Protestele din ultimele zile, dar mai ales cauzele care le-au determinat îmi confirmă încă odată faptul că societatea românească este foarte polarizată. Nimic nou sub Soare, veți spune, pe bună dreptate! Dar un lucru a devenit cert: actuala putere politică și-a cam epuizat credibilitatea în fața cetățenilor și, pe de altă parte, întreaga clasă politică a devenit un soi de balaur cu șapte capete, pe care cetățenii o blamează, considerând-o (pe bună dreptate, într-o oarecare măsură) vinovată pentru situația grea în care a ajuns țara.
De ce ar avea dreptate protestatarii? În primul rând deoarece orice guvernare s-a cocoțat la frâiele acestei țări, anumiți șefi de la nivel național, sau șefuleți de la nivel local, s-au comportat cu țara asta precum cu propria moșie, guvernând discreționar în funcție de interesele politice sau economice ale unor grupuri, bătându-și joc de resursele țării și secătuindu-le, dar neuitând demagogia și populismul. Astfel s-a ajuns în mentalitatea colectivă la zicala unui hâtru: ”Lasă, mă! Că și ăștia îs tot ceilalți, numa’ mutra li-i altfel”. Dar, ce-i drept, de o perioadă de creștere economică totuși a beneficiat România între anii 2000-2008. Doar că a fost gestionată ineficient, fiindcă majoritatea capitalurilor investite nu erau capitaluri românești și, odată cu declanșarea crizei din 2008, economia românească a cunoscut o decapitalizare dramatică. Din acel moment România a cunoscut doar o cădere economică dramatică, cu grave consecințe la nivel macroeconomic, dar mai ales asupra nivelului de trai al populației.
Aceste neajunsuri economice s-au suprapus peste fenomene social-politice la fel de grave: substituirea Puterii Executive Puterii Judecătorești, prin nerespectarea unor decizii ale Instanțelor, precum și față de Puterea Legislativă, prin asumarea răspunderii în mod repetat în Parlament și emiterea de Ordonanțe de Urgență pentru domenii și probleme de maxim interes public, fără o dezbatere publică serioasă, fără consultarea societății civile și a partenerilor sociali. Colac peste pupăză, Președintele României s-a substituit în multe ocazii, prin declarații urmate apoi de fapte concrete, tuturor celor trei Puteri în Stat, a găsit vinovații pentru situația grea în care se află țara, a dat soluții, dar mereu s-a sustras pe sine din context, deoarece așa e mai simplu! N’est pas? 
Toate aceste realități au condus la o situație, în care oameni care nu se declarau afiliați ideologic sau în sindicate, au protestat inițial contra unui proiect de lege și a atitudinii Președintelui României față de Doctorul Raed Arafat, ”părintele S.M.U.R.D.”, după care și-au canalizat nemulțumirea asupra situației de ansamblu a societății românești. Aproape că s-ar putea afirma că numărul de protestatari coincide cu numărul de soluții și de viziuni asupra viitorului acestei țări. Însă un lucru e cert: primul pas este demisia actualului Guvern, dar și a Președintelui României.
Am constatat faptul că în Piața Universității există câteva orientări foarte clar definite: curentul monarhist, organizația ”Noua Dreaptă”, ”suporterii” (atât de blamați), precum și persoane care fac parte din diverse organizații politice sau sindicale, dar care nu afișează asta acolo, din respect pentru diversitatea opiniilor. Observ, de asemenea, că unii protestatari încearcă să creeze noi curente și mișcări care să aibă o anumită substanță și să dea Pieței Universității o anumită direcție, în sensul unei mișcări civice care apoi să îmbrace forma unei forțe politice. Există și câteva programe și liste de revendicări, care au o forme destul de explicite și au ca obiectiv comun cererea ca actualul Președinte, respectiv actualul Guvern să-și dea demisia.
În aceeași măsură, reflectarea mediatică a protestelor de stradă conduce la concluzia privind polarizarea societății românești. Pe de o parte , televiziunile și mediile de informare în masă finanțate de persoane cu apartenență politică, sau apropiate partidelor de opoziție sau de la putere fac jocul acestor partide. Dar asta NU ESTE ANTIDEMOCRATIC, după părerea mea. Și asta face parte din ceea ce se numește diversitatea opiniilor. Gravă este însă atitudinea Televiziunii Române care de data asta, ca și în alte dăți, este destul de fățiș de partea puterii.
În timp ce opoziția încearcă să speculeze momentul acesta mai tensionat, puterea, prin câțiva reprezentanți ai acesteia, ignoră sau, mai grav, proferează tot felul de invective la adresa protestatarilor, acuzându-i că sunt manipulați sau chiar plătiți de opoziție și de persoane cu potențial financiar apropiate opoziției. Există și voci din cadrul puterii care recunosc dreptul la opinie al acelor oameni, dar nu cred în soluțiile pe care aceștia le propun. De altfel, mimarea unui dialog între forțele politice parlamentare continuă, fiindcă puterea nu renunță la… putere, deși, cum mai spuneam în articolul anterior, ar fi în interesul acesteia să accepte alegeri anticipate, pentru a-și păstra bruma de credibilitate. Dar, ce să fac eu, sunt mic și nu mă ascultă nimeni…
Pentru cei care vor citi acest articol și chiar cred în manipularea acelor manifestanți le amintesc faptul că la fel cum ei au dreptul să laude actuala putere și să creadă că aceasta e soluția pentru România, la fel și opoziția și ”Noua dreaptă” și ”ultrașii” și contestatarii RMGC și pensionarii și sindicatele până și jurnaliștii sau cei care muncesc la diversele ”trusturi” neagreate de Președinte, au dreptul la o opinie contrară cu aceea pe care voi o aveți. Deci dacă există altcineva cu o altă opinie cu a voastră nu e rău!!! Ascultați mai întâi argumentele și apoi vorbiți!
Observ că există din ce în ce mai multe locuri unde se protestează în țară și în străinătate. Acei oameni protestează și pentru mine și LE MULȚUMESC!!!
sursa foto
Deci.. no other comment
