia (exemple: independenţă, sobrietate, veselie, legitmitate, patriotism, creştinism etc.). Pasta se coace la foc mare, pentru a părea mai apetisantă.
Se servesc după preferinţă: calde sau reci, moi sau tari, dar cel mai important PE NEMESTECATE!!!
POFTĂ BUNĂ!!!
SERVIŢI ŞI DUMNEAVOASTRĂ?

Aşa grăit-a Oranj- Vodă!

De când au descălecat pravoslavnicii creştini pe aceste meleaguri şi au întemeiat state, avurăm parte de tot felul de conducători, oameni care au lăsat în urma lor, măcar numele în cronici, chiar dacă n-au săvârşit cine ştie ce. Aşa se face, că voievozii români au purtat supranume dintre cele mai interesante: avurăm parte de Viteji, Mari, Buni, Bătrâni, dar şi de Răi şi Cumpliţi; Călugări şi Turciţi; Şchiopi, Orbi, etc. Cert este că nu există măcar unul dintre ei, căruia să nu-i poată fi reproşat măcar o hibă. Şi aşa cu hibe sau fără de hibe, poporul acesta şi cei ce au locuit dimpreună cu noi, a avut parte de multe chinuri şi îndurări, dar a supravieţuit. Ne-am clădit o ţară unitară, au avut unii şi alţii grijă să o mai ciopârţească, şi totuşi, am supravieţuit!

De la Negru-Vodă încoace, istoria au scris-o alţii. Poporul a contat numai la bătălii, plata birurilor, ridicarea palatelor, construirea drumurilor şi facerea de prunci, iar când i-a fost permis şi la alegeri.

De cinci ani încoace, iată, s-a pripăşit pe la Bucureşti un nou Vodă: Oranj-Vodă. Cel care poartă şi alte titluri înalte: Prim- Ministru, şef de partid (evident oranj), Procuror General, Tătic de fete şi fetiţe, consultant- şef la distribuitorii de droguri uşurele, Preşedinte Onorific la C.N.A., Judecător Suprem, etc. Dar cele mai importante funcţii sunt acelea de locţiitor al Preşedintelui S.U.A. şi al Comisiei Europene în România.

Democraţia autentică din România post-decembristă, a fost adusă la cel mai de batjocură nivel. Poporul contează din ce în ce mai puţin pentru conducătorii săi, iar conducătorii săi contează din din ce în ce mai  puţin pentru popor. Diferenţa este că dacă poporul nu mai contează pe conducătorii săi, conducătorii trebuie să conteze pe popor. Când coaja de pâine devine din ce în ce mai amară, sau fără gust, gustul puterii devine din ce în ce mai dulce.

Şi totuşi, ce face în acest timp Vodă, Oranj-Vodă? Stă chinuit în tronul său, la palatul său, înconjurat de supuşii săi. Da, ţara asta a devenit ograda lui. O ţară de nebuni, în care un singur personaj grăieşte despre durerile facerii de bine la popor, iar alte personaje culeg din saliva rezultată în urma grăirii sale, o mestecă- pentru a-i oferi aroma personalităţii lor- apoi o scuipă peste popor. Na popor, înghite! Oricum, poate n-ai înghţit destul… 

Dacă ar fi după Oranj-Vodă, ţara s-ar putea împărţi în aşezări umane oranj şi ne-oranj. Ce bine-ar fi pentru Oranj-Vodă dacă ar fi legală epurarea politică: pentru oranj-adepţi cartiere rezidenţiale, iar pentru restu’ cartierele de garsoniere confort III. Nici că ar putea fi mai fericit. Ar şti pe unde să meargă în vizite de lucru, pentru a nu risca să i se ceară socoteală.

Şi ce-i pasă lui Oranj-Vodă? Poate să fie contestat în Capitală, sau din Sătmar la Constanţa, ori din Botoşani în Caraş-Severin… Dacă el vrea, toate tre’ să fie după voia sa! Şi ce dacă are şi duşmani? El poate să-i biruie numa’ din trei slove. Cu el începe şi se gată Judecata, el nu poate greşi! Restul sunt palavre!

Scrisoare de mulţumire adresată Domnului Emil Boc

Domnule Prim Ministru şi Ministru interimar

al Educaţiei Cercetării şi Inovării

Vă mulţumesc, atât în numele meu, cât şi a sutelor de mii de angajaţi din Educaţie, al elevilor, studenţilor şi părinţilor acestora, pentru mesajul de felicitate adresat nouă cu prilejul Zilei Mondiale a Educaţiei. Cum??? Aţi uitat să faceţi acest lucru? Nu-i nimic, veţi găsi un prilej mai potrivit în perioada 22 octombrie- 6 decembrie, ca să arătaţi că vă pasă cu adevărat de Educaţie… Poate numai în acea perioadă îi va mai păsa cuiva de această activitate!!!

Vă mai mulţumesc, în numele meu şi al altor cetăţeni, pentru grija ce o purtaţi faţă de cei care-şi câştigă existenţa din bani publici, gândindu-vă la faptul că dacă tot ne sunt plătite drepturile salariale minuscule, n-ar fi rău să ne obişnuim să încasăm şi lefuri ciuntite, făcând abstracţie de dreptul constituţional la muncă, prin obligaţia de a rămâne în concediu fără salariu timp de zece zile! Desigur, organismele internaţionale v-au cerut să reduceţi cheltuielile salariale din sistemul public, dar nimeni şi nimic nu v-au oprit să luaţi măsurile necesare încurajării a economiei, astfel încât să sporească încasările la Bugetul de Stat în acest an! Dar aţi reuşit cu succes să schimbaţi câţiva funcţionari publici pe criterii politice. Este cumva apartenenţa la un partid politic sau altul, o condiţie pentru performanţă, corectitudine sau competenţă? Şi apoi, cum se poate împăca interesul cetăţeanului- pe care prin lege un funcţionar public ar trebui să-l servească- cu interesul partidului politic din rândul căruia vine sau este susţinut acel funcţionar? Desigur, toate partidele politice ajunse la guvernare la un moment dat au făcut acelaşi lucru. Vedeţi, tocmai de aceea eu şi mulţi alţi cetăţeni ai acestei ţări “iubim” atât de mult politica şi pe politicieni!

Vă mulţumesc Domnule Prim Ministru, în numele meu şi al tuturor cetăţenilor români, că ne-aţi mai demonstrat încă o dată un fapt de o simplitate cruntă: Democraţia pentru cetăţean durează din momentul în care primeşte un buletin de vot, până în clipa când introduce acel buletin de vot în urnă… În rest au grijă cei care “se aleg”, ca interesul cetăţeanului să fie “aranjat”…

Update la investiţiile în Educaţie

Într-o postare anterioară mă refeream la situaţia spaţiului de care beneficiază şcoala la care lucrez- Şcoala cu clasele I-VIII Giorocuta jud. Satu Mare.

Din luna mai a acestui an, s-au petrecut următoarele modificări:

1. Holul de acces spre sala profesorală a fost închis cu un zid şi o uşă, iar în spaţiul rezultat a fost amenajată o sală de clasă

2. În zilele următoare va fi demolată “Şcoala Veche”, iar cu materialele rezultate din demolare va fi amenajată o magazie de lemne şi alte materiale

3.  În privinţa construirii unei noi clădiri în care să fie adăpostită această unitate şcolară, precizez faptul că proiectul tehnic a fost deja aprobat, existând promisiunea (sperăm fermă) din partea autorităţilor locale şi centrale, conform căreia demararea construcţiei va fi realizată în luna noiembrie a acestui an. Am fost informaţi că proiectul tehnic prevede spaţii generoase pentru sălile de clasă, spaţii pentru un laborator, o bibliotecă, sală profesorală, direcţiune şi arhivă.

Voi reveni cu informaţii şi fotografii, pe măsură ce lucrurile vor avansa.

Bugetarii din România se “bucură”, prin gija Guvernului României de statutul de semiangajaţi

Conform zicalei româneşti ”mai bine mai târziu decât niciodată” , ai noştri guvernanţi s-au pus pe treabă. Pe 15 septembrie vor să-şi asume răspunderea în Parlament, pe un pachet de Legi care vizează salarizarea unică, Educaţia şi (din câte am înţeles) o Lege care vizează modificarea Codului Muncii, prin care personalul bugetar va fi obligat să intre 10 zile în concediu fără salariu pe perioada octombrie- decembrie 2009, cu scopul reducerii cheltuielilor de personal cu 15%.

Am înţeles: e criză. Da’ cine a gestionat până acum banii publici ai ţării, de au rămas atât de puţini, încât trebuie să fie luaţi acestor oameni? Intrerzicerea dreptului la muncă, fără pierderea statutului de angajat, sau fără încetarea contractului de muncă, nu contravine cumva cu prevederile Constituţiei României? Atrag atenţia că majoritatea angajaţilor din sistemul public au, prin natura meseriei lor, atribuţii mult mai importante decât participarea la manifestări, festivităţi, şi alte asemenea adună(tu)ri mai mult sau mai puţin cu scop electoral. Dincolo de frustrarea inerentă a câtorva categorii profesionale cu privire la locul ocupat pe noile grile de salarizare, se naşte întrebarea firească: De ce să fie pedepsiţi cei care lucrează în sistemul public, pentru INCOMPETENŢA CRASĂ A ACTUALULUI GUVERN, CU PRIVIRE LA GESTIONAREA BANILOR PUBLICI? În ceea ce mă priveşte, spun un singur lucru: NU AM OBLIGAT ŞI NICI NU AM RUGAT ÎN GENUNCHI PE NIMENI SĂ-ŞI ASUME VREO FUNCŢIE PUBLICĂ! Aşadar, dacă nu sunt în stare să gestioneze bugetul acestei ţări, îi sfătuiesc prieteneşte să lase pe alţii.

În perioada formării noului Guvern, îmi exprimam opinia că un Guvern de tehnocraţi ar fi fost mai potrivit pentru gestionarea situaţiei economice dificile care se preconiza. Evident, n-a fost aşa… Şi-au făcut calculele în funcţie de grupurile interese care i-au trimis să ne conducă. Şi cum ăia nu şi-au făcut plinu’, mai stau niţel pe baricade…

Şi aşa se reţine acel impozit de 16% la sută din salarii. Deci ce-i mai profitabil să reţii 16% dintr-un căcat sau să reţii 16% dintr-un căcat mai mic?